Vorbește – Până nu e prea târziu!

O scriere veche de  3000 de ani păstrează cuvintele unui om stresat. El s-a  exprimat astfel :Iată că lăuntrul meu este ca vinul care n-are răsuflătoare; ca burdufurile noi, stă să plesnească. Lăsaţi-mă să vorbesc, ca să găsesc alinare.

Aceste cuvinte spuse în antichitate scot în evidență un adevăr simplu, valabil și în timpuri moderne. Pentru a scăpa de stres avem nevoie să vorbim despre sentimentele noastre! Trebuie să găsim ocazii de a ne exprima gândurile! Acest lucru ne poate ajuta să ne liniștim, să găsim alinare.

Unii spun :  Cum să vorbesc eu despre lucruri atît de intime ? Cum să exprim gânduri atât de atânci? Mi rușine să spun ce simt și la ce mă gândesc! Adesea aceste persoane tremură chiar și la gândul că lucrurile pe care le spun plin de încredere unui prieten în speranța că vor rămâne confidențiale ar putea  ajunge să fie divulgate, repovestite, exagerate, scoase din context. Numai gândul că pe cel căruia îi va spune temerile îl va bufni râsul este suficient pentru a-l convinge că este o prostie să vorbești cu alții. Și e adevărat, trebuie să fim atenți pe cine alegem ca și confident. (Vom vorbi mai pe larg despre acest subiect întrun alt articol)

Dar adevărul este că Avem nevoie de prieteni , de o ureche care să ne asculte cu compasiune!

Unii oameni refuză să recunoască acest fapt. Unii pur și simplu spun : Nu, eu nu am nevoie de mila nimănui.
Eu nu vorbesc cu nimeni despre problemele mele . Mă descurc și singur.

Dar este adevărat acest lucru? Cum ajunge cineva la acestă concluzie?

Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să înțelegem o realitate crudă a anului 2017.

Se vorbește mult despre secolul informației , tehnologiei și vitezei. Și văzând  progresului ștințific de care avem parte nici nu ne miră. Dar toate acestea vin la un  preț. Un stres cu care nu toți sunt pregătiți să lupte. Chiar dacă știința progresează noi nu suntem roboți. Indiferent câți gigabiți ai la abonamentul de internet, câte poze ai pe facebook, ce display sofisticat ai în bordul mașinii, din punct de vedere emoțional ești același om ca și strămoșii tăi de acum o mie, două mii , treii mii de ani. Ai aceași nevoie fundamentală de a vorbi despre bucuriile, necazurile și planurile tale de viitor.

Iar când întâlnești oameni care te aprobă sau chiar  se implică afectiv în proiectele tale înflorești. Sau e suficient să  te ajute să îți corectezi, lărgești punctul de vedere, sau să te asculte cu respect când vorbești !

Și la fel de adevărat este că ofilim atunci când dăm de indiferență!

Îți amintești cel puțin un moment în viața ta când plin de entuziasm te-ai dus la șeful tău să-i spui o idee genială care tocmai ți-a venit? Cum te-ai simțit când l-a bufnit râsul? Sau când te-a expediat cu răceală din biroul său spunându-ți că el știe mai bine ce și cum? Sau poate în tinerețe încercai să le explici părinților tăi despre visul tău de a deveni pilot, chirurg, fotograf, pictor sau știu eu ce altceva. Și în loc de aprobare ai găsit un zid impenetrabil de beton,  urât și gri,  pe care era scris cu litere desolante de grafiti: Nu se poate! O să vezi tu că viața nu-i  așa ușoară cum crezi tu. Vezi-ți tu mai bine de treaba ta și fă tu cutare sau cutare lucru, că  e mai sigur, că e de viitor. Și uite-așa ai fost dus pe un drum în viață pe care nu tu l-ai ales, pe care ai mers în silă , privind cu tristețe ca și pe geamul unui tren care  pornește încet încet și te rupe de prietenii tăi de pe peron care își iau adio de la tine pe vecie.

Nu, nu vreau să răscolesc amintiri sau să trezesc tristețe! Vreau doar să scot în evidență un punct simplu:  aceste experiențe ne formează. Fără să vrem devin parte din viața noastră. Și una peste alta ele se pot acumula și încetul cu încetul ne pot convinge că N-ARE ROST  să mai vorbim , că oricum nimeni nu-i curios să ne asculte , că toată lumea are propriile supărări și niciodată nimeni nu va investi în visele noastre! Și aceste vise se transformă în coșmaruri, pentru că devin regrete care ne urmăresc toată viața. Și pe măsură ce anii trec privim cu tot mai mult regret în urmă și ne învinovățim zicând : De ce n-am avut curaj? De ce n-am încercat? Apoi mai auzim și de alții care au încercat exact ce visam noi și uite că ei au reușit!

Dar iată vestea bună : Poți rupe acest cerc vicios! Nu e vina ta că ai avut neșansa de a te învârti întrun mediu care n-a știut să-ți arate cît de multă îi pasă de tine! Atenție ! Nu spun că nu i-a păsat de tine , Sunt sigur că părinții, prietenii și profesorii tăi au avut cele mai nobile intenții. Doar că bunele intenții nu sunt suficiente dacă nu găsești modalitatea potrivită de a le duce la îndeplinire.

Niciodată nu e prea târziu să găsești urechea potrivită! Iată câteva modalități simple de a face acest lucru!

Creează cadrul 

Adevărul e că uneori singurul motiv pentru care nu reușim să purtăm o discuție profundă cu cineva, este că nu am creat cadrul potrivit. Uneori ne întâlnim cu prieteni dragi în locuri cu totul și cu totul neașteptate- la piață , la ieșirea din metrou, in supermarket . Oricât de mult am vrea să  vorbim cu ei NU este CADRUL pentru o discuție profundă. Nici tu nu te poți concentra să te exprimi, nici el nu se poate concentra să te asculte cu adevărat într-un loc aglomerat, unde fără să vrei, cei din jur  îți tot distrag atenția cu rugămintea de a face  loc să poată trece și ei. Așadar nu te poți baza pe discuții ad hoc. Creează cadrul! Invită pe cineva acasă la tine sau într-un alt cadru unde te  simți bine: parcul preferat , cofetăria preferată etc. Pregătește-l pe prietenul tău spunându-i că vrei să-i vorbești despre o problemă care te frământă. Dar ai grijă! Nu îți suna prietenii doar când ai nevoie de ajutorul lor! (cunoști pe cineva , care când te sună știi că iar are o problemă? Cineva căruia cum îi vezi numărul de telefon  deja te întrebi ce o fi pățit? Ce nevoie o mai fi având? Cu toții știm cât de frustranți sunt prietenii care te cunosc doar când dau de greu)

Așadar FII UN PRIETEN ADEVĂRAT! Caută să petreci timp cu ei oricând, nu doar când ai probleme sau doar cu ocazii speciale. Fă-ți și tu timp  când ei au nevoie de ajutorul tău.

Discută despre lucruri care contează!

Trăim într-o societate în care se vorbește foarte mult despre realizările  materiale, cine cât câștigă, ce și-a cumpărat, unde a fost în vacanță . Dar acestea sunt niște discuții superficiale și frustrante. Superficiale pentru că nu ating de loc necesitățile noastre fundamentale. Nu vorbim despre ce simțim, ce gândim, ce ne-am dori, ci doar despre lucrui exterioare : ce avem. Și sunt frustrante pentru că îndreaptă atenția spre ceea ce ne lipsește și  nu spre ceea  ce avem : (te fac să simți că toți cei din jurul tău au, doar tu nu ai ). Așadar dacă te întâlnești cu prietenii sau familia rezistă tentației de a purta discuții de rutină. Și nu aștepta ca alții să spargă obiceiul. Ia tu inițiativa! Povestește ceva interesant ! Poate ceva ce ai aflat dintr-o carte sau documentar ștințific sau un hobby pe care l-ai descoperit. Astfel creezi un cadrul pentru o discuție care să implice intelectul și sentimentele. S-ar putea să fii surprins câte lucruri noi vei afla despre pasiunile și preocupările prietenilor tăi.  Aceste discuții cimentează prieteniile și ne pregătesc atît pe noi cât și pe prietenii noștrii de discuții profunde atunci cand vor fi necesare.

Așadar pentru a diminua stresul  evită această boală care macină mulți oameni de astăzi : Tăcerea!

 

Share this post