0766.671.103
0
16 mart.

Glutationul – Super-antioxidant și protector celular


Glutationul – Super-antioxidant și protector celular

Glutationul este un aminoacid natural ce se găsește în aproape fiecare celulă din corpul nostru. Este o tripeptidă (proteină mică) formată din trei aminoacizi – glicină, cisteină și glutamat. Este un antioxidant care neutralizează toxinele periculoase din celulele noastre pentru a ne întări sistemul imunitar și a îmbunătăți mecanismele noastre de apărare celulară. Glutationul ajută la regenerarea altor antioxidanți importanți din organism, inclusiv vitamina C și E. De asemenea, acționează ca un catalizator care ajută alte vitamine esențiale să își îndeplinească rolul. Glutationul este un protector celular cunoscut care joacă un rol major în menținerea structurii și integrității proteinei noastre celulare. Datorită proprietăților sale antioxidante și protectoare, s-a demonstrat că glutationul ajută la reducerea ridurilor și lasării pielii.

Când a fost descoperit glutationul?

Glutationul a fost descoperit pentru prima dată în extractul de drojdie și țesuturi animale în 1888 de către un om de știință, J. de Rey-Paihade. El a remarcat o substanță cu proprietatea de a reduce sulful la hidrogen sulfurat în extracte din drojdie. El a numit această moleculă „ philothion ”, termen grecesc care înseamnă „dragoste de sulf”. La momentul descoperirii lui, se credea că glutationul este o dipeptidă formată din două peptide – glutamat și cisteină. Ulterior numele a fost schimbat în glutation în 1921. În 1929, a fost descoperită o a treia peptidă, glicina.

Glutationul – Efectul lui asupra organismului

Glutationul are multe efecte asupra corpului nostru, inclusiv asupra ficatului, creierului și sistemului imunitar.

La nivelul ficatului 

Ficatul este organul natural de curățare a corpului. În timpul curățării, ficatul produce substanțe chimice toxice. Aceste toxine, dacă sunt lăsate necontrolate, pot provoca multe daune celulelor hepatice. Glutationul acționează în ficat pentru a neutraliza aceste substanțe chimice și reduce șansele de deteriorare celulară în special a ficatului. Glutationul face, de asemenea, solubile unele dintre produsele secundare ale metabolismului hepatic, astfel încât să poată fi excretate eficient de rinichi.

 La nivelul creierului 

Creierul uman consumă aproximativ 20% din oxigenul din corpul nostru. Întrucât la nivelul creierului există o mare activitate, aceasta duce la produse secundare reactive ale oxigenului, potențial dăunătoare, concentrate în creier. Glutationul, prin proprietățile sale antioxidante, neutralizează acești radicali liberi și îi împiedică să afecteze celulele creierului nostru. Disponibilitatea precursorilor de glutation în corpul nostru este direct legată de cât de mult glutation este în creier pentru a îndeplini această funcție. Cu cât sunt mai mulți precursori disponibili, cu atât creierul nostru se poate proteja de deteriorarea celulară și deci de moarte. Dovezile științifice arată că glutationul joacă un rol în formarea neurotransmițătorilor din creier, substanțe chimice care ajută la transmiterea informațiilor între celulele din creier.

Glutationul este, de asemenea, un chelator de metale, un compus care leagă metale precum mercurul și le elimină din corpul nostru. Mercurul se poate acumula uneori în celule, inclusiv în celulele creierului nostru. Glutationul mută în siguranță aceste tipuri de metale din celulele creierului nostru pentru a-i proteja integritatea.

La nivelul sistemului imunitar

Dovezile științifice arată că glutationul stimulează și susține sistemul imunitar în mai multe moduri. Atunci când organismul este afectat, are loc o creștere a stresului oxidativ, precum și a substanțelor inflamatorii. Acest lucru este valabil mai ales în infecțiile tractului respirator superior, cum ar fi pneumonia și bolile asociate. Dovezile clinice arată că efectele toxice produse de infecții precum pneumonia sunt neutralizate de glutation prevenind astfel afectarea organelor precum plămânii. În alte boli virale, cum ar fi SIDA și virusurile înrudite, nivelurile ridicate de glutation au fost asociate cu rezultate bune pentru diagnosticul HIV. În bolile bacteriene precum tuberculoza, glutationul este necesar pentru a stimula proprietățile antimicrobiene ale celulelor care luptă împotriva infecțiilor din corpul nostru. În boli grave precum sepsisul, glutationul scade cantitatea de bacterii din sânge.

Condiții care pot cauza deficit de glutation

Deficiența de glutation este mai frecventă decât ne imaginăm. Mai multe lucruri pot duce la niveluri scăzute de glutation în celulele noastre, printre care: o dietă săracă, boli cronice precum diabetul, sedentarismul, infecţiile, sistemul imunitar slăbit, stresul, vârsta (nivelurile de glutation se reduc odată cu vârsta), deficitul de glutation sintetază – o tulburare rară în care organismul nu poate produce glutation.

Riscurile deficitului de glutation

Glutationul ne detoxifică corpul de substanțe periculoase și curăță radicalii liberi periculoși care sunt produse secundare ale metabolismului nostru. Fără glutation, celulele noastre riscă să oprească această funcție antioxidantă importantă și să acumuleze excesul de toxine care pot duce la descompunerea celulelor și la deteriorarea oxidativă. Glutationul este, de asemenea, un agent de chelare care se leagă de metale precum mercurul și cadmiul din corpul nostru și reduce toxicitatea acestora pentru celule oferind protecție rinichilor. În deficiența de glutation, corpul nostru își pierde capacitatea de a ne proteja de toxicitatea de la aceste metale otrăvitoare.

Bolile asociate cu deficiența de glutation includ: boli hepatice, fibroză chistică, îmbătrânire mai rapidă, boli cronice precum pierderea auzului și probleme oculare, boli neurologice, inclusiv Alzheimer, boli cardiovasculare, inclusiv hipertensiune arterială și accident vascular cerebral, boli autoimune și boli respiratorii, inclusiv astmul.

Alte riscuri ale deficienței de glutation includ: probleme cu somnul, oboseală, creier încețoșat sau confuzie, dureri articulare sau musculare și energie redusă.

Cum poate fi suplimentat glutationul?

Glutationul este atât de esențial pentru existența noastră, încât oamenii de știință caută în continuu o modalitate de a crește nivelurile lui din celulele noastre. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, capacitatea noastră de a produce glutation scade semnificativ, predispunând corpul nostru la stresul oxidativ dăunător. Glutationul este produs în mod natural de ficatul nostru.

Însă e bine să fim proactivi și să adoptăm o abordare de bun simț pentru a crește nivelul de glutation. Ce alimente sunt bogate în glutation? Nu există alimente specifice bogate în mod natural în glutation, dar există alimente și suplimente care sunt cunoscute pentru creșterea glutationului în organism.

În esență, dacă vom consuma în mod regulat aceste alimente și suplimente enumerate mai jos ne vom bucura și de beneficiile naturale ale glutationului!

Armurariu și silimarină

Folosit de secole de medicina populară tradițională din întreaga lume, armurariul este de multă vreme lăudat ca un remediu pentru disfuncția imunitară. Mai exact, silimarina, un complex unic de flavonoide derivat din planta de armurariu, e folosită pentru afecțiuni ale ficatului și bolile tractului biliar.

Nutrienți ce conțin vitaminele B6, B9, B12 și biotină

Acești nutrienți sunt esențiali pentru a ajuta organismul să producă glutation. Cel mai bun mod (natural) de a le menține la niveluri optime este să consumați pur și simplu aceste alimente de top ce conțin acid folic:

  • Năut
  • Ficat
  • Fasole Pinto
  • Linte
  • Spanac
  • Sparanghel
  • Avocado
  • Sfeclă
  • Fasole ochi-negru
  • Broccoli

Alimente bogate în sulf

Potrivit studiilor, concentrațiile de glutation scad în ficat și plămâni atunci când aportul de aminoacizi cu sulf este inadecvat. Iată de ce este recomandat consumul legumelor crucifere bogate în sulf, care luptă împotriva cancerului, ca parte esențială a oricărui regim natural de sănătate. Acestea includ:

  • Rucola
  • Bok choy
  • Broccoli
  • Varza de Bruxelles
  • Varză
  • Conopidă
  • Kale
  • Ridiche
  • Napi
  • Năsturel

 Seleniu

Seleniul funcționează ca un puternic antioxidant și este necesar pentru ca organismul nostru să creeze glutation. Asigurați-vă că în frigiderul și cămara voastră aveți aceste alimente bogate în seleniu: 

  • Nuci braziliene
  • Ton galben
  • Halibut
  • Sardine (proaspete sau din conserve)
  • Carne de vită hrănită cu iarbă
  • Curcan
  • Ficat de vită
  • Pui
  • Ouă
  • Spanac

Vitaminele C și E

Vitamina C ajută la creșterea glutationului în celulele roșii din sânge și limfocite. Vitamina E este un antioxidant important care lucrează cu glutationul pentru a preveni deteriorarea de la oxigenul reactiv și protejează enzimele dependente de glutation.

Deci, lucrând împreună, vitaminele C și E ajută la reciclarea glutationului și vă pot ajuta să vă feriți de boli. Consumul acestor alimente de top bogate în vitamina C și E ar trebui să fie pe toate listele noastre de cumpărături.

Vitamina C

  • Portocale
  • Ardei roșu
  • Ardei verzi tocat, crud
  • Varză
  • Varză de Bruxelles
  • Broccoli
  • Căpșuni
  • Grapefruit
  • Guava
  • Kiwi

Vitamina E

  • Migdale
  • Spanac
  • Cartofi dulci
  • Avocado
  • Germeni de grâu
  • Semințe de floarea soarelui
  • Ulei de palmier
  • Dovleac
  • Păstrăv
  • Ulei de măsline

N-acetilcisteina

N-acetilcisteina ajută la scăderea severității și frecvenței respirației șuierătoare și a crizelor respiratorii prin stimularea glutationului și subțierea mucusului bronșic, funcționând astfel ca remediu eficient pentru astmul bronșic. N-acetilcisteina este de fapt un precursor al glutationului și s-a dovedit recent foarte eficientă în tratarea problemelor neurocognitive precum dependența, comportamentele compulsive, schizofrenia și tulburarea bipolară. 

Pentru suplimente de N-acetilcisteină: click aici

Acidul α-lipoic

S-a demonstrat clinic că acidul α-lipoic restabilește statusul glutationul total din sânge și funcția limfocitelor la pacienții cu HIV/SIDA. În plus, aceasta ajută la îmbunătățirea sensibilității la insulină și la reducerea simptomelor neuropatiei diabetice. 

Pentru suplimente de Acid alpha-lipoic: click aici

Pentru suplimente de L-glutamina: click aici

Suplimentele pe bază de glutation sunt disponibile în forme de administrare orală, locală (pe piele) sub formă de plasturi, intranazal, intravenos și ca nebulizator.

 

Pentru suplimente cu Glutation sub formă de plasturi fototerapeutici: Click aici

 Așadar, glutationul este absolut crucial pentru atât de multe aspecte vitale ale sănătății noastre, inclusiv pentru sistemul nostru imunitar, dar și pentru longevitatea noastră. Cercetările științifice și mulți experți confirmă că glutationul acționează și ca un agent puternic anticancerigen în organism. Prin urmare, merită să faci un efort pentru a-ți crește nivelul de glutation, super-antioxidantul extrem de benefic pentru sănătatea ta generală!

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

By Articole , , , 0 Comments Read more...
24 feb.

Fosfenele și crearea de noi rețele neuronale

Fosfenele și crearea de noi rețele neuronale

În 1959, în calitate de medic în cadrul Serviciului de Sănătate Şcolar, doctorul Francis LEFEBURE a descoperit şi analizat acţiunea dinamizatoare a luminii asupra tuturor funcţiilor creierului. Metoda lui se bazează pe „fosfene”, adică pete multicolore care persistă în întuneric timp de trei minute de la fixarea privirii asupra unei surse de lumină timp de aproximativ treizeci de secunde.

De aproape patruzeci de ani, cartea Doctorului LEFEBURE „Amestecul fosfenic în pedagogie” i-a ajutat pe mii de copii și elevi să poată urma cursurile și promova examenele, luptând astfel eficient împotriva abandonului școlar.

Dacă această capacitate pedagogică a fosfenelor este dincolo de orice îndoială, recent s-au făcut progrese într-o altă aplicație a fosfenismului: relația acestuia cu întreținerea neuronală.

Se pot crea noi rețele neuronale

Crearea de noi rețele neuronale este posibilă rapid și puternic prin intermediul luminii creierului și al ritmului. Până de curând, se credea că ne-am născut cu un stoc de neuroni și că acesta s-a diminuat în timp. Acum, știința a ajuns la o nouă paradigmă, neuroplasticitatea creierului. Se pare că este posibilă, ca și în cazul celorlalte celule, crearea de noi neuroni.

Neurocoach Roberto Escalante, apreciază prin mărturia sa tehnica de îmbunătățire a rețelelor neuronale. El afirmă: „Ceea ce m-a frapat la tehnicile Dr. Lefebure este că modifică rețelele neuronale. Asta pentru mine, ca neurocoach, înseamnă mult, pentru că schimbarea rețelelor neuronale ale creierului este foarte dificilă. Este minunat”.

Un studiu condus de María Llorens-Martín, la Centrul Severo Ochoa din Madrid, pare să conteste această idee. Neuronii se formează în hipocamp de-a lungul vieții. Prin urmare, această descoperire ar putea fi vitală, de exemplu, pentru memorie. Ca întotdeauna, procesul de adaptare la idei noi este controversat.
Noii neuroni ar condiționa rețelele neuronale deja stabilite ale creierului. Prin urmare, ar putea apărea o modificare semnificativă a creierului. Cu alte cuvinte, neurogeneza este încă privită, în anumite sectoare, cu suspiciune. Deși, este bine cunoscut faptul că, de exemplu, după o moarte neuronală subită, un accident vascular cerebral, neurogeneza este accelerată.

Neuroplasticitatea și neurogeneza

În plus, egalizează stimulii mediului ambiant, cei de intrare și de ieșire. Această dinamică lasă o urmă, creând diverse tipuri de rețele neuronale.
Inițial, cercetările asupra neurogenezei în hipocamp au fost făcute pe șoareci. Au trebuit să facă distincția între mai multe imagini. Când au reușit, au apărut noi neuroni în hipocampul lor. La fel, dacă antrenamentul s-a oprit, tinerii neuroni au dispărut. Tot invers, adică dacă exercițiul a fost reluat, neurogeneza a apărut din nou. Prin urmare, se pare că regularitatea în repetare ar putea ajuta la crearea de noi neuroni în hipocamp. În consecință, crearea de noi rețele neuronale pare mai mult decât fezabilă. Mai mult, este inevitabil să ne gândim la repetarea continuă, la gândirea ritmică practicată de toate inițierile.
Neuroplasticitatea, sau plasticitatea sinaptică, este o proprietate pe care neuronii o dezvoltă atunci când comunică. Pe scurt, plasticitatea neuronală este o capacitate a creierului de a se structura, de a se restructura și chiar de a se repara.
În plus, egalizează stimulii mediului ambiant, cei de intrare și de ieșire. Această dinamică lasă o urmă, creând diverse tipuri de rețele neuronale.

Tipuri de rețele neuronale la vârstnici și tineri

Performanța cognitivă la persoanele în vârstă nu se compară cu cea a persoanelor tinere, în cazul acestora din urmă fiind, evident, favorabilă. Cu toate acestea, unii vârstnici investigați folosesc aceleași zone ale creierului ca și tinerii. În plus, acești oameni adaugă regiuni ale creierului proceselor lor pe care tinerii nu le folosesc. Este probabil o strategie de compensare, creierul se reorganizează, folosind diferite tipuri de rețele neuronale. Cu siguranță, încă de la Fosfenism, știm că, în plus, și persoanele în vârstă sunt capabile să creeze noi rețele neuronale.

Tehnica de îmbunătățire a rețelelor neuronale cu fosfenism

Evident, munca Dr. Lefebure Methods de a aduce lumină în creierul nostru generează neuroplasticitate. Mai mult, un alt element cheie ale tehnicii fosfenice este repetarea ritmică. Stabilirea unei sincronizări neurologice pentru realizarea experiențelor. În consecință, crearea de noi rețele neuronale constituie un aspect fundamental al lucrului cu fosfena și ritmul.
O fosfenă apare în câmpul nostru vizual dacă stimulăm retina sau cortexul vizual electric, magnetic sau mecanic. În schimb, știm că lumina este legată de toate procesele vieții. În plus, corpul nostru se comportă ca o celulă fotoelectrică. Adică, s-ar putea deduce că intrarea luminii în creier nu are doar funcția de a vedea. Fosfenismul, confrom dr. Lefebure, a descoperit că fosfenele sunt manifestări ale absorbției energiei luminoase transformate în energie cerebrală. Ca rezultat, crearea de noi rețele neuronale folosind fosfene și sincronizarea interemisferică este naturală pentru metodă.

Atenție concentrată prin fosfene

Experiența în relație cu mediul și, prin urmare, deciziile noastre, sunt fundamentale pentru sistemul nervos. Mai presus de toate, pentru a crea noi rețele neuronale, trebuie să menținem atenția concentrată. Învățarea cu o concentrare adecvată angajează creierul, îl concentrează. Cu siguranță, este deci important să subliniem că ceea ce este cel mai cunoscut și mai apreciat legat de fosfenism este aplicarea lui pedagogică. Fosfena concentrează atenția, concentrația este maximă când este prezentă. În plus, efervescența ideilor este spectaculoasă.
Antrenamentul cognitiv produs de fosfene și neurosincronizare este vital pentru plasticitatea creierului. Practicarea sistematică a exercițiilor ritmico-fosfenice îmbunătățește circuitele neuronale și întărește conexiunile sinaptice. Șaizeci de ani de experiență în îmbunătățirea cognitivă prin fosfene și sute de mărturii precum cea a neurocoach-ului Roberto Escalante susțin metoda.

Rețele neuronale permanente și inițiere

Diferența dintre un începător și un inițiat este că acesta din urmă a reușit să creeze rețele neuronale fixe. Cu alte cuvinte, prin exerciții de inițiere regulate și adecvate, căile de legătură dintre diferitele zone ale creierului sunt autostrăzi ale informației biofotonice. 
În schimb, la un începător, experiențele apar spontan. Prin urmare, căile neuronale care le-au dat naștere sunt ca potecile din pădure. 

Pentru alte detalii referitoare la foloasele fototerapiei, vizionați acest material video!

Organizăm la cerere cursuri despre fosfenism, sub îndrumarea doamnei instructor Adriana Ștefănescu.

 

By Articole , , 0 Comments Read more...
30 iul.

Factorii de transfer – mentorii sistemului imunitar

Factorii de transfer ­– mentorii sistemului imunitar

Factorii de transfer, un secret al naturii care, oricât de banal sună, constituie un potențial valoros pentru imunitate.

În fiecare zi, sunt publicate noi studii ce dovedesc că adevăratul vinovat în afecțiuni precum bolile de inimă, obezitatea și scleroza multiplă este sistemul imunitar deficitar. Sistemul nostru imunitar cedează. Cu cât învățăm mai mult, cu atât ne dăm seama că îmbunătățirea sistemului imunitar este cea mai bună investiție pe care o putem face pentru o sănătate și longevitate sporite.

Depinde de fiecare dintre noi în parte să luăm măsurile necesare pentru a ne întări sistemul imunitar. Insuficiența imunitară a devenit o preocupare majoră. Imaginați-vă un sistem imunitar suficient de alert pentru a detecta rapid prezența infecției amenințătoare și a o eradica înainte de a avea șansa de a produce un rău real.

Factorii de transfer pot face posibil acest scenariu prin capacitatea lor superbă de a ajuta la dezvoltarea unui răspuns imun puternic. Utilizarea compușilor precum acești factori poate contribui semnificativ la puterea imunitară. Aceasta, la rândul său, determină calitatea sănătății noastre și, în cele din urmă, a vieții noastre. Potențialul lor de sănătate este considerat de mulți specialiști cea mai interesantă descoperire în imunologie și prevenirea bolilor de până acum.

Factorii de transfer nu sunt vitamine, minerale, plante medicinale, hormoni sau medicamente. Nu conțin nimic străin, nimic toxic sau nimic contraproductiv.

  • Vă confruntați cu răceli recurente și dureri în gât?
  • Dvs. sau alți membri ai familiei dvs. luptați cu infecții cronice?
  • Ați dori să vă faceți familia mai rezistentă la boli, cu un sprijin imunitar avansat pentru viață?
  • Ați dori să scurtați durata infecțiilor fără a deveni dependent de antibiotice?

Atunci cu siguranță factorii de transfer vă vor stârni interesul?

Factorii de transfer atrag atenția specialiștilor de pretutindeni

Cheia pentru sănătatea viitoare este întărirea apărării noastre imunitare. Înainte de a face orice altceva, trebuie să vizăm imunitatea. Deci, înainte de a lua o serie întreagă de suplimente pentru a ne îmbunătăți sănătatea, începem cu susținerea sistemului imunitar.

 Dr. Richard Bennet, Ph.D., imunolog și specialist în boli infecțioase, a afirmat următoarele: „Stă în puterea noastră să creăm un sistem imunitar cu adevărat sănătos, care cred că reprezintă cel mai mare câștig pentru sănătatea viitoare a întregii lumi. Dacă putem face ceva pentru a ne face pe toți cât de cât mai sănătoși, vor exista mai puține boli și mai puține suferințe”.

Când un invadator de natură microbiană atacă, un sistem imunitar sănătos trebuie să fie foarte bun în trei aspecte:

RECUNOAȘTERE – RĂSPUNS – REȚINERE

Pentru a combate boala și a funcționa la niveluri optime, sistemul imunitar face următoarele:

  • Recunoaște organismul care cauzează boli identificându-l ca atare.
  • Răspunde prin organizarea unui atac de eliminare a acelui organism.
  • Reține semnătura antigenului acelui organism, astfel încât data viitoare când acesta invadează să reacționeze imediat.

Factorii de transfer asigură un sistem de mesagerie imunitar foarte concentrat, conceput pentru a transfera programarea imunitară valoroasă de la un individ la altul. Ei imprimă sistemului imunitar al sugarului codurile de recunoaștere de care are nevoie pentru a identifica agenții patogeni ca invadatori ostili.

Simplu spus, factorii de transfer sunt mici molecule de mesagerie imunitară formate dintr-o secvență de aminoacizi care transmit semnale imunitare între celulele sistemului imunitar. Cu alte cuvinte, acești factori instruiesc celulele cu privire la un pericol prezent sau potențial.

Factorii de transfer accelerează etapa critică de recunoaștere

Știați că timpul necesar identificării unui invadator este momentul în care venim cu simptomele unei infecții? Și cu cât un invadator este recunoscut mai repede, cu atât durata bolii este mai scurtă.

În mod clar, dacă adăugăm mai mulți factori de transfer la arsenalul nostru imunitar, transferul de informații de la celulă la celulă este îmbunătățit. Așadar, factorii de transfer acționează pentru a instrui noile celule imunitare cu privire la amenințările vechi. Drept urmare, dezvoltăm un sistem imunitar mai puternic și mai eficient, capabil să combată atacurile constante.

Factorii de transfer scurtează timpul de reacție imunitară

Acțiunea unică a factorilor de transfer ajută la accelerarea răspunsului sistemului imunitar la amenințări. Cum fac ei acest lucru? Iată câteva modalități prin care acești factori accelerează răspunsul sistemului imunitar:

  • descarcă informații suplimentare în băncile de memorie imunitară umană.
  • oferă celulelor limfocite T un plan de urmat pentru a construi un atac rapid, reducând timpul necesar pentru combaterea infecției.
  • oferă markeri imunitari pentru a ghida mai repede reacțiile celulelor T către un invadator.
  • ajută sistemul imunitar să-și mărească stocul de anticorpi, ceea ce ajută la extinderea memoriei imunitare pentru a reține mai bine și a face mai bine față infecțiilor viitoare.

De unde provin factorii de transfer?

La om, factorii de transfer din sistemul imunitar mai experimentat al mamei trec la bebelușul ei prin colostru (primul lapte pe care îl primește copilul imediat după naștere). Colostrul este plin de o sumedenie de compuși imunitari care trec la nou-născut. Astfel, sistemul imunitar al bebelușului are avantajul unui sistem mult mai matur împotriva a milioane de potențiali invadatori. În plus, „tutorii” imunitari care provin din colostrul mamei instruiesc celulele imunitare ale sugarului, astfel încât să poată forma propriile apărări viitoare.

Prin colostru, sugarul moștenește informațiile imunitare ale mamei. Factorii de transfer, structuri moleculare minuscule, sunt, fără îndoială, cea mai valoroasă parte a colostrului. Colostrul este plin de constructori imunitari. Deși oamenii de știință știau că colostrul conține anticorpi produși de mamă împotriva organismelor infecțioase, abia recent au recunoscut că factorii de transfer sunt prezenți și în acest fluid nutritiv și sunt la fel de importanți.

Comandă aici cel mai eficient produs pe bază de factori de transfer!

 

Factorii de transfer produși de vacă pot funcționa la fel de eficient și la om.

Factorii de transfer pot fi utilizați și pentru alte specii

Știm acum, potrivit studiilor făcute de specialiști, că factorii de transfer produși de vacă pot funcționa la fel de eficient la om ca la animale. Nu același lucru se poate spune despre conținutul de anticorpi din colostrul vacii. Cu alte cuvinte, factorii de transfer extrași din colostrul de vacă ne pot oferi același tip de avantaj pe care un nou-născut îl obține din primul lapte al mamei sale.

Capacitatea de a primi date imunitare transferate de la vacă la om are potențialul de a revoluționa modul în care privim prevenirea bolilor în medicină.

Diferențele dintre colostrul de vacă și extractul de factori de transfer

Colostrul de vacă conține în mod natural câțiva factori de transfer randomizați, dar „impulsul” general dat de acești factori pălește în comparație cu componentele separate concentrate ale factorului de transfer. Cu alte cuvinte, capacitatea de a separa factorii de transfer de restul colostrului de vacă are ca rezultat un produs superior.

Cine a descoperit factorii de transfer?

În 1949, Dr. H. Sherwood Lawrence a făcut o descoperire remarcabilă. În procesul de studiere a tuberculozei, care constituia o amenințare majoră pentru sănătate la acea vreme, el a descoperit că un răspuns imunitar poate fi transferat de la un donator la un beneficiar printr-o injecție a unui extract de leucocite (globule albe din sânge). Cercetările ulterioare l-au determinat să concluzioneze că acest extract imunitar trebuie să conțină „factori” care au făcut posibilă transferarea imunității donatorului către destinatar. El a numit aceste molecule „factori de transfer”.

În 1989, doi cercetători au finalizat ceea ce urma să devină un proces brevetat pentru extragerea efectivă a factorilor de transfer din colostrul vacii, rezultând o formă concentrată. În 1999, eficacitatea și siguranța suplimentării cu factor de transfer au fost validate de zeci de studii clinice din întreaga lume. Oamenii de știință abia încep să înțeleagă implicațiile profunde ale terapiei cu factor de transfer în determinarea sănătății nu numai a generațiilor prezente, ci și a celor viitoare.

Implicațiile

Oricine este predispus la boli, de exemplu, răceli, dureri în gât, infecții ale urechii, sinuzită, gripă, furuncule, oboseală cronică, paraziți, infecții fungice, tumori, imunitate compromisă, infecții ale gingiilor etc., poate să ia în considerare beneficiile factorilor de transfer. Ei au depășit stimulatorii imunitari naturali de top, sugerând că izolatele factorilor de transfer oferă ceva mai mult decât alți compuși de stimulare a imunității disponibile în prezent.

Boli autoimune

Factorii de transfer pot opri, de asemenea, un sistem imunitar hiperactiv implicat în bolile autoimune. Dacă sistemul dvs. imunitar este prea slab, deveniți predispus la infecții bacteriene, virale, fungice și parazitare. Dacă sistemul imunitar este prea activat, deveniți predispus la boli autoimune, unde sistemul imunitar atacă țesutul uman pe care îl identifică în mod eronat ca străin, cum ar fi lupusul, diabetul de tip 1, artrita reumatoidă, psoriazisul etc.

 

Comandă aici cel mai eficient produs pe bază de factori de transfer!

Funcțiile imunitare hiperactive

Izolatele factorilor de transfer conțin modulatori imunitari compuși atât din activatori, cât și din supresori, care nu numai că servesc ca un apel de trezire la imunitate, dar ajută și la normalizarea și echilibrarea unui sistem imunitar excesiv de agresiv, așa cum se observă în cazuri de oboseală cronică, artrită reumatoidă, scleroză multiplă și lupus.

Bolile infecțioase

Factorii de transfer sunt utilizați și pentru boli infecțioase la persoanele cu sistem imunitar slab. Aceste boli infecțioase includ boli cauzate de bacterii sau viruși în fluxul sanguin (septicemie), infecții sinusale, bronșită, gripă, gripă porcină, răceala obișnuită, zona zoster, varicelă, hepatita B, infecții fungice precum coccidioidomicoză, infecții cu drojdii (candidoză), infecții parazitare precum leishmanioza și criptosporidioza și lepra. Ei sunt utilizați și împotriva infecțiilor cauzate de viruși precum citomegalovirusul (CMV) și virusul Epstein-Barr; de bacterii precum Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium fortuitum și Mycobacterium avium; și de ciuperci asemănătoare drojdiilor, cum ar fi Cryptococcus și Pneumocystis carinii.

Alte afecțiuni

Factorii de transfer sunt utilizați și pentru diabet, autism, infertilitate, lupus eritematos sistemic (LES), fibromialgie, sindrom de oboseală cronică (SFC), sindrom Behcet, sindrom Wiskott-Aldrich, alopecie și boala Alzheimer. Ei sunt, de asemenea, utilizați pentru afecțiuni ale pielii, inclusiv psoriazis, dermatită alergică și altele. Totodată, factorul de transfer poate fi utilizat și pentru retinită pigmentară, scleroză laterală amiotrofică (SLA), scleroză multiplă, cancer osos, cancer pulmonar, melanom, alergii, miastenia gravis și astm.

Pentru mai multe informații legate de administrarea și foloasele factorilor de transfer, dar și pentru comandarea de suplimente pe bază de factori de transfer, vă invităm să accesați următorul  link:  https://romania.4life.com/10644742

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

 

Surse:

https:www.webmd.com/vitamins/ai/ingredientmono-1011/transfer-factor

Immunology, Immunopathology and Immunity. Sell S. Appleton and Lange: Stamford CT 1996

https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1365-2249.2004.02454.x

By Articole , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , 0 Comments Read more...
10 mart.

Quercetina – cel mai abundent antioxidant flavonoid

Quercetina – cel mai abundent antioxidant flavonoid

Anul 2020 a adus imunitatea în lumina reflectoarelor, și pe bună dreptate. Actorii obișnuiți precum vitamina C, zincul și vitamina D au fost vedete la rang de cinste în această perioadă de pandemie. Însă un protagonist mai puțin cunoscut, și anume quercetina, și-a făcut apariția pe scena nutriției sănătoase.

Vinul roșu, ceaiul verde, varza, coacăzele. Toate au în comun quercetina.

Quercetina este un ingredient natural ce are legătură cu ceva ce ne dorim cu toții: sănătatea sistemului imunitar, sănătatea inimii, rezistență, și deci longevitate.

Ce este Quercetina?

Quercetina este considerată a fi cel mai răspândit și mai studiat flavonoid.

Quercetina este un tip de antioxidant flavonoid ce se găsește în alimentele vegetale, inclusiv legume verzi cu frunze, în tomate, în fructe de pădure și broccoli. Din punct de vedere tehnic este considerat un „pigment vegetal”, acesta fiind și motivul pentru care se găsește în fructele și legumele intens colorate, pline de nutrienți.

Considerată unul dintre cei mai abundenți antioxidanți din alimentația umană, quercetina joacă un rol important în combaterea daunelor provocate de radicalii liberi, a efectelor îmbătrânirii și a inflamației.

Numeroase studii au demonstrat că quercetina are acțiune anti-cancerigenă, antiinflamatoare și antivirală. De fapt, acest compus antioxidant puternic poate face lucruri uimitoare, mai ales în combinație cu bromelaina, o enzimă antiinflamatoare extrem de benefică pentru sănătate.

Iată de ce mulți experți recomandă consumul de alimente cu conținut de quercetină. Deși o putem obține din plin dintr-o alimentație sănătoasă, unele persoane iau acest compus sub formă de supliment concentrat pentru efecte anti-inflamatorii și mai puternice.

La ce se folosește quercetina? 

Potrivit cercetărilor, glicozidele din quercetină și alte flavonoide (cum ar fi kaempferolul și miricetina) sunt „agenți antivirali, antimicrobieni, antiinflamatori și antialergici”.

Polifenolii flavonoizi au rol deosebit de benefic în obturarea sau suprimarea căilor și funcțiilor inflamatorii. Quercetina este considerată cel mai cuprinzător și cunoscut flavonol derivat din natură, prezentând efecte puternice asupra imunității și inflamației cauzate de leucocite și alte semnale intracelulare.

Cum funcționează quercetina?

Cercetările arată că alimentele cu efect antiinflamator care conțin quercetină pot ajuta la gestionarea mai multor probleme inflamatorii de sănătate, inclusiv boli de inimă și probleme ale vaselor de sânge, alergii, infecții, oboseală cronică și simptome ale unor boli autoimune precum artrita. Cum ne ajută mai exact flavonoidele?

Totul are legătură cu capacitatea alimentelor bogate în antioxidanți de a „elimina radicalii liberi”.

Fiind un bioflavonoid major în alimentația noastră, quercetina, un „antioxidant polifenolic”, ajută la încetinirea procesului îmbătrânirii, deoarece reduce efectele stresului oxidativ asupra organismului. Stresul oxidativ are loc în organismul oricărui om, dar acesta este accelerat de lucruri precum o alimentație deficitară, un nivel ridicat de stres, de lipsa somnului sau de expunerea la substanțe toxice.

 Quercetina joacă un rol important în reglarea răspunsului sistemului imunitar la factorii de stres externi prin căi de semnalizare celulară numite kinaze și fosfataze, două tipuri de enzime și proteine ​​de membrană necesare funcției celulare adecvate.

Iată câteva dintre numeroasele ei beneficii:

Beneficii               

Scade inflamația

Inflamația este cauza principală a majorității bolilor, inclusiv a bolilor de inimă, a cancerului, a declinului cognitiv, a unor tulburări mentale și a bolilor autoimune.

În prezent, mulți specialiști, terapeuți și practicieni raportează utilizarea quercetinei pentru combaterea eficientă a afecțiunilor induse de inflamație, inclusiv:

  • „întărirea arterelor” (ateroscleroză)
  • colesterol ridicat
  • boli de inimă și probleme de circulație
  • rezistența la insulină si diabet
  • tulburări oculare, inclusiv cataractă
  • alergii, astm și febră de fân
  • ulcer de stomac
  • tulburări cognitive
  • gută
  • infecții virale
  • inflamația prostatei, a vezicii urinare și a ovarelor
  • sindromul oboselii cronice
  • cancer
  • infecții cronice ale prostatei
  • afecțiuni dermatologice, inclusiv dermatită și urticarie

Combate alergiile         

Specialiștii o consideră un antihistaminic și antiinflamator natural

Quercetina face posibilă reducerea efectelor alergiilor sezoniere și alimentare, plus astmul și reacțiile cutanate. Histaminele sunt substanțe chimice care sunt eliberate atunci când sistemul imunitar detectează o alergie sau o sensibilitate. Ele sunt responsabile pentru simptomele incomode cu care ne confruntăm când organismul are o reacție alergică.

Quercetina poate ajuta la stabilizarea eliberării de histamine din anumite celule imunitare, ceea ce duce la scăderea simptomelor, cum ar fi tuse, urticarie, buze sau limbă umflate și indigestie.

Sprijină sănătatea inimii

Datorită capacității sale de a reduce inflamația și stresul oxidativ, quercetina pare a fi benefică pentru persoanele cu tulburări legate de inimă și vasele de sânge. De pildă, consumul abundent de fructe și legume viu colorate ce conțin flavonoide scade riscul de boli cardiovasculare.

Studiile arată că diferite tipuri de flavonoide (quercetină, resveratrol și catehine, de exemplu) pot contribui la reducerea riscului de ateroscleroză. În plus, antioxidanții contribuie la scăderea nivelului colesterolului LDL, colesterolul „rău”, și reglează tensiunea arterială.

Deci dacă ai auzit vreodată că vinul roșu este bun pentru inima ta, asta e pentru că este o sursă naturală de quercetină. Este unul dintre principalele ingrediente active din extractul de vin roșu, care este asociat cu o funcție cardiacă mai sănătoasă.

Ajută în lupta împotriva durerii     

Administrarea suplimentelor cu quercetină poate ajuta la scăderea durerii asociate cu afecțiuni autoimune, cum ar fi artrita, precum și cu infecții, inclusiv cele ale prostatei și ale tractului respirator.

Flavonoidele sunt, de asemenea, implicate în atenuarea simptomelor prostatitei (inflamația prostatei) și ale artritei reumatoide (RA). S-a constatat că pacienții de artrită reumatoidă care au trecut de la o alimentație specific occidentală la una cu un aport mai mare de alimente bogate în antioxidanți (precum fructe de pădure, legume, nuci, rădăcinoase, semințe și germeni) au simțit o atenuare a durerilor și o incidență scăzută a simptomelor.

Sporește energia și rezistența         

Quercetina se adaugă la unele suplimente pentru sportivi.

Se crede că ajută la creșterea performanței sportive și a rezistenței, probabil datorită efectelor sale pozitive asupra fluxului sanguin.

Alte studii arată, de asemenea, că ajută la creșterea funcției imunitare și previne predispoziția la boli care pot apărea atunci când cineva se simte epuizat ca urmare a antrenamentului intens.

Ajută la combaterea cancerului

Potrivit unui studiu al Facultății de Medicină a Universității din Boston, există o legătură între o alimentație plină de nutritenți ce abundă în quercetină și alți antioxidanți și un risc redus de cancer. Quercetina poate ajuta la oprirea proceselor implicate în proliferarea și mutația celulară, dezvoltarea tumorilor și a simptomelor legate de tratamentele tipice pentru cancer, cum ar fi radioterapia sau chimioterapia.

Protejează împotriva tulburărilor neurologice

Există numeroase dovezi care arată că quercetina este neuroprotectoare.

Asta se datorează capacității ei de a apăra creierul împotriva stresului oxidativ și a inflamației, ceea ce duce la scăderea riscului pentru afecțiuni cognitive precum boala Alzheimer și demența.

Ca o curiozitate: Cafeaua, îndrăgita băutură consumată de majoritatea dintre noi, este, după cât se pare, asociată cu un risc scăzut de dezvoltare a bolii Alzheimer. Iar cercetările arată că efectele protectoare în fața acestei cumplite maladii se datorează componentei ei principale, și anume quercetinei, și nu cafeinei.

Alimente bogate în quercetină

Toate tipurile de plante gustoase roșii, verzi și cu pigment purpuriu vin la pachet cu quercetină – de exemplu, coacăzele, merele, ceapa roșie, dar și vinul roșu și chiar ceaiul verde sunt doar câteva dintre cele mai bune surse.

Unele dintre cele mai importante surse de quercetină pe care să le incluzi în alimentația ta sunt:

  • Mere
  • Ardei
  • Vin roșu
  • Cireșe negre și fructe de pădure (afine, coacăze, mure și altele)
  • Roșii
  • Legume crucifere, inclusiv broccoli, varză și varz de Bruxelle
  • Legume verzi cu frunze, inclusiv spanac, kale
  • Citrice
  • Cacao
  • Merișoare
  • Cereale integrale, inclusiv hrișcă
  • Sparanghel crud
  • Capere
  • Ceapa roșie crudă 
  • Ulei de măsline
  • Ceai negru și verde
  • Fasole/leguminoase
  • Plante aromatice, inclusiv salvie, soc și ginkgo biloba

Însă trebuie avut în vedere faptul că nivelul de quercetină din aceste alimente depinde de condițiile în care au fost cultivate. De pildă, potrivit unui studiu, roșiile organice par să conțină cu circa 80% mai multă quercetină decât cele crescute în mod convențional.

Alte studii arată că există o diferență în ce privește conținutul de quercetină în cadrul mai multor soiuri de tomate, indiferent de metodele de cultivare folosite.

Suplimentele cu quercetină

Quercetina are o biodisponibilitate scăzută, ceea ce înseamnă că organismul uman are o putere de absorbție scăzută a quercetinei. De aceea, suplimentele cu quercetină conțin și alți compuși, precum vitamina C sau enzime digestive precum bromelaina, deoarece acestea îi sporesc absorbția.

De asemenea, quercetina are un efect sinergic când este combinată cu alte suplimente cu flavonoide, precum resveratrolul, genisteina și catehinele.

Notă: Dozele mari de quercetină (mai mult de 1 g pe zi) pot cauza probleme renale. Persoanele care au afecțiuni renale sau femeile însărcinate nu trebuie să ia suplimente pe bază de quercetină. Înainte de a lua quercetină din suplimente, este bine să apelați la sfatul medicului dumneavoastră, deoarece aceasta poate interfera cu alte medicamente. 

Comandă aici suplimente pe baza de quercetină

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

 

SURSE:
American Cancer Society – cancer.org/Treatment/TreatmentsandSideEffects/
ComplementaryandAlternativeMedicine/
DietandNutrition/quercetin

Consumerlab.consumerlab.com/tnp.asp?chunkiid=21847

Natural Health, Natural Medicine: The Complete Guide to Wellness and Self-Care for Optimum Health, de Andrew Weil, MD

Natural Database – naturaldatabase.therapeuticresearch.com/nd/Search.aspx?cs=NONMP&s=ND&pt=100&id=294&fs=ND&searchid=37227192

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6194148/

 

By Articole , , , , , , , , , 6 Comments Read more...
25 nov.

Dieta alcalină – calea spre sănătate și longevitate

Dieta alcalină – calea spre sănătate și longevitate

„Toată știința omenească nu are valoare decât dacă ne poate îndruma în purtarea noastră de zi cu zi.” – EPICUR

Societatea modernă se mândrește cu multe progrese tehnologice și inovații menite să ne îmbunătățească stilul de viață. Ne promite satisfacție personală, bucurii intelectuale, artistice, distracții și tot felul de bunuri materiale care să ne umple voidul material.

Totuși dovezile arată că se înregistrează o creștere alarmantă a numărului de persoane care suferă de depresie, de obezitate, de stres etc.

În ultimii ani, lumea pare să se întreacă în promovarea de diete care mai de care mai promițătoare în redarea frumuseții trupului, cu rezultate rapide, dacă se poate chiar peste noapte și fără niciun efort. Unele nu numai că nu sunt eficiente, dar sunt chiar periculoase, având efecte dăunătoare asupra organismului.

Natura nu dă greș!

Există în schimb și trendul întoarcerii la natură. Iar natura este în noi și nu trebuie să uităm că nu am fost creați să fim supraponderali, stresați ori triști. Natura iubește simplitatea. Cu toate astea, ea ne oferă o imensă varietate ce ne satisface atât mintea, cât și trupul. Mai mult, Natura nu dă niciodată greș. Așa că una dintre cele mai bune și mai eficiente alimentații ce asigură longevitatea organismului, ținând bolile la distanță, este alimentația alcalină, bazată în cea mai mare parte pe crudități (legume, fructe și semințe).

Conform unui studiu realizat în 2012, un pH echilibrat printr-o alimentație alcalină contribuie la reducerea morbidității și a mortalității generate de diverse afecțiuni cronice, precum hipertensiunea arterială, diabet, artrită, deficit de vitamina D și scăderea densității osoase, ca să menționăm doar câteva.

Cum funcționează dieta alcalină? Potrivit cercetărilor, o alimentație ce constă în alimente puternic alcalinizante — de pildă, legume proaspete, fructe și proteine din surse vegetală neprocesate — au drept rezultat un nivel al pH-ului mult mai alcalin. Iar aceasta contribuie la protejarea celulelor sănătoase și la echilibarea nivelului mineralelor esențiale.

O dietă alcalină previne, totodată, formarea plăcii de aterom în vasele sanguine, împiedică acumularea calciului în urină, formarea pietrelor la rinichi. În plus, întărește oasele, previne slăbirea mușchilor și spasmele musculare.

Dieta alcalină – ce este ea?

Dieta alcalină are menirea de a echilibra nivelul pH-ului din lichidele corpului, cu precădere al sângelui și al urinei. Prin urmare, alimentația alcalină ține în primul rând de supraviețiuirea corpului nostru, iar ca un efect pozitiv, are loc și pierderea în greutate.

Nivelul pH-ului este determinat parțial de densitatea mineralelor prezente în alimentele consumate. Deseori se spune că bolile și afecțiunile nu își pot face rădăcini într-un organism cu un pH echilibrat.

Majoritatea specialiștilor sunt de acord cu faptul că viața umană necesită un pH al sângelui riguros controlat de  circa 7.35 – 7.45. După cum afirmă Forbe’s Magazine, „corpul nostru se va face luntre și punte ca să păstreze pH-ul la un nivel sigur. Dacă acesta scade la 6.9, intrăm în comă, iar la 6.8, murim (la fel se întâmplă și dacă acesta urcă la 7.8). Un pH în afara acestor valori este incompatibil cu viața”.

Nivelul pH-ului poate varia deci între 7.35 și 7.45, în funcție de momentul zilei, de alimentație, de ce ați consumat la ultima masă și de ultima „vizită” la baie.  Dacă vă confruntați cu un dezechilibru în ce privește electroliții și consumați frecvent prea multe alimente acide, nivelul pH-ului se poate modifica în așa măsură încât să conducă la o „acidoză” crescută.

Ce înseamnă „pH”?

Abrevierea „pH” înseamnă „potențialul hidrogenului”. Este o măsură a acidității sau alcalinității de la nivelul lichidelor sau țesuturilor corpului nostru.

Se măsoară pe o scară logaritmică de la 0 la 14. De la 0 la 7 avem mediu acid, de la 7 la 14 avem mediu alcalin. Deci cu cât o soluție e mai acidă, cu atât pH-ul este mai mic. Cu cât e mai alcalină, cu atât pH-ul e mai mare. Dar, fiind vorba de o scară logaritmică, fiecare treaptă este un multiplu/submultiplu de 10. Asta înseamnă că 6 din partea acidă este de 10 ori mai acid decât 7. Apoi 6, tot din partea acidă, este de 100 de ori mai acid decât 7 și tot așa. La fel și în partea alcalină, 8 este de 10 ori mai alcalin decât 7, iar 9, de 100 de ori mai alcalin decât 8 și tot așa.

Așadar, un pH în jurul valorii de 7 este considerat neutru, însă dat fiind că valoarea optimă pentru organism tinde să fie spre 7.4, se consideră că pH-ul cel mai sănătos pentru organismul uman este cel ușor alcalin.

Organismul nostru are și zone mai acide, cum e cea de la nivelul stomacului, considerată cea mai acidă. Însă chiar și o modificare aparent infimă a nivelului pH-ului poate genera probleme majore în cazul anumitor organisme.

Nivelul pH-ului are o importanță crucială și pentru plante, care cresc în pământ, ceea ce influențează major conținutul de minerale din alimentele pe care le consumăm. Mineralele din oceane, din sol și din organismul uman au un rol de tamponare, menținând astfel nivelul optim al pH-lui. Prin urmare, când aciditatea crește în organism, nivelul de minerale din corp scade.

Cele mai frecvente simptome/efecte ale acidozei

  • Extenuare sau oboseală cronică
  • Senzație de oboseală, energie scăzută
  • Unghii fragile și păr fragil
  • Densitate osoasă scăzută, osteoporoză
  • Respirație greoaie
  • Luare în greutate sau scădere în greutate
  • Probleme digestive
  • Artrită, diabet
  • Dureri de cap, acnee
  • Sistem imunitar slăbit
  • Infecții, alergii, candida
  • Probleme cardiace, cancer

Cum funcționează dieta alcalină

Iată câteva informații despre acidatea/alcalinitatea din alimentația umană, plus câteva foloase pe care le aduce dieta alcalină asupra sănătății:

● Cercetătorii consideră că alimentația omului a suferit schimbări considerabile odată cu industrializarea masivă a hranei. De peste 200 de ani, hrana conține tot mai puțin potasiu, mangeziu și cloruri, și mult prea mult sodiu, comparativ cu alimentația din trecut.

● În mod normal, rinichii mențin nivelul de electroliți (al calciului, magneziului, potasiului și sodiului). Când suntem expuși la substanțe prea acide, sau mai bine spus acidifiante, acești electroliți intervin pentru a combate aciditatea.

● Potrivit cercetărilor, raportul potasiu-sodiu din alimentația oamenilor s-a modificat dramatic. Potasiul depășea sodiul cu 10:1. În prezent, acest raport a scăzut la 1:3.

● Mulți copii și adulți au o alimentație foarte bogată în sodiu și foarte săracă în magneziu și potasiu, în antioxidanți, fibre și vitamine esențiale. Mai grav, alimentația tipică occidentală abundă în grăsimi procesate și zharuri simple.

● Toate aceste schimbări din alimentația oamenilor au dus la acidoză metabolică sporită. Cu alte cuvinte, nivelul pH-ului în cazul multor persoane nu mai este nici pe departe optim. Iar mulți suferă de deficit de nutrienți, dar și de potasiu și magneziu.

Alți factori care influențează pH-ul

 În afară de procesele organismului în sine, există numeroși alți factori externi ce influențează pH-ul organismului. Dintre aceștia, factorul cu impactul cel mai mare este stresul. Când suntem stresați, se pune o mult mai mare presiune pe celulele organismului. Acestea devin mult mai active și astfel se produce tot mai mult acid.

Așa cum arată Dr. Theodore Baroody în cartea sa „Alkalize or Die”: „Orice factor de stres pe care mintea sau corpul îl interpretează și internalizează ca fiind prea greu de gestionat lasă în urmă un reziduu acid. Chiar și un factor blând de stres provoacă o reacție generatoare de acid parțială sau totală.” (Alkalize or Die, de Dr. Theodore A. Baroody, Jr. pagina 157.)

Alți factori care influențează pH-ul sângelui sunt substanțele toxice din mediul înconjurător, toxinele și metalele din alimente, lipsa somnului și bolile.

Dieta alcalină – foloase asupra sănătății

Așadar, de ce este o alimentație alcalină benefică?  Deoarece alimentele alcaline furnizează substanțe nutritive importante care ajută la oprirea semnelor accelerate ale îmbătrânirii și a pierderii treptate a funcțiilor celulare sau a funcțiilor organelor.

Dieta alcalină poat contribui deci la încetinirea degenerării țesuturilor și a masei osoase, care poate fi compromisă atunci când prea multă aciditate ne fură mineralele-cheie. Printre foloasele aduse de dieta alcalină se numără:

  • Un somn mai profund și mai odihnitor
  • Reducerea excesului de candida
  • Creșterea acuității mentale sau a vigilenței
  • Memorie și capacități cognitive îmbunătățite
  • Pierderea mai ușoară în greutate
  • Creșterea nivelului de energie
  • O sănătate mai bună a oaselor
  • Pierderea musculară redusă
  • Funcționarea corectă a celulelor
  • Țesuturi sănătoase
  • Atenuarea bolilor cronice
Protejează densitatea osoasă și masa musculară

O dietă alcalină poate susține sănătatea oaselor prin echilibrarea raportului de minerale importante pentru construirea oaselor și menținerea unei mase musculare sănătoase, inclusiv calciu, magneziu și fosfat.

Dieta poate contribui, de asemenea, la îmbunătățirea producției de hormoni de creștere și a absorbției vitaminei D, care, pe lăngă faptul că atenuează efectele multor boli cronice, are un rol protector asupra oaselor.

Scade riscul de hipertensiune și accident vascular cerebral

Unul dintre efectele anti-îmbătrânire ale unei diete alcaline este acela că scade inflamația și determină o creștere a producției de hormoni de creștere.

S-a demonstrat că acest lucru îmbunătățește sănătatea cardiovasculară și oferă protecție împotriva problemelor obișnuite, cum ar fi colesterolul ridicat, hipertensiunea arterială, calculii renali, accident vascular cerebral și chiar pierderea memoriei.

Reduce durerea cronică și inflamația

Studiile au descoperit o legătură între o dietă alcalină și niveluri reduse de durere cronică. S-a constatat că acidoza cronică contribuie la durerile de spate, durerile de cap, spasmele musculare, simptomele menstruale, inflamația și durerile articulare.

Îmbunătățește sistemul imunitar și protejează împotriva cancerului

Atunci când celulele nu au suficiente minerale pentru a elimina în mod corespunzător reziduurile sau pentru a oxigena organismul, întregul corp suferă. Absorbția vitaminelor este compromisă de pierderea de minerale, în timp ce toxinele și agenții patogeni se acumulează în organism, slăbind sistemul imunitar.

Alcalinitatea poate ajuta la scăderea inflamației și a riscului de boli precum cancerul. În plus, o dietă alcalină s-a dovedit a fi mai benefică pentru unii agenți chimioterapeutici care necesită un pH mai mare pentru a funcționa corespunzător.

Ajută la menținerea unei greutăți normale

Deși această dietă nu vizează neapărat pierderea de grăsime, urmarea unui plan alimentar alcalin pentru slăbit poate contribui cu siguranță la protejarea împotriva obezității.

Limitarea consumului de alimente acidifiante și consumul mai multor alimente alcaline poate face mai ușoară pierderea în greutate datorită capacității dietei de a reduce nivelul de leptină și inflamația. Acest lucru influențează atât senzația de foame, cât și capacitatea organismului de a arde grăsimi.

Cele mai bune alimente alcaline

Deși nu trebuie să fii un vegetarian strict pentru a avea o dietă bogată în alimente alcaline, fructele și legumele proaspete favorizează cel mai mult alcalinitatea. 

Câteva dintre alegerile de top includ: ciuperci, citrice, curmale, stafide, spanac, grapefruit, roșii, avocado, ridiche neagră, iarbă de lucernă, iarbă de orz, castraveți, kale, iarbă de grâu, broccoli, oregano, usturoi, ghimbir, fasole verde, andive, varză, țelină, sfeclă roșie, pepene, smochine și banane coapte.

  • Crudități: Încercați în mod ideal să consumați o porție bună de crudități. Fructele și legumele negătite sunt biogene sau „dătătoare de viață”. Gătirea alimentelor epuizează mineralele alcalinizante. Așadar, creșteți aportul de alimente crude și încercați să consumați fructe și legume ca atare sau sub formă de sucuri ori gătite ușor la abur.
  • Legumele cu frunze verzi precum spanacul sau salata verde, legumele crucifere precum broccoli, varza.
  • Nuci și semințe precum nucă de cocos, migdale, chia, susan.
  • Dovleac, cartofi, cartofi dulci, sfeclă.
  • Ciuperci, muguri.
  • Ceapă, usturoi, praz și verdeață/condimente precum pătrunjel, ghimbir.
  • Proteine vegetale : fasole albă, fasole Lima, mazăre proaspătă și majoritatea leguminoaselor sunt alegeri bune.
  • Smoothiuri: Smoothiurile făcute din legume și pudre verzi sunt puternic alcalinizate și pline de clorofilă. (Clorofila este similară din punct de vedere structural cu sângele nostru și ajută la alcalinizarea sângelui.)
  • Iarbă de grâu și orz, alge precum Spirulina și Chlorella.
  • Cereale precum amarantul, meiul, hrișca și quinoa. 

Alimentele acide

Dacă doriți să urmați un plan alimentar alcalin, ar fi de dorit să evitați sau să consumați cât mai puține alimente acidifiante precum următoarele:

  • Alimentele bogate în sodiu: alimentele procesate conțin tone de clorură de sodiu (sare de masă) care contractă vasele de sânge și creează aciditate.
  • Mezeluri
  • Carne
  • Cereale procesate (cum ar fi fulgi de porumb)
  • Ouă
  • Băuturi cofeinizate și alcool
  • Ovăz și produse din grâu integral: Majoritatea cerealelor, integrale sau nu, creează aciditate în organism. 
  •  Lapte: Produsele lactate provoacă unele dintre cele mai ridicate rate de osteoporoză. Asta pentru că creează aciditate în organism! Când fluxul sanguin devine prea acid, va fura calciu (o substanță mai alcalină) din oase pentru a încerca să echilibreze nivelul pH-ului. Deci, cel mai bun mod de a preveni osteoporoza este să mănânci o mulțime de legume cu frunze verzi alcaline!
  • Paste, orez, pâine și produse din cereale ambalate

  Concluzii

  Deși pare o alimentație plictisitoare, cu siguranță nu este așa. Natura ne oferă o abundență de alimente care mai de care mai savuroase și mai sănătoase. Asta nu înseamnă că nu puteți savura grătărelul sau fripturica de pui, doar că în cantități mai mici. Ideal este să aducem cât mai multe alimente alcalinizante în meniul zilnic, menținându-le pe cele acidifiante într-un procent cât mai mic (80% alimente alcalinizante și 20% acidifiante, sau 75% – 25%).

 Curând vor apărea și rezultatele pozitive: un nivel mai mare de energie, o digestive mai bună, o atenuare a durerilor provocate de afecțiuni inflamatorii precum artrita, o putere mai mare de concentrare, o stare de spirit mai bună.

Plus! Să nu uităm de cele mai importante rezultate: O viață mai lungă, mai sănătoasă și mai activă. Unde mai pui că starea de bine se reflectă și în exterior. Nu degeaba se zice că frumusețea vine din interior! Și, așa cum bine a spus filozoful Epicur, ce folos mai mare are „știința omenească”, sau informația, decât acela de a ne „îndruma” să trăim mai bine și mai sănătoși?

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

 

Aflați mai multe din acest material video. Click aici.

Surse: https://www.forbes.com/sites/quora/2016/03/11/how-our-bodies-go-to-extraordinary-lengths-to-maintain-safe-ph-levels/?sh=932c5c470e54

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22139564/

„Alkalize or die: Superior health through proper alkaline-acid balance”, de Theodore A. Baroody.

By Articole , , , , , , , , , , , , , 1 Comment Read more...
29 sept.

Terapia culinară — hrană pentru minte și suflet!

Terapia culinară — hrană pentru minte și suflet!

Terapia culinară, noul trend dictat cumva și de pandemie, aduce foloase pe multiple planuri în viața noastră. Dacă unii se plâng de kilograme acumulate, alții pot spune cu mâna pe inimă că și-au descoperit o nouă vocație. Eu o numesc „pasiune”. Și, da, chiar e o terapie!

La sfârșitul unei zile obositoare și pline de activități, nimic nu mă relaxează mai mult ca gătitul. Și asta nu doar pentru răsplata gustului, cât pentru experiența minunată pe care mi-o oferă. Plăcerea de a simți parfumul legumelor proaspete, al fructelor savuroase este incomparabilă. (Evident că nu mă pot abține să nu arunc în gură și câte o boabă de strugure sau o felie de mango super copt.) Sunetul cuțitului când tai legumele pe tocător îmi liniștește mintea. Gătitul e „meditare cu promisiunea unei mese savuroase”, după cum se exprima un terapeut culinar.

Probabil ați constatat deja că gătitul majorității meselor acasă oferă o serie de avantaje pentru sănătate, mai ales în contextul pandemiei de Covid 19. Trebuie să menționăm aici și menținerea sub control a caloriilor și economisirea de bani. Dar, asta nu este totul.

Ce este „terapia culinară”?

Terapia culinară, sau terapia gătitului, este o modalitate de „a ne hrăni simultan mintea și inima”, cum e descrisă ea într-un articol al revistei Psychology Today.

Care sunt câteva dintre cele mai bune lucruri legate de terapia culinară ca formă de auto-îngrijire? Și nu ne referim doar la aspectul practic al economisirii banilor (spre deosebire de alte hobbyuri, care sunt chiar costisitoare), nici la bucuria imediată de a savura nemijlocit produsul finit alături de familie sau prieteni.

Terapia culinară a fost  definită de unii experți, precum Michael Kocet, profesor în cadrul Chicago School of Professional Psychology, ca fiind „tehnica terapeutică ce folosește artele, gătitul, gastronomia și relația personală, culturală și familială a unei persoane cu mâncarea pentru a aborda problemele emoționale și psihologice”.

Terapia culinară și sănătatea mintală

Prepararea hranei este o activitate pe care o puteți face acasă și care poate fi integrată în planurile de tratament de la clinicile de sănătate mintală și cabinetele terapeuților.

Gătitul și patiseria ca formă de eliberare de stres le sunt recomandate azi persoanelor care se confruntă cu afecțiuni precum depresia, anxietatea, stresul cronic, tulburări alimentare, ADHD și adicția. Însă, evident că toți putem benficia de foloasele terapiei culinare.

De ce gătitul este bun pentru sănătatea mintală? 

Conform unor studii recente asupra terapiei culinare, iată câteva dintre modalitățile prin care aceasta vă poate îmbunătăți starea de spirit și bunăstarea generală:

  • Necesită concentrare, deci poate acționa ca o distragere sănătoasă ce vă permite să vă deconectați.
  • Vă trezește simțurile, făcându-vă să trăiți momentul prezent, clipă cu clipă.
  • Vă poate ajuta să vă intrați în „flow”, deoarece gătitul este atât provocator, cât și plăcut în același timp.
  • Vă încurajează să învățați noi abilități și să vă îmbogățiți bagajul de cunoștințe.
  • Oferă o „evadare” din monotonia rutinei zilnice, deoarece putem găsi rețete noi la tot pasul.
  • Poate îmbunătăți calitatea vieții celor ce se confruntă cu problema dependenței de anumite substanțe și cu boli grave, precum cancerul.
  • Vă poate ajuta să fiți mai puțin îngrijorați, deprimați sau copleșiți, deoarece gătitul oferă un sentiment de împlinire și plăcere. În plus, este o modalitate de a practica recunoștința pentru hrana de care ne bucurăm și poate spori respectul de sine dacă ne facem timp să apreciem și să savurăm ceea ce am făcut.

Este gătitul creativ? Cu siguranță! Nu întâmplător este numit și „artă culinară”.

Atât patiseria, cât și gătitul ne oferă ocazii de a ne exprima prin ceva ce are și „substanță”. Iar faptul că poți mânca și împărtăși „opera ta de artă” cu cei dragi este deja un mare bonus!

Terapia culinară — alte foloase

Care sunt alte avantaje ale terapiei culinare ? Dacă aveți nevoie de încă un impuls pentru a petrece mai mult timp în bucătărie, iată alte câteva avantaje ale gătitului:

Avantajele fizice

În comparație cu hobby-urile sedentare, cum ar fi cititul, vizionarea la televizor sau lucrul la computer, gătitul și patiseria vă impune să vă ridicați în picioare, să procurați ingrediente, să amestecați, să tăiați și să faceți curățenie după aceea. S-ar putea să nu fie un antrenament intens, dar o sesiune de gătit este o modalitate de a face ceva distractiv, și în același timp activ. S-a demonstrat chiar că scade riscul de dizabilitate, de pierdere a independenței, precum și de malnutriție în rândul adulților vârstnici, deoarece necesită utilizarea simultană a multor deprinderi fizice și mentale.

Avantajele gătitului împreună ca familie

Cercetările arată că faptul de a explora rețete împreună cu familia/partenerul dumneavoastră, și de a găti masa ca o echipă poate fi, de fapt, un mod distractiv de a vă aduna laolaltă, și de a vă bucura de timpul petrecut împreună.

Economisirea de bani

 Gătitul cu produse locale de sezon este o altă soluție de economisire a banilor, deoarece nu numai că ingredientele sunt proaspete și au un gust excelent, dar pot fi și mai ieftine. O altă modalitate de a reduce costurile este aceea de a folosi ingredientele de care deja dispuneți într-un mod creativ.

Alimentația mai sănătoasă

 Multe studii arată că atunci când oamenii gătesc acasă, tind să consume mai puține calorii și să mănânce alimente de mai bună calitate. Dacă investiți timp și atenție în prepararea hranei, este mult mai probabil că o veți savura pe îndelete și în tihnă.

Susținerea sănătății cognitive generale

 Studiile au arătat că, atunci când adulții se concentrează pe consumul de alimente simple, antiinflamatoare, cum sunt verdețurile, fructele de pădure, nucile, semințele și peștele, au parte de multe foloase în ce pivește bunăstarea lor generală, printre care:

    • Stres oxidativ redus
    • Inflamație redusă
    • Protecție împotriva demenței, a declinului cognitiv și a bolii Alzheimer, a bolilor de inimă, a creșterii în greutate și a sindromului metabolic
    • Nivel optim al zahărului din sânge
    • Risc redus de obezitate
    • Mobilitate îmbunătățită și o calitate mai bună a vieții

Rețete sănătoase pentru minte

Alimentele dense în nutrienți susțin și sănătatea cognitivă/mentală, reducând chiar riscul de boli precum depresia și demența.

Care sunt tipurile de alimente care vă ajută să vă îngrijiți mintea? 

  • Legumele, în special legumele cu frunze, cum ar fi spanacul, varza kale etc.
  • Sunt incluse și toate celelalte legume proaspete, cum ar fi legumele crucifere precum broccoli, varza de Bruxelles, dar și ardei, roșii, morcovi, ciuperci, fasole verde etc.
  • Fructe proaspete, în special toate tipurile de fructe de pădure, inclusiv căpșuni, afine, zmeură, mure, cireșe, afine etc.
  • Nuci și semințe, cum ar fi nucile, migdalele, semințele de chia și semințele de in.
  • Leguminoasele, cum ar fi năutul, fasolea neagră, linte etc.
  • Cereale integrale, cum ar fi fulgi de ovăz, quinoa, orez brun, orz, farro, pâine 100% integrală din grâu etc.
  • Peștele, în special peștele gras de captură, cum ar fi somonul, sardinele, halibutul, păstrăvul, tonul și macroul, care sunt cele mai bune surse de grăsimi omega-3.
  • Carne slabă, precum cea de pasăre, în mod ideal, de la păsări crescute în aer liber.
  • Ulei de măsline, care să fie folosit ca „ulei principal de gătit” și pentru asezonat salate sau legume, etc.

Ai nevoie de mai multă inspirație?

 Te tentează folosirea de noi ingrediente și explorarea de noi rețete? Îți poți aproviziona bucătăria cu câteva dintre aceste ingrediente interesante:

  • Pudră de sfeclă roșie (excelentă în smoothiuri, sosuri, dressinguri pentru salată, etc)
  • Făină de manioc, sau cassava, făină de alune-tigru sau ciufă, făină de banane și de năut (încercați aceste tipuri de făină fără gluten, cu valoare nutritivă uimitoare, în prepararea produselor de patiserie, turte și multe altele)
  • Freekeh (o cereală antică ce înlocuiește cu succes hrișca, quinoa sau farro)
  • Kombu (un tip de algă utilizată în supe, tocănițe și salate)
  • Natto (asemănător cu miso, utilizat în special în preparatele japoneze)
  • Ciuperci medicinale (pot fi folosite pentru prepararea ceaiului sau prepararea supelor vegetale)

Deci, ce zici? Te apuci de gătit?

Privește-l ca pe o activitate distractivă și creativă, și nu ca pe o corvoadă. Încearcă rețete ușoare, care te atrag. Și nu fii prea sever cu tine însuți dacă improvizezi o rețetă și se termină într-un mare fiasco. Dacă ceva nu iese cum ai văzut la alți bucătari, o poți considera varianta ta reintrepretată. În fond, arta e ceva personal și aproape de sufletul fiecăruia. Așa că, lasă-te purtat de val!

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

 

Surse:

Home Page | The Chicago School of Professional Psychology

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5862744/

https://www.smithsonianmag.com/smart-news/feeling-down-scientists-say-cooking-and-baking-may-help-you-feel-better-180961223/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27522112/

By Articole , , , , , , , , , , , , , 3 Comments Read more...
27 feb.

Fructul kaki – aliatul inimii, inamicul colesterolului

Fructul kaki – aliatul inimii, inamicul colesterolului

Fructul kaki este plin de savoare și de dulceață. E bogat în antioxidanți și substanțe nutritive. Și nu e de mirare că grecii l-au numit „fructul divin”. Kaki este un fruct versatil, dar și nutritiv și delicios, fiind extrem de popular în țările asiatice. El devine din ce în ce mai popular și la noi, fiind chiar inclus în multe plăcinte, prăjituri și torturi.

Fructul kaki nu aduce doar savoare preparatelor culinare, ci și numeroase beneficii sănătății. Printre acestea enumerăm câteva dintre cele mai importante. Kaki scade colesterolul și tensiunea arterială, favorizează un bun tranzit intestinal. Ca să nu mai vorbim de numeroșii nutrienți importanți pe care îi conține, precum vitamina A, vitamina C și manganul.  

Istoric

Fructul kaki are o lungă istorie, datând de pe vremea grecilor din antichitate. De fapt, face parte din genul de plante Diospyros, care înseamnă „fructul zeilor” sau „fructul divin” în greacă. Se spune că fructul kaki ar fi lotusul menționat în „Odiseea” lui Homer.

În prezent, deși în multe regiuni de pe pământ fructul kaki este necunoscut, în multe alte țări este foarte îndrăgit. În Japonia, este considerat un fruct național și consitituie un ingredient de bază în multe preparate culinare asiatice.

În Coreea, de pildă, fructele kaki deshidratate sunt folosite  pentru preparea unui punch iute cu scorțișoară numit sujeonggwa, extrem de apreciat în antichitate la curtea regală. În Taiwan, fructele kaki astringente sunt ținute în apă cu var pentru a se întări și sunt vândute ca snack, având denumirea de  „chipsuri de kaki”. Iar în multe țări asiatice, din frunzele fructului kaki se face ceai.

Ce este fructul kaki?

Fructul kaki, sau persimon, provine de familia Ebenaceae, oridinul Ericales, în care intră și nucile braziliene și coacăzele. Deși există mai multe varietăți de kaki, cele mai cultivate provin din arborele japonez al fructului kaki, cunoscut sub numele științific de Diospyros kaki.

Există două tipuri de fruct kaki, sau persimon: cel astringent și cel non-astringent. Fructul kaki Hachiya este cea mai cunoscută varietate de kaki astringent. Fructul astringent conține o mare concentrație de taninuri și poate avea un gust neplăcut dacă e consumat atunci când nu e bine copt. Însă odată copt, el devine moale și are un gust delicios, fiind dulce și zemos.

Pe de altă parte, fructele non-astringente sunt și mai dulci, având un conținut mai scăzut de taninuri. De fapt, soiurile non-astringente, precum fructul kaki fuyu, pot fi consumate chiar și înainte de a fi bine coapte. Gustul fructului kaki non-astringent este, de regulă, dulce și ușor crocant.

Aceste fructe pot fi consumate crude, gătite sau deshidratate. Ele pot fi adăugate la orice, la salate, la prăjituri și multe preparate culinare.

Pe lângă versatilitatea lor incredibilă, fructele kaki sunt bogate în nutrienți și antioxidanți, aducând numeroase beneficii organismului.

 

Aspecte nutritive

Fructul kaki este sărac în calorii, dar bogat în fibre, vitamina A, vitamina C și mangan. În plus conține și cupru, care favorizează absorbția fierului și astfel producerea de globule roșii, potasiu, vitamina B6 (sau piridoxina), acidul folic și tiamina, esențiale pentru buna funcționare a creierului, dar și vitamina E și vitamina K.

 

Beneficii aduse de fructul kaki

  1. Plin de antioxidanți
  2. Favorizează tranzitul intestinal
  3. Susține vederea
  4. Reduce nivelul colesterolului
  5. Scade inflamația din organism
  6. Scade tensiunea arterială

 

 Plin de antioxidanți

Antioxidanții sunt acele substanțe care ajută organismul să lupte împotriva radicalilor liberi, pentru a preveni deteriorarea celulelor și riscul apariției bolilor cronice. Potrivit cercetărilor, antioxidanții ar putea lupta chiar împotriva bolilor cardiace, a diabetului și a cancerului.

Fructul kaki, sau persimon, este plin de antioxidanți benefici. Un studiu efectuat în Coreea și publicat în Preventive Nutrition and Food Science a dezvăluit că sucul de kaki este extrem de bogat în acid galic (ce se mai găsește în coaja de stejar, în ceai și în multe taninuri), dar și în galat de epicatehină. Aceștia sunt doi compuși cu puternice proprietăți antioxidante.

Conțin puternice proprietăți antioxidante și fructele de pădure, coriandrul, ciocolata neagră și scorțișoara.  

 Favorizează tranzitul intestinal

Faptul de a include fructul kaki în alimentația zilnică ajută la prevenirea constipației și la un bun tranzit intestinal. Fructul kaki constituie o mare sursă de fibre. O porție oferă 6 grame de fibre, ceea ce reprezintă un sfert din necesarul zilnic de fibre.

Aveți grijă însă să consumați fructul kaki dulce, nu pe cel astringent, deoarece acesta conține mult acid tanic și poate fi asociat cu constipația. Acidul tanic poate scădea secreția intestinală și poate încetini tranzitul digestiv.

La problema constipației se mai recomandă consumul ridicat de apă și de lichide calde, alte alimente bogate în fibre, dar și exerciții fizice.

 Susține sănătatea vederii

Fiind bogat în vitamina A, fructul kaki contribuie major la sănătatea ochilor. De fapt un singur fruct kaki, consumat în stare crudă, oferă 55 la sută din necesarul zilnic de vitamina A.

Simptomele frecvente ale deficitului de vitamina A sunt vedere slabă pe timpul nopții, numită orbirea de noapte sau nictalopie, ochi uscați și petele Bitot, care sunt mici pete de cheratină ce se adună în conjunctiva ochiului.

Creșterea aportului de vitamina A, prin includerea în alimentația zilinică a fructelor precum fructul kaki, dar și a altor alimente utile în acest sens, previn semnele ce indică deficitul și mențin sănătatea vederii. Așadar, alte alimente bogate în vitamina A sunt ficatul de vită, morcovii, cartofii dulci, varza kale și spanacul.

Reduce nivelul colesterolului

Colesterolul este acea substanță asemănătoare grăsimii ce se găsește în organism. Deși organismul are nevoie de colesterol într-o anumită măsură, prea mult colesterol ajunge să se acumuleze în artere, ducând la întărirea și îngustarea acestora. Astfel, inima ar fi nevoită să depună un mai mare efort pentru a putea pompa sângele în organism.

În urma unor studii, s-a dovedit că fructul kaki este foarte eficient în reducerea colesterolului LDL. Într-un studiu publicat în Annals of Nutrition & Metabolism, 40 de participanți au primit un baton nutritiv cu o doză mare de fibre din fructul kaki, sau unul cu o doză mai mică, de trei ori pe zi, timp de 12 săptămâni. La sfârșitul studiului, în cazul ambelor grupuri, nivelul colesterolului LDL, colesterolul rău, scăzuse considerabil.

Alte modalități de a scădea natural colesterolul sunt exercițiile fizice, consumul mare de alimente bogate în fibre solubile și în acizi grași omega 3.

 Scade inflamația din organism

Deși inflamația este normală și reprezintă o reacție a unui sistem imunitar sănătos, inflamația cronică poate favoriza apariția bolilor precum cancerul și boala coronariană. 

Grație conținutului mare de antioxidanți și taninuri, fructul kaki s-a dovedit de mare ajutor în reducerea inflamației. Într-un studiu efectuat pe animale și publicat în revista PLoS One s-a observat că tratamentul cu taninuri extrase din kaki a dus la scăderea nivelului mai multor markeri de inflamație.

Alte surse bune cu potențial antiinflamator sunt legumele cu frunze verzi, fructele de pădure, broccoli, nucile, uleiul de cocos și multe altele.

Scade tensiunea arterială

Taninurile din fructul kaki, sau persimon, contribuie la scăderea tensiunii arteriale. Tensiunea arterială ridicată pune presiune asupra inimii, fiind unul dintre factorii majori de risc pentru bolile cardiace.

Numeroase studii sugerează că acidul tanic reduce eficient tensiunea arterială. Un studiu publicat în  Life Sciences demonstrează că taninurile extrase din plante tradiționale chinezești reduc nivelul unei enzime ce controlează presiunea arterială.

Nu uitați: fructul kaki astringent are un mai mare conținut de taninuri ce scad pe măsură ce fructul se coace. Optați pentru fructul astringent pentru rezultate eficiente.

Cum se consumă fructul kaki

Dacă nu ați mâncat până acum fruct kaki, nu vă îngrijorați. Este foarte simplu. Coaja e foarte subțire și complet comestibilă. Îl spălați, pur și simplu, și îl mâncați ca pe un măr.

Dacă e vorba de un kaki astringent din soiul Hachiya, așteptați până se coace bine și devine moale. Cel non-astringent trebuie consumat atunci când e puțin tare și e încă portocaliu. Însă înlăturați semințele din mijloc.

Poate fi folosit și ca ingredient pentru alte preaparate, pentru un plus de savoare în salate sau deserturi.

 

Precauții

Deși rare, există cazuri în care fructul kaki poate declanșa o reacție alergică. Dacă aveți o reacție adversă precum mâncărime, erupție cutanată, sau inflamare, întrerupeți consumul și adresați-vă medicului.

Dacă aveți probleme cu tranzitul intestinal, e mai bine să consumați soiul de kaki non-astringent. Cel astringent are un conținut mai mare de taninuri, iar acestea încetinesc tranzitul și înrăutățesc problema constipației. Dacă observați că aceasta se agravează, poate e bine să întrerupeți consumul fructului kaki de orice fel.

Dacă luați medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale, e bine să vă adresați medicului înainte de a consuma kaki, deoarece ar putea interfera cu acestea.

Fructul kaki este un delicios ingredient culinar.

Sugeonggwa este un punch iute pe bază de kaki și scorțișoară.

Concluzii

Așadar, savurați deliciosul fruct kaki și bucurați-vă de beneficiile lui multiple pentru sănătate. „Fructul divin” vă va cuceri prin gustul îmbietor de la prima înghițitură. Lăsați-vă purtați de creativitatea și imaginația dumneavoastră, creând propriile rețete de savoare. În fond, e un fruct pe cât de exotic, pe atât de versatil!

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3614697/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24471076

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3544045/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3936686/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23171573

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28827842

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12865094

 

By Articole , , , , 1 Comment Read more...
12 feb.

Cum scădem colesterolul fără medicamente

Cum scădem colesterolul fără medicamente

Puteți reduce colesterolul „rău” în mod natural, făcând câteva schimbări simple în ce privește alimentația.

După cum știm, alimentația și sportul sunt pe bună dreptate considerate măsuri de importanță crucială în sănătatea inimii, și nu numai. Ei bine, și în cazul colesterolului, ele se pot dovedi indispensabile, reducându-i nivelul periculos pentru sănătate. Dacă în urma unor analize medicale ați constatat că LDL-ul, sau colesterolul „rău”, a crescut, probabil, ați început să vă îngrijorați. Mai ales că medicul v-a spus că trebuie neapărat să faceți ceva în această privință. Și chiar puteți face schimbări.

Dacă preferați să faceți schimbările „pas cu pas”, pentru a vă reduce colesterolul în mod natural, atunci prima schimbare ar fi cea legată de alimentație.

S-au făcut studii ample asupra a sute de bărbați și femei, ce au urmat diverse abordări pentru reducerea colesterolului. Rezultatele au dovedit că schimbările în privința alimentației au redus colesterolul LDL și colesterolul total. Însă în cazul persoanelor care au practicat mai mult sport, fără a-și schimba obiceiurile alimentare, nu s-a înregistrat nicio îmbunătățire în acest sens. Trebuie precizat că, atunci când au fost adăugate și exercițiile fizice aerobice la o dietă corespunzătore, efectele de scădere a lipidelor din sânge au fost vizibile.

Persoanele implicate în aceste studii au urmat tot felul de diete: mediteraneeană, săracă în lipide și calorii. Însă cele mai eficiente au fost cele ce au constat în înlocuirea alimentelor ce cresc colesterolul cu cele care îl scad vertiginos. „Nu trebuie să adoptăm atitudinea de totul sau nimic”, recomandă Kathy McManus. McManus este director al Departamentului de Nutriție din cadrul Brigham and Women’s Hospital. Faptul de a urma o alimentație orientată pe scăderea LDL-ului nu trebuie să fie una privațională. Ea sugerează câteva modalități de echilibrare a nivelului colesterolului și de păstrare a lui la cote normale.

Eliminați grăsimile trans și pe cele saturate

Există multe dovezi care arată că grăsimile trans duc la declanșarea bolilor cardiovasculare. „Primul lucru pe care li-l recomand pacienților mei este să analizeze toate sursele de grăsimi trans din alimentația lor și să le înlocuiască”, afirmă McManus.

Grăsimile trans sunt rezultatul adăugării hidrogenului în grăsimile lichide pentru a le solidifica. Producătorii din industria alimentară au început să utilizeze grăsimile trans deoarece ele prelungesc termenul de valabilitate al produselor de patiserie ambalate. Furnizorii lanțurilor fast-food au apelat la ele întrucât pot fi refolosite fără limită.

În urma presiunii din partea opiniei publice, industria alimentară a fost obligată să elimine grăsimile trans. Însă ele nu au dispărut în totalitate. Pentru nu ajunge să le consumați din greșeală, cel mai bine ar fi să citiți cu atenție eticheta produselor pe care intenționați să le cumpărați. Dacă observați expresia „parțial hidrogenat” în lista ingredientelor produsului, ar fi indicat să îl puneți înapoi pe raft.

Kathy McManus recomandă ca grăsimile saturate sau alimentele de origine animală bogate în colesterol să fie consumate în cantități reduse. Și asta deoarece nu sunt chiar sănătoase pentru inimă. Întrucât ouăle sunt o sursă bună de substanțe nutritive, spune McManus, e OK consumul a 4 gălbenușuri pe săptămână, iar albuș, oricât dorim. Cât despre carnea roșie, crevete, homar, brânză foarte grasă, unt și carne de organe, McManus spune că și acestea pot fi consumate. Însă trebuie consumate în porții mici și o dată la două săptămâni.

Consumați grăsimi polinesaturate și mononesaturate

Atât acizii grași polinesaturați, cât și cei mononesaturați contribuie la reducerea LDL-ului, colesterolul „rău”, din sânge. Surse ale grăsimilor polinesaturate și mononesaturate pot fi majoritatea uleiurilor extravirgine din plante, precum:

  • uleiul de rapiță
  • uleiul de floarea soarelui
  • uleiul de șofrănel
  • uleiul de măsline
  • uleiul din sâmburi de struguri
  • uleiul din alune de pământ.

Totodată, se recomandă consumul de pește gras de două sau trei ori pe săptămână. Acesta poate scădea nivelul LDL-ului în două moduri:

  1. Înlocuiește carnea roșie, care conține grăsimi saturate ce cresc vertiginos colesterolul LDL.
  2. Frunizează acizi grași omega 3. Acizii grași omega 3 reduc trigliceridele din sânge și protejează inima, prevenind apariția ritmului cardiac anormal. Se recomandă consumul de somon, ton, păstrăv, herring și macrou.

Nu uitați de semințe, nuci, avocado și soia, de asemenea, o sursă bogată de acizi grași omega 3.

Profitați din plin de fructe și legume

Fructele și legumele abundă în substanțe ce scad colesterolul. Printre acestea se numără fibrele, care leagă colesterolul în sistemul digestiv și îl împing afară din organism înainte de a ajunge în fluxul sanguin. Sterolii și stenolii, extrași tot din plante, sunt molecule care blochează colesterolul, împiedicând absorbția lui de către organism. Lista cu legume și fructe benefice inimii include tot spectrul de culori. Vorbim aici de legume cu frunze verzi, doveleacul plăcintar și moscat, morcovi, roșii, căpșune, prune, coacăze. Ca o regulă, cu cât culoarea e mai intensă, cu atât hrana e mai sănătoasă.

Evitați alimentele „rafinate”

Când spunem „rafinate”, nu ne referim la rafinamentul culinar, ci la alimentele procesate și rafinate, precum zahărul rafinat, făina albă etc. Cerealele integrale sunt o altă sursă excelentă de fibre. În locul făinii rafinate și a orezului alb, încercați făină din grâu integral și orezul brun sau sălbatic. Făina de ovăz, dar cea integrală, este de asemenea o alegere excelentă.

Și nu înlocuiți grăsimea cu zahărul. „E una dintre cele mai proaste alegeri pe care le puteți face”, avertizează Kathy McManus. Producătorii din industria alimentară îmbunătățesc dressing-urile pentru salate cu zahăr pentru a le conferi gust. Dacă remarcați pe etichete „zahăr, sirop de porumb sau orice alt cuvânt ce se termină cu ‹oză› pe lista de ingrediente, ar fi preferabil să alegeți varianta cu mai multă grăsime, dar evident nu grăsime trans.

Nu uitați de calorii!

Toate grăsimile, fie bune, fie rele, au 9 calorii per gram, deci aproximativ 100 de calorii într-o lingură. Așadar, deși treceți pe o alimentație sănătoasă, tot trebuie să țineți o evidență cu caloriile pe care le consumați.

Alimente benefice

Așadar, iată, ca un rezumat, câteva dintre cele mai eficiente alimente ce combat colesterolul „rău” și contribuie la creșterea nivelului colesterolului HDL, colesterolul „bun”.

Ovăzul, orzul și alte cereale integrale

 Un prim pas ușor ce vă ajută să scădeți colesterolul „rău” e să consumați la micul dejun un castron cu terci de ovăz, fulgi de ovăz sau tărâțe de ovăz. Acesta vă furnizează circa 2 grame de fibre solubile. Adăugați o banană sau câteva căpșune și veți crește cantitatea de fibre solubile. Conform recomandărilor actuale în nutriție necesarul zilnic de fibre este de 20-35 grame pe zi, iar între 5 și 10 grame trebuie să provină din cele solubile.  Asemenea fulgilor și tărâței de ovăz, orzul și alte cereale integrale reduc riscul de boli cardiace, îndeosebi grație fibrelor solubile pe care le oferă.

Leguminoasele

Leguminoasele sunt deosebit de bogate în fibre solubile. În plus, organismului îi ia mai mult timp să le digere. Asta înseamnă că vă dă senzația de sațietate un timp îndelungat. Iar acesta e unul dintre motivele pentru care leguminoasele sunt utile persoanelor ce vor să piardă în greutate. Cu atât de multe posibilități de alegere – fasole roșie, fasole albă, linte, mazăre, năut etc – și de a le găti, leguminoasele sunt o hrană extrem de versatilă.

Vinete și bame (sau okra)

Aceste legume sărace în calorii sunt o sursă excelentă de fibre solubile.

 

Oleaginoasele

 Nenumărate studii arată că migdalele, nucile, alunele de pământ, arahidele și altele sunt bune pentru inimă. Prin consumul a circa 50-60 de grame de oleaginoase pe zi, colesterolul LDL se reduce cu 5%. Nucile conțin nutrienți ce protejează inima în multe alte moduri.

Uleiurile vegetale

Folosirea la gătit a uleiurilor vegetale precum cel de rapiță, floarea soarelui, șofrănel, ca să nu mai spunem de cel de măsline, în locul untului, a unturii sau a grăsimii vegetale solide (nehidrogenate, folosită de regulă la frăgezirea aluaturilor) contribuie și ele la scăderea LDL-ului.

Merele, strugurii, căpșunele și citricele

 Aceste fructe sunt bogate în pectină, un tip de fibră solubilă ce scade LDL-ul.

Soia

 Consumul de produse din soia, precum tofu, lapte din soia ajută la scăderea LDL-ului. De pildă, 25 de grame de proteine din soia pe zi (2 cești și ½ de lapte din soia, sau circa 300 grame de tofu) scade colesterolul LDL cu 5% sau 6%.

Peștele gras

Consumul de pește gras de două sau trei ori pe săptămână scade colesterolu LDL grație acizilor grași omega 3. Aceștia reduc trigliceridele din sânge, ceea ce contribuie la sănătatea inimii.

Concluzie

E ușor să ridici nivelul colesterolului „rău” printr-o alimentație necorespunzătoare. Dar este la fel de ușor să îl scădem. Dispunem de o gamă foarte variată de hrană sănătoasă, sățioasă și de ce nu, chiar gustoasă. Și dacă o mai „condimentăm” și cu exerciții fizice, rezultatele sunt garantate. Iar sănătatea inimii noastre, și de fapt a întregului organism, merită toate aceste eforturi.

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/14749225

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20458092

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12074175

https://www.nmcd-journal.com/article/S0939-4753(09)00211-7/fulltext

By Articole , , , 0 Comments Read more...
03 feb.

Artrita reactivă — cauze, simptome și remedii

Artrita reactivă — cauze, simptome și remedii

V-ați confruntat vreodată cu dureri și umflături la nivelul articulațiior după o infecție? Atunci s-ar putea să aveți artrită reactivă. Această formă de artrită provoacă inflamație și uneori durere serveră la genunchi, glezne și tălpile picioarelor. Durerea poate fi resimțită și la nivelul călcâielor, al degetelor de la picioare și de la mâini, dar și al spatelui.

Potrivit Colegiului American de Reumatologie, artrita reactivă apare, de regulă, ca un episod scurt. Pentru unele persoane însă ea poate deveni o afecțiune cronică. De obicei, simptomele artritei reactive apar și dispar, unele dintre ele, în decurs de un an.

Tratamentul se impune în cazul episoadelor grave și persistente de artrită reactivă. Dacă infecția care a provocat artrita reactivă este încă prezentă sau reapare, atunci este necesară tratarea ei corespunzătoare.

Unele cercetări indică faptul că aceasată boală ar fi una autoimună. Potrivit Harvard Medical School, artrita reactivă ar putea fi cauzată de lupta continuă a sistemului imunitar chiar și după eradicarea infecției.

Deși bacteriile ce declanșează artrita reactivă sunt foarte obișnuite, nu același lucru se poate spune despre această boală. Se fac în continuare cercetări pentru a se stabili rolul pe care îl joacă amprenta genetică în artrita reactivă.

Tratamentul alopat pentru artrita reactivă, numită în trecut și sindromul Reiter, include antiinflamatoare nesteroidiene, sau AINS, menite să amelioreze simptomele generate de inflamație. Cazurile mai grave necesită tratamente mai agresive. Din fericire, există remedii naturale care ajută la ameliorarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții.

Ce este artrita reactivă?

Artrita reactivă provoacă inflamație, umflături și dureri la nivelul articulațiilor. Cele mai afectate sunt articulațiile de la genunchi, glezne, și tălpile picioarelor. Fiind cauzată de o infecție, artrita reactivă nu este contagioasă. Însă dacă infecția care a generat-o persistă, atunci infecția în sine poate fi contagioasă.

Cândva numită boala Reiter sau sindromul Reiter, această formă inflamatorie de artrită reactivă aparține grupului denumit în prezent „spondiloartrită”.  Artrita din acest grup provoacă inflamare, durere, rigidiate și uneori diformități la nivelul coloanei. Alături de artrita reactivă, în această categorie mai sunt incluse și spondiloartrita axială și periferică, artrita psoriazică și artrita enteropatică.

Când artrita, uretrita și conjunctivita apar concomitent, acestea se încadrează în ceea se numește triada sindromului Reiter. Pe lângă durerile articulare, infecție oculară și la nivelul uretrei (uretrita), boala se poate manifesta și dermatologic. Pot apărea leziuni și erupții cutanate, însoțite de puroi.

Artrita reactivă este mai puțin întâlnită la femei, ocurența fiind de 1 caz din 5. Deși sunt rare, există cazuri în care sunt afectați și copiii, nu doar adulții.

Artrita reactivă a fost denumită în trecut sindromul Reiter.

Inflamația și durerea la nivelul genunchilor este unul dintre principalele simptome ale artritei reactive.

Artrita reactivă — Simptome

Simptomele și gravitatea lor pot varia mult de la persoană la persoană și în funcție de stadiul infecției. Dacă aveți oricare dintre următoarele simptome pe o perioadă de patru săptămâni după o infecție, e posibil să vă confruntați cu artrita reactivă.

Durere și inflamare

  • Durere articulară și inflamație la genunchi, glezne și talpa piciorului
  • Durere de călcâi provocată de entezopatie (inflamația tendonului atașat de os)
  • Umflarea degetelor cauzată de entezopatie
  • Pinteni calcaneeni, sau „ciocuri la călcâi”
  • Inflamația și durerea la nivelul coloanei
  • Inflamația și durerea în zona lombară
  • Umflarea degetelor de la mâini sau de la picioare
  • Afecțiuni dermatologice

Simptome oculare

  • Roșeață în jurul irisului
  • Vedere încețoșată
  • Durere și iritație a ochilor, îndeosebi când sunt expuși la lumină
  • Conjunctivită sau scurgeri oculare

Simptome dermatologice

 Erupție cu puroi la nivelul palmelor sau a pernițelor de la talpa piciorului, numită și erupția sindromului Reiter

  • Leziuni și ulcerații orale
  • Modificări ale aspectului unghiilor
  • Leziuni inflamatorii la nivelul organelor genitale

Artrita reactivă — Cauze

Artrita reactivă este cauzată de o infecție bacteriană. De asemenea, codul genetic poate juca și el un rol important în artrita reactivă, potrivit Colegiului American de Reumatologie.

Infecțiile de la nivelul tractului urinar sau cele genitale, precum și cele de la nivelul intestinului, sau al tractului digestiv, pot declanșa artrita reactivă. Bacteriile transmise prin alimente contaminate, dar și cele transmise prin contactul sexual, pot și ele declanșa artrita reactivă. Printre bacteriile responsabile de aceste infecții se numără:

  • Campylobacter: Transmisă, se pare, prin carnea de pasăre incorect sau insuficient gătită, apă contaminată, contact cu animale (sau cu fecalele acestora) și prin lapte nepasteurizat.

 

  • Chlamydia tracomatis: Cea mai frecventă cauză a artritei reactive este și cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală.

 

  • Clostridium difficile: Denumită și C. Diff, această bacterie trăiește în colon și poate provoca diaree severă. Poate fi luată din mediile spitalicești, sau ca urmare a administrării antibioticelor. Se poate transmite prin fecale, răspândindu-se pe suprafețe și hrană din cauza igienei necospunzătoare (spălatul incorect al mâinilor, de exemplu).

 

  • Salmonella: Întâlnită în alimentele incorect gătite, sau crude, printre care carne, ouă, brânză proaspătă, precum și fructe și legume proaspete. Salmonella poate fi transmisă după atingerea anumitor reptile, iguane, șerpi, șopârle și chiar a țestoaselor.

 

  • Shigella: Se transmite ușor de la o persoană la alta. Ea tranzitează colonul și infectează scaunul. Prin spălarea inadecvată a mâinilor, dar și prin contact sexual, persoanele se pot contamina.

 

  • Yersinia: Este o bacterie transmisă la oameni care au consumat carne de porc crudă sau insuficient gătită. În cazuri mai rare, bacteria s-a transmis prin contact, în urma consumului de lapte sau apă contaminate, prin contact cu fecale sau chiar în urma unei transfuzii de sânge.

Tratamentul alopat

Tratamentul va fi în funcție de simptomele specifice, precum și de gravitatea lor. Tratamentul ar putea include:

  • Antibiotice dacă infecția este încă prezentă
  • Antiinflamatoare nesteroidiene
  • Injecții cu corticosteroizi în articulațiile dureroase
  • Anumite medicamente specifice artritei reumatoide, cum ar fi methotrexate sau sulfasalazina
  • Implanturi de înlocuire a articulației, în cazuri de artrită cu simptome grave
  • Unguente pentru erupții cutanate
  • Picături pentru ochi

Câteva remedii naturale pentru simptomele artritei reactive

 

Exerciții fizice

În artrita reactivă este esențial echilibrul dintre odihnă și exercițiile fizice. Nu vă stresați excesiv oranismul. Concentrați-vă asupra exercițiilor care măresc flexibilitatea și reduc rigiditatea fizică. Potrivit Harvard Medical School, cele mai bune activități sunt mersul cu bicicleta și înotul.

  • Mersul cu bicicleta: Când vă dor genunchii, gleznele și picioarele, poate vă gândiți că mersul cu bicicleta nu ar fi prea indicat. Dar chiar este. Potrivit Arthritis Foundation, mersul cu bicileta sau ciclismul e un sport benefic pentru bolnavii de artrită. Asta deoarece genunchiul face o mișcare de rotație completă, lubrifiindu-se mai mult, întrucât se produce mai mult lichid sinovial.

 

  • Înotul: Înotul este benefic întregului organism, ajutând la întărirea mușchilor ce îmbracă articulațiile. Înotul presupune o mișcare articulară completă. În plus, este și o bună activitate aerobică.

 

  • Întinderile: Asemenea mersului cu bicicleta și înotului, întinderile ajută la întărirea mușchilor ce îmbracă articulațiile, mărind flexibilitatea articulară și reducând rigiditatea. Exercițiile cu rola de spumă (sau foam rollers) realizează și ele mișcarea completă de rotație articulară, contribuind la producerea de lichid articular lubrifiant. Astfel, simptomele de artrită reactivă vor fi mult atenuante.

Băi cu sare Epsom

Un remediu de top pentru durerile articulare și osoase este sarea Epsom. Ea ajută la atenuarea durerii, îndeosebi cea de călcâi. Băile cu sare Epsom s-au dovedit utile în alinarea durerilor, inclusiv cele articulare, dar și în caz de inflamație, psoriazis, dureri musculare și picioare umflate.

Dacă vă dor tălpile și gleznele, vă poate ajuta faptul de a le scufunda într-o oală sau găleată mare cu apă caldă și sare Epsom. Dacă durerea articulară este mai răspândită, o baie caldă cu sare Epsom ajută la relaxarea mușchilor și atenuarea durerii.

Remedii dermatologice naturale 

Artrita reactivă provoacă, după cum se știe, și probleme deramatologice, precum leziuni și erupții cutanate. Poate alina discomfortul provocat de aceste leziuni, dacă aplicăm pe ele creme din ingrediente naturale, de pildă, pe bază de ulei esențial de lavandă, gel de aloe și ulei de cocos.

 

Alimentație ce reduce inflamația

Simptomele artritei și inflamația merg mână în mână. De aceea, este esențial să avem o alimentație bogată în alimente ce scad inflamația. Printre acestea se numără legumele cu frunze verzi, țelina, sfecla, broccoli, coacăzele, somonul de captură, supa de oase, uleiul de cocos și turmericul sau curcuma. Toate acestea sunt considerate alimente cu puternice proprietăți antiinflamatoare.

Colagen

Cunoscut pentru îmbunătățirea sănătății pielii și pentru reducerea durerii articulare, colagenul este esențial pentru cei care se confruntă cu artrita reactivă. În cadrul unui studiu deșfășurat într-o clinică, bolnavilor de artrită reumatoidă cărora le-a fost fost dat colagen de tip 2, s-a remarcat o reducere a inflamației și a fragilității articulațiilor după trei luni.

Suplimentele pe bază de colagen conțin o formă de colagen predigerat ce fac aminoacizii esențiali mai accesibili pentru țesuturi, după cum explică The Arthritis Foundation. Într-un studiu recent publicat în Nutrition Journal, cercetătorii au remarcat faptul că bolnavii de osteoartrită care i-au colagen de tip 2 au simțit o reducere a durerii și a rigidității articulare.

Trebuie precizat însă că acesta trebuie luat în doze mici (20 mg – 40 mg) și nu trebuie luat pentru consolidarea nivelului de colagen din organism, ci ca un element prin care sistemul imunitar să fie învățat să nu mai atace propriul colagen din organism.

 Masaj

Masajul e folosit de secole pentru a trata o multitudine de afecțiuni. Prin masaj profund, sau prin masaj cu pietre fierbinți, mușchii se relaxează, iar rigiditatea și durerile articulare se atenuează considerabil.

Concluzii

Este adevărat că nu există modalități clare de a preveni artrita reactivă după o infecție. După cum afirmă cercetătorii, există și anumiți factori genetici care cresc riscul de a dezvolta artrita reactivă.

Nu putem face nimic în privința bagajului genetic primit. Ce putem face însă este să reducem riscul expunerii la bacterii ce pot declanșa un episod de artrită reactivă.

Putem face aceasta dacă:

Evităm bolilie cu transmitere sexuală. Chlamydia este cea mai frecventă cauză ce declanșează artirta reactivă.

Ne spălăm corespunzător mâinile. După contactul cu carnea crudă, după folosirea toaletei, după schimbarea pamperșilor, trebuie să vă spălați bine pe mâini.

Gătim alimentele la temperatura corectă. Faptul de a consuma carnea gătită insuficient de porc, pasăre, vită, sau fructe de mare, precum și brânză, ouă și lapte poate presupune riscul de a lua una dintre bacteriile care declanșează artrita reactivă.

Așadar, artrita reactivă produce efecte dureroase, dar din fericire, acestea dispar complet în timp. Ele pot fi atenuate prin remedii naturale, iar în cazul celor mai severe, prin tratamente medicale convenționale. Iar acestea nu se limitează la cele menționate în acest articol. Însă cea mai bună metodă este, bineînțeles, prevenția.

Articol realizat de Mihaela Balint

Surse:

https://www.rheumatology.org/I-Am-A/Patient-Caregiver/Diseases-Conditions/Reactive-Arthritis

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/reactive-arthritis/symptoms-causes/syc-20354838

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/arthritis/reactive-arthritis

http://blog.arthritis.org/living-with-arthritis/biking-exercise-for-arthritis/

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/arthritis/in-depth/arthritis/art-20047971

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/8378772

http://blog.arthritis.org/living-with-arthritis/collagen-supplements-helpful-arthritis/

 

 

By Articole , , , 1 Comment Read more...
21 ian.

Fructul dragonului: vis de savoare și sănătate

Fructul dragonului – o ciudățenie delicioasă și sănătoasă

Fructul dragonului – acest nume te duce cu gândul mai degrabă la povești sau la cărți de basm, decât la ceva ce se pune pe farfurie. Fructul dragonului însă este nu doar plin de culoare și aromă, ci și versatil, nutritiv, aducând numeroase beneficii sănătății.

Fructul dragonului mai este numit și fructul-cactus, pitahaya sau pitaya. Este un superaliment tropical și delicios, cu multiple foloase pentru sănătate. Iar acestea nu sunt deloc de neglijat. De pildă, fructul pitaya încetinește procesul de îmbătrânire, îmbunătățește nivelul zahărului din sânge, precum și funcțiile sistemului imunitar.

În ultimii ani, acest fruct aromat capătă tot mai multă popularitate în rândul iubitorilor de fructe și al amatorilor de „aventură culinară”. Chiar a inspirat crearea unei noi băuturi marca Starbucks, Băutura Dragon. Aceasta e un Frapuccino ce combină conceptul de Mango-Dragon fruit Refreshers. Ea conține, printre altele, fructul dragonului, evident, dar și mango și nucă de cocos.

Așadar, deși dragonii nu sunt reali, fructele cu acest nume sunt cât se poate de reale. Să vedem câteva modalități prin care pitaya, sau fructul dragonului, poate aduce foloase organismului.

 

Ce este fructul dragonului?

Fructul dragonului provine din regiunile tropicale ale Americilor și face parte din familia cactușilor. Acest lucru e evident, ținând cont de țepii învelișului lui exterior. Planta pitaya este o plantă agățătoare și crește cel mai bine în zonele secetoase.

Deși, la prima vedere, aspectul fructului este intimidant, el se curăță foarte ușor. De obicei, are o formă ovală, eliptică, semânând cu o pară, având un gust dulce, spre dulce-acrișor. Miezul este, de regulă, alb sau roșu, cu mici semințe, asemenea celor de susan.

Îl găsim, în principal, în regiuni din sudul Floridei, în Caraibe, Hawaii, Taiwan și Malaiesia. În Mexic este cunoscut sub denumirea de pitahaya și pitaya roja în America de Sud și America Centrală.

Fructul dragonului nu trebuie confundat cu fructul Longan, sau „ochiul dragonului”. Ochiul dragonului este un fruct tropical înrudit cu fructe precum licthi și rambutanul.

Fructul dragonului de culoare galbenă are miezul alb.

Pitaya amarilla, sau fructul galben al dragonului, are miezul alb cu semințe negre.

Câte soiuri există?

Există mai multe varietăți de pitaya, având aspect și gust ușor diferite. Iată câteva dintre cele mai răspândite soiuri:

  • Pitaya amarilla (Hylocereus megalanthus): acest soi de fruct galben al dragonului are miez alb și semințe negre.
  • Pitaya blanca (Hylocereus undatus): numit și fructul alb al dragonului, are coaja de un roz intens, miez alb și semințe negre.
  • Pitaya roja (Hylocereus costaricensis): acest fruct roșu al dragonului are coaja de un roz-roșu intens, cu miez roșu și semințe negre.

Valori nutritive

Dacă ne îndreptăm atenția asupra aspectelor nutritive ale acestui fruct tropical, vom înțelege de ce are o valoare extraordinară pentru sănătate. Pe lângă faptul că e sărac în calorii, fructul dragonului este o sursă bogată în fibre, magneziu și riboflavină. 

Alți compuși ai fructului pitaya se mândresc cu nenumărați nutrienți.  Semințele, de pildă, conțin un procent mare de grăsimi sănătoase, în vreme ce coaja este o sursă importantă de fibre.

În 100 de grame de pitaya găsim următoarele valori nutritive:

  • 60 calorii
  • 13 grame carbohidrați
  • 1,2 grame proteine
  • 3 grame fibre alimentare
  • 40 miligrame magneziu (10% din DZR)
  • 0,1 miligrame riboflavină (8% din DZR)
  • 0,7 miligrame fier (4% din DZR)
  • 2,5 miligrame vitamina C (3% din DZR)
  • 0,4 miligrame niacină (2% din DZR)
  • 18 miligrame calciu (1% din DZR)

Fructul dragonului mai este numit și pitaya.

Fructul dragonului, sau pitaya, poate avea miezul alb sau roz-roșu intens.

Fructul dragonului – foloase pentru sănătate

1. Stimulează sistemul imunitar

Fructul dragonului este plin de flavonoide și de vitamina C, datorită căreia sistemul imunitar poate lupta împotriva răcelilor și gripelor. De fapt, el conține mai multă vitamina C decât un morcov. Asta face din pitaya una dintre marile surse de vitamina C existente.

În plus, fructul dragonului se poziționează în capul listei în privința conținutului de antioxidanți, importanți pentru lupta cu radicalii liberi. Un și mai mare aport al fructului dragonului este cel legat de vitaminele B1, B2 și B3, precum și calciu, fosfor, fier, proteine, niacină și fibre. Toate acestea au rol major în menținerea sistemului imunitar la cote înalte.

2. Îmbunătățește digestia

Știm cu toții că fibrele ajută la menținerea unei bune digestii, iar cel mai bun aport de fibre îl aduc fructele și legumele. Pitaya conține multe fibre, ceea ce elimină problemele legate de digestie, precum constipația sau refluxul gastroesofagian.

Fructele proaspete de pitaya conțin aproximativ 1 gram de fibre la suta de grame. În schimb în fructele deshidratate găsim circa 10 grame la suta de grame, făcând din el un aliment bogat în fibre. Pentru a mări aportul de fibre, se pot consuma și coaja și semințele fructului pitaya.

Un alt motiv pentru care fructul dragonului îmbunătățește digestia este conținutul de oligozaharide. Oligozaharidele au rol de prebiotice, care contribuie la sănătatea tractului intestinal. Iar aceasta, evident, favorizează digestia. Bineînțeles, prebioticele au un rol mult mai complex.

Potrivit unor studii recente publicate în revista 3 Biotech, „introducerea în alimentație a compușilor precum prebioticele este o alternativă atrăgătoare pentru ameliorarea calității vieții persoanelor ce suferă de obezitate, cancer, hipersensibilitate, boli cardiovasculare și afecțiuni degenerative”.

3. Tratează și previne diabetul

Fibrele din fructul dragonului, sau pitaya, echilibrează nivelul zahărului din sânge, ținându-l sub control.

Conform rezultatelor unui studiu realizat pe animale și publicat în Journal of Pharmacognosy Research, fructul dragonului contribuie la reducerea stresului oxidativ. Aceasta arată că problemele asociate cu diabetul pot fi prevenite prin consumul de fructe pitaya. Studiul a dezvăluit și că fructul dragonului are o contribuție și în privința rezistenței la insulină asociate cu obezitatea. Consumând fructul dragonului se reduce și riscul de a dezvolta diabet.

4. Îmbunătățește sănătatea inimii

Același studiu publicat în Journal of Pharmacognosy Research a demonstrat că fructul dragonului scade nivelul colesterolului rău LDL și îmbunătățește nivelul colesterolului bun HDL. Așadar, fructul dragonului este un superaliment și din acest punct de vedere.

Și să nu uităm de acele mici semințe negre din miezul fructului. Fiecare porție din acest fruct vine la pachet și cu o doză mare de acizi grași omega. Iar aceștia reduc trigliceridele, protejând sănătatea inimii.

  Antioxidanții mențin nu doar sănătatea interioară a organismului nostru. Ei au un rol important și în sănătatea pielii. O mențin fermă, conferindu-i un aspect tânăr.

În plus, fosforul din fructul dragonului dă un boost efectului de antiîmbătrânire. Fosforul, un mineral important ce se găsește în fiecare celulă din organism, constituie 1% din greutatea corpului. Astfel, efectul de regenerare celulară are aport considerabil în aspectul tânăr al pielii și în prevenirea îmbătrânirii premature.

5. Ajută la prevenirea cancerului

Printre nenumărații antioxidanți pe care îi conține fructul dragonului se află și fitoalbumina, vitamina C și licopenul. Aceștia neutralizează efectul radicalilor liberi, oferind protecție împotriva cancerului.

Licopenul, îndeosebi, s-a dovedit a fi extrem de eficient în lupta cu celulele canceroase. De fapt, potrivit unor studii recente, consumul mare de alimente bogate în licopen scade riscul dezvoltării cancerului de prostată.

Mai mult, în urma unui studiu in-vitro publicat în Nutrition and Cancer, s-a demonstrat că licopenul blochează dezvoltarea și răspândirea celulelor canceroase în cazul cancerului ovarian, reducând viabilitatea celulelor.

Cum trebuie consumat fructul dragonului?

Poate nu este ușor încă să găsim acest fruct exotic. Însă poate fi procurat din hipermarketuri, din magazinele cu alimente de regim sau din magazinele cu specialități.

Cum vă puteți da seama dacă fructul dragonului este copt? Cea mai simplă modalitate este examinarea aspectului. Culoarea trebuie să fie uniformă, fructul să nu aibă pete sau semne de deteriorare. Când este stors, din el sucul trebuie să curgă ușor, semn că fructul este pe deplin copt, numai bun de savurat.

Cum trebuie consumat fructul dragonului? Și ce gust are? Având un gust dulce-acrișor, fructul pitaya completează savuros o salată, un smoothie sau un shake. Poate fi alăturat altor fructe, sau servit cu iaurt și fulgi de ovăz. Poate fi folosit cu succes în rețete de salsa, în produse de patiserie și șerbeturi.

Se taie pur și simplu în două, scoțând miezul afară cu o lingură, sau curățându-i coaja și tăindu-l în felii sau cubulețe, după cum o cere rețeta dumneavoastră preferată.

Riscuri și efecte secundare

Cele mai multe persoane se pot bucura de acest fruct savuros fără probleme.

Există însă și cazuri rare, în care anumite pesoane au avut reacții alergice după ce au consumat fructul dragonului. Dacă aveți o erupție cutanată, roșeață a pielii, mâncărime sau inflamare, întrerupeți imediat consumul și adresați-vă medicului.

Fiind bogat în fibre, faptul de a mări brusc aportul acestora poate provoca balonare, constipație și dureri de stomac. Creșteți aportul de fibre încet, însoțindu-l de un consum suficient de apă, pentru a preveni efectele secundare.

Așadar, dincolo de aspectul fioros și neprimitor al fructului pitaya se ascunde un delicios elixir de sănătate și tinerețe. Bucurați-vă din plin de foloasele aduse de fructul dragonului, un fruct pe cât de ciudat, pe atât de încântător. Vă va depăși cu mult așteptările! În fond, ca să ajungi la frumusețe și delicatețe, trebuie să treci de spini și țepi.

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

Surse:

https://fdc.nal.usda.gov/fdc-app.html#/food-details/537279/nutrients

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3376865/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3140125/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4767368/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/31422671

https://medlineplus.gov/ency/article/002424.htm

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3850026/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27015041

By Articole , , , 1 Comment Read more...
Categorii Produse

Produsele comercializate pe acest site sunt insotite de indicatii de utilizare si/sau prospect, dar va informam ca efectele lor pot varia de la o persoana la alta.