Corpul bioelectric – sursa longevitatii si vitalitatii

Atâta vreme cât ne aflăm pe pământ, este util să înţelegem SURSA de bioelectricitate care ne menţine în viaţă. Înţelegerea ei reprezintă una din cheile tinereţii fără bătrâneţe!
Corpul electric
Corpul poate fi privit ca o baterie din carne şi oase, care înmagazinează electricitatea şi care o poate genera. Starea de apogeu a sănătăţii depinde de capacitatea corpului bioelectric de a genera şi de a stoca ENERGIA electrică! Noi depindem de o sursă de combustibil, de un sistem de stocare şi de unul de transmisie care să distribuie energia noastră, precum şi de o metodă de a controla fluctuaţiile acestei energii. Energia este puntea dublă care uneşte tinereţea de bătrâneţe. Noi extragem energie electrică din depozitele corpului atunci când avem nevoie de ea şi o înlocuim prin odihnă, detoxifiere şi alimentaţie. Dacă nu reuşim să restabilim echilibrul electric, cădem într-un deficit total sau parţial de energie. Un cadavru descompus este un exemplu perfect de deficit total. Procesul de îmbătrânire este o versiune prescurtată a acestuia! Îmbătrânirea reprezintă o confirmare a PIERDERII de vitalitate electrică. Ea nu este altceva decât o moarte lentă. Odată pierdut controlul asupra mediului intern, funcţiile organelor vitale şi producţia energiei ATP încetinesc, iar în cele din urmă încetează complet.
Mitocondriile
Mitocondriile sunt bacterii care locuiesc în celulele tuturor animalelor. Au fost observate pentru prima oară prin microscop în jurul anului 1800. Nu au fost însă identificate în mod oficial drept organisme „vii”, capabile să ducă o existenţă independentă, şi nu li s-a dat numele actual decât în anul 1935. Numele de mitocondrie derivă de la substantivele greceşti mitos – fir şi chondros – grăunte. Aceste două cuvinte descriu forma pe care o au, NU funcţiile lor. La origini, mitocondriile au fost considerate deşeuri sau corpusculi existenţi în interiorul celulelor. În cele din urmă s-a descoperit că ele reprezintă SURSA noastră de energie bioelectrică! Viaţa ar fi imposibilă fără mitocondrii. Ele sunt cele care procesează glucoza şi produc molecula de energie numită adenozin trifosfat (ATP). Energia ATP este sinonimă cu forţa vieţii. Glucoza este combustibilul care o produce. Ea este înmagazinată în ficat şi în muşchi sub formă de glicogen. Atunci când au nevoie de energie, celulele convertesc glicogenul în glucoză, iar mitocondriile oxidează glucoza printr-un proces numit glicoliză, în urma căruia rezultă ATP-ul. Conversia grăsimilor corporale în energie se produce la nivelul ficatului. Exerciţiile aerobice ajută celulele funcţionale ale ficatului (hepatocitele) să producă enzimele care CONVERTESC grăsimea în glucoza care urmează să fie arsă de mitocondrii. Acestea din urmă CONTROLEAZĂ respiraţia celulară aerobă, numită şi respiraţie internă, deoarece se petrece în interiorul celulelor, spre deosebire de respiraţia externă, care are loc la nivelul plămânilor. Mitocondriile controlează procesul de îmbătrânire Mitocondriile sunt SIMULTAN generatoare de energie şi baterii de stocare a energiei. Ele convertesc energia din alimente în electricitate metabolică. Mai sunt cunoscute şi sub numele de uzina electrică a celulei. Mitocondriile se reproduc singure. Acest lucru este important de reţinut! Ele NU depind de gazdele lor, deşi locuiesc în celulele noastre şi sunt influenţate de mediul intern. Au propriul lor cod ADN (gândiţi-vă la ADN ca la un soft de programare celulară, care conţine instrucţiuni genetice, capacitatea de a-şi produce propriii hormoni şi schema de utilizare). Activitatea mitocondriilor stă la baza anabolismului – acel proces de construire şi reparaţie a ţesuturilor corporale. Anabolismul este o premisă a tinereţii şi se opune catabolismului. Pe măsură ce îmbătrânim, anabolismul face loc catabolismului. Imediat ce am atins momentul de apogeu anabolic, creşterea şi reparaţia ţesuturilor încep să încetinească; la fel şi producţia de energie sau cea de hormoni. Sănătatea şi vitalitatea scad, iar bătrâneţea devine o realitate. ATP-ul mitocondrial este o energie pozitivă, orientată către dreapta. El este cel care ne menţine în viaţă. Când funcţia mitocondriilor devine limitată, efectele pot fi văzute în oglindă. Când producţia de energie nu mai face faţă nici măcar cerinţelor minime ale corpului, viaţa încetează.
Discurile creşterii
Linia de demarcaţie pe care o pune ştiinţa medicală între tinereţe şi bătrâneţe are drept criteriu extensia oaselor lungi. Când discurile creşterii dintre diafize şi epifize (cele două capete ale oaselor lungi) „se închid”, ştiinţa afirmă că am trecut pragul către zona crepusculară dintre tinereţe şi bătrâneţe. Creşterea a încetat în mod oficial. Acest eveniment se produce de regulă între vârstele de 18 şi 22 de ani. Definiţia ştiinţei referitoare la procesul de îmbătrânire se focalizează asupra extensiei oaselor lungi. Ea este însă incompletă. Definiţia noastră se focalizează asupra trecerii de la anabolism la catabolism, care poate fi accelerată sau inversată la voinţă. Abordarea noastră are în vedere creşterea şi repararea perpetuă a ţesuturilor, nu extensia oaselor lungi. Atunci când mitocondriile nu mai pot produce suficient ATP pentru a acoperi necesităţile corpului de creştere şi reparaţii, noi îmbătrânim. Îmbătrânirea şi trecerea TIMPULUI bioelectric înseamnă acelaşi lucru. TIMPUL este controlat de prietenii noştri, mitocondriile. Dacă dorim să inversăm procesul de îmbătrânire şi să oprim trecerea timpului, este important să învăţăm CUM pot fi ajutate mitocondriile.

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *