Uleiul CBD ­– „aurul” cu puteri tămăduitoare nebănuite

Uleiul CBD ­– „aurul” cu puteri tămăduitoare nebănuite

Uleiul CBD, sau uleiul de canabis Canabidiol, se bucură de o mare popularitate în ultimii ani. Aceasta se datorează proprietăților lui terapeutice, cât și aportului considerabil adus sănătății și bunăstării generale a organismului. Însă lucrurile nu au stat întotdeauna astfel.

Canabisul este considerat cel mai popular drog ilegal din lume, numai în 2016 existând aproximativ 192 de milioane de consumatori ai acestei plante.  Însă întrebuințările ei nu sunt strict recreative, ea fiind folosită și în scopuri medicale. Timp de decenii, autoritățile din întreaga lume au dus o politică de interdicție, în fruntea căreia s-a aflat chiar ONU. Însă în ultimii ani, unele țări, precum Canada, Uruguay, Olanda, dar și unele state ale Statelor Unite au ales o cale diferită de abordare. Au legalizat comercializarea plantei pentru consumul personal, în timp ce altele au decis să abroge sentințele cu închisoarea pentru consumatorii de canabis. De asemenea, ca urmare a campaniilor duse în favoarea autorizării folosirii plantei în scopuri medicale, atitudinea multor autorități a devenit mai tolerantă. Dar ce este canabisul?

Proprietățile medicale ale plantei de canabis, din care este extras uleiul de canabis, sunt elogiate de peste 3000 de ani. Valoarea ei medicală era descrisă în Papirusul Ebers din Egipt, ce datează din aproximativ 1550 î.e.n. Planta se pare că a fost folosită ca medicament în China chiar înainte de această dată.

Descriere științifică

Planta canabis, sau cânepa, face parte din familia de plante numită Cannabaceae. Oamenii de știință consideră că există mai multe specii de canabis. Trei specii  de canabis recunoscute sunt:

  • Cannabis sativa
  • Cannabis indica
  • Cannabis ruderalis 

Cânepa pentru fibre şi în special Cannabis sativa, din care fac parte şi soiurile cultivate în România şi, în general, în Europa, au un conţinut scăzut în substanţe narcotice şi halucinogene. Această cânepă este produsă şi utilizată îndeosebi pentru producerea de fibre.

Unele varietăți ale plantei canabis (precum  cânepa indiană – Cannabis indica, cu cele două forme ale sale: C. indica – subnarcotică şi C. indica – narcotică) conțin niveluri mari ale substanței psihoactive tetrahidrocanabinol (THC). THC-ul este cel care dă senzația halucinogenă și de euforie consumatorului care fumează sau mestecă frunzele sau rășina de Canabis indica. Această specie se găseşte cultivată şi necultivată în: India, Iran, Turcia, Siria, Nordul Africii, Orientul Apropiat şi Mijlociu. Celălalt component chimic major al plantei este canabidiolul sau CBD, care însă nu are niciun efect psihoactiv.

Ce este uleiul CBD sau uleiul de CANABIDIOL?

Uleiul CBD este de regulă extras din cânepă, de aceea poate fi numit și Ulei CBD din Cânepă sau Ulei CBD Industrial din Cânepă.

CBD-ul (prescurtare a termenului „canabidiol”) este unul dintre cei mai abundenți canabinoizi, dar, așa cum am precizat mai sus, nu are proprietăți psihoactive, deci nu produce efecte euforice.

Canabinoizii sunt compuși organici ce se găsesc în planta canabis. Aceștia interacționează cu receptorii endocanabinoizi din organism, declanșând diverse efecte. Până în prezent, au fost identificați peste 100 de canabinoizi.

Sistemul nervos uman conține un număr impresionant de receptori. Unul dintre sistemele de receptori este numit sistemul endocanabinoid (SEC). Acesta acționează ca un mecanism de echilibru pentru celelalte sisteme ale organismului uman, precum sistemul circulator, nervos și digestiv.

Receptorii SEC se află în creier și în sistemul nervos periferic. În creier, receptorii se află în zonele cerebrale responsabile cu percepția, memoria și mișcarea. De aceea sistemul endocanabinoid reglează multe procese fiziologice inclusiv senzația de durere, diverse stări  afective și controlul apetitului. Acest sistem se activează și atunci când facem sport, reacționând la nivel neuronal. CBD a fost catalogat drept antispasmodic, antipsihotic, anticonvulsiv și neuroprotector. De aceea, folosirea uleiului CBD induce o stare generală de relaxare, inculsiv de relaxare musculară. CBD contribuie la reducerea stresului și crește rezistența sistemului nervos.

Așadar, CBD ameliorează o multitudine de simptome și afecțiuni, deoarece activează receptorii de serotonină. Aceștia creează un efect calmant care se corelează direct cu somnul, durerea și sănătatea întregului organism. Printre aceste afecțiuni se numără următoarele: diabetul, stresul post-traumatic, epilepsia, infecțiile rezistente la antibiotice, artrita reumatoidă, tulburările neurologice.

Câte tipuri de ulei există?

Expresia „Ulei de canabis” este una cuprinzătoare în care intră diferitele tipuri de ulei ce poate fi extras din planta canabis.

Uleiul de canabis poate fi împărțit în următoarele subcategorii:

  • Ulei CBD sau Ulei CBD din Cânepă
  • Ulei Canabidiol
  • Ulei Canabinoid
  • Ulei THC sau Ulei din Marijuana
  • Ulei de hașiș
  • Ulei din semințe de cânepă

Diferența dintre marijuana și cânepă

Marijuana și cânepa comună sunt amândouă extrase din planta canabis. Atât cânepa comună, cât și marijuana provin din aceeași specie, dar constituie varietăți diferite ale plantei canabis, cultivate pentru scopuri diferite. Marijuana este un amestec din florile, frunzele și tulpinele tinere ale cânepii indiene, sau Cannabis indica.

Așadar, deși uleiul de marijuana și uleiul de cânepă constituie, tehnic vorbind, ulei de canabis, nu trebuie să facem confuzie între ele, acestea având proprietăți cu totul diferite, întrebuințări diferite și restricții legale diferite.

Există multe diferențe între cânepa comună și marijuana în ce privește cultivarea, întrebuințarea dar și modul în care sunt aplicate. Cea mai importantă diferență însă este compoziția chimică a plantei, mai exact, cantitatea de THC pe care o conține.

Concentrația de CANABIDIOL (CBD)

Plantele de cânepă cultivate industrial produc în mod natural niveluri mari de canabidiol (CBD) și niveluri scăzute de tetrahidrocanabinol (THC). Pentru a fi clasificată drept cânepă, planta de cânepă trebuie să conțină o concentrație sub 0.3% de THC.

Concentrația de TETRAHIDROCANABINOL (THC)

O plantă canabis este clasificată drept marijuana dacă conține peste 0.3% THC. O plantă marijuana conține, de regulă, între 5% și 35% concentrație de THC.

Plantele marijuana conțin niveluri mai mari de tetrahidrocanabinol (THC) și mai mici de canabidiol (CBD). 

Ce este Uleiul din Semințe de Cânepă?

Uleiul CBD mai este numit și Ulei CBD din Cânepă, întrucât este extras din planta de cânepă. Însă veți auzi și de Ulei din Semințe de Cânepă, care este diferit. Uleiul din Semințe de Cânepă este un produs des întâlnit în magazine alimentare, fiind întrebuințat în scopuri culinare.

Așadar, Uleiul din Semințe de Cânepă este diferit de Uleiul CBD din Cânepă. După cum sugerează și numele, Uleiul din Semințe de Cânepă este obținut prin presarea semințelor de cânepă, nu din frunzele sau mugurii de cânepă. 

Uleiul din Semințe de Cânepă nu conține canabinoizii CBD sau THC. Conform studiilor efectuate, în semințele de cânepă nu se găsesc canabinoizi.

Foloasele Uleiului din Semințe de Cânepă asupra sănătății

Semințele de cânepă, dar și Uleiul din Semințe de Cânepă fac parte din categoria „superalimentelor” grație conținului mare de acizi grași omega 3 și de substanțe nutritive. Aceste semințe seamănă la gust cu nucile, fiind întrebuințate în scopuri culinare. Sunt bogate în proteine, fibre, acizi grași omega 3 și omega 6, dar și în antioxidanți.

Ce este Uleiul TETRAHIDROCANABINOL (THC) sau Uleiul din  Marijuana?

THC-ul este ingredientul psihoactiv extras din planta canabis, fiind principalul ingredient responsabil cu efectul narcotic, sau de euforie, asociat cu consumul de canabis.

Uleiul din Marijuana, cunoscut și sub numele de Ulei THC, este produs ca urmare a extragerii și izolării THC-ului din planta marijuana. Acest ulei conține concentrații foarte mari de THC, prin urmare, este ilegal.

Pe de altă parte, uleiul CBD, sau Canabidiolul, nu are efecte narcotice, deoarece nu conține THC, care este componentul canabinoid responsabil de efectul psihoactiv, sau euforic.

Foloasele întrebuințării uleiului CBD

Revenind acum la foloasele întrebuințării uleiului CBD (Canabidiol), acesta poate fi folosit ca adjuvant în cazul următoarelor condiții medicale și afecțiuni:

  • Dureri și inflamații – CBD este puternic analgezic și antiinflamator. Poate fi administrat pe cale orală sau aplicat direct pe piele, fiind bun adjuvant în cazul durerilor de artrită.
  • Anxietate și depresie – CBD este un bun anxiolitic, reglând diverse stări afective, prevenind anumite faze depresive și fiind foarte eficient în cazul atacurilor de panică.
  • Stări de greață și amețeli – CBD are proprietăți antivomitive, fiind eficient în cazurile de amețeli și vomă rezultate în urma chimioterapiei.
  • Epilepsie – CBD este, conform multor studii, bun adjuvant în formele severe de epilepsie, în special la copii, dar și la persoanele care suferă de sindromul Dravet.
  • Sindromul colonului iritabil – CBD are proprietăți curative în cazul Sindromului colonului iritabil, boala Chron și colita ulcerativă.
  • Boli neurologice și neuropsihiatrice – CBD este neuroprotector, fiind un bun adjuvant în cazul simptomelor degenerative ale bolii Alzheimer.
  • Acnee – CBD constituie un tratament eficient al acneei, inclusiv cea a adolescenților, deoarece are un efect sebostatic și antiinflamator asupra sebocitelor, celulele secretoare ale glandei sebacee.
  • Cancer – CBD are proprietăți antitumorale și antiangiogenice, inhibând crearea de vase sanguine noi ce alimentează tumoarea.
  • În prevenția altor afecțiuni.
  • Dependența de substanțe adictive – CBD este un bun adjuvant în tratarea comportamentului adictiv, în special pentru cei care vor să se lase de fumat.
  • Diverse psihoze – CBD are considerabile proprietăți antipsihotice.

Notă

Conținutul acestui articol nu înlocuiește sfatul medicului specialist, care este în măsură să ofere diagnosticul și tratamentul adecvat pentru pacient. Pentru orice întrebări legate de afecțiunea dumneavoastră, solicitați sfatul medicului curant sau al altui medic specialist.

Însă trebuie să precizăm că uleiul CBD nu este doar pentru persoanele care se confruntă cu probleme medicale. Și persoanele sănătoase pot trage mari foloase din utilizarea uleiului CBD, ca metodă de prevenție sau pentru a le ajuta să ducă o viață sănătoasă.

CBD-ul poate fi disponibil în mai multe forme, nu doar sub formă de ulei.  Îl putem găsi în capsule, gumă de mestecat, bomboane, ciocolată și chiar în pad-uri de cafea. Da, nu glumesc. Cafea!!!

Așadar, fie că avem nevoie de el pentru a ne îmbunătăți starea de sănătate, pentru a ne alina durerile fizice provocate de afecțiuni grave sau debilitante, fie că dorim să prevenim problemele de sănătate și să ne simțim bine, să apelăm cu încredere la uleiul CBD. Vom fi surprinși de rezultate!

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint.

Surse: World Drug Report  2018 1 bklt, pag 11-13  (United Nations publication)

OMS Update of Cannabis and its Medical Use; OMS Pre-Review Report Agenda Item 5.2

 

 

Cancerul pancreatic – Metode inovative de depistare

Cancerul pancreatic:  progrese în depistarea „ucigașului tăcut”

laboratory-3827736_1280

Cancerul pancreatic este supranumit „ucigașul tăcut”, întrucât, atunci când apar simptomele, acesta este deja într-o fază mult prea avansată pentru a mai putea fi tratat.

Singura modalitate de a trata cancerul la pancreas, susțin medicii, este îndepărtarea completă a tumorii înainte ca aceasta să ajungă să se răspândească în tot organismul.

Însă, dat fiind că pancreasul este un organ destul de bine ascuns în spatele stomacului, dificil de vizualizat sau din care este greu să se preleveze probe pentru biopsie, depistarea din timp a problemelor pancreasului ar putea fi o adevărată provocare.

După cum afirmă Lorraine Chantrill de la Centrul Oncologic Kinghorn din Sydney, „cea mai bună metodă de screening de care dispunem în prezent este cea cu ultrasunete, însă nu este extraordinară”.

Tony Hu, împreună cu colegii săi din cadrul Universității Tempe din Statul Arizona (SUA) au efectuat o analiză de sânge care ar putea depista cancerul pancreatic înainte ca acesta să se răspândească.

În cadrul unui studiu-pilot efectuat asupra a circa 60 de persoane care se confruntau cu această boală, testul respectiv a depistat cancerul pancreatic în fază precoce în pese 90 la sută din cazuri.

În studiu au mai fost incluse circa 50 de persoane sănătoase, dar și în jur de 50 de persoane bolnave de pancreatită, o inflamație acută a pancreasului ce poate fi greu de diferențiat de cancerul pancreatic cu metode precum screeningul cu ultrasunete.

Însă cu ajutorul acestei analize de sânge s-a văzut clar diferența dintre cele două boli.

Nanoparticulele de aur

Gold-nano

Majoritatea celulelor din organism secretă mici globule numite vezicule extracelulare, care intră în fluxul sanguin, comunicând cu alte celule.

Când anumite celule pancreatice devin canceroase, ele produc tipuri diferite de vezicule extracelulare, transmițând altor celule gene oncogene, adică acele gene ce cauzează cancer, sau proteine oncogene, care promovează formarea cancerului și evoluția bolii.

Tony Hu și colegii săi au realizat nanoparticule de aur care se atașează selectiv de aceste vezicule extracelulare canceroase în probele de sânge.

Ca urmare a unirii cu aceste vezicule, nanoparticulele își schimbă proprietățile luminoase, semnalând astfel prezența cancerului pancreatic.

Acest test este nu numai rapid, ci și ieftin, fiind posibilă realizarea lui pe o miime dintr-un milimetru de plasmă sanguină.

„Fără îndoială că teste de screening făcute din timp, îndeosebi un test de sânge ca acesta, care este non-invaziv, ar fi extrem de valoroase”, a declarat Anthony Gill, profesor în patologie chirurgicală din cadrul Unversității din Sydney.

Însă, deocamdată sunt necesare studii mai ample.

Echipa lui Tony Hu dorește să realizeze studii mult mai mari. Hu speră ca în viitor această analiză de sânge cu nanoparticule de aur să fie utilizată pentru screening la scară largă pentru depistarea cancerului pancreatic.

El consideră că testul cu nanoparticule de aur ar putea fi adaptat și pentru alte boli în cazul cărora sunt secretate vezicule extracelulare unice.

„Actualmente lucrăm cu cazuri de cancer pulmonar și limfom și înregistrăm rezultate foarte bune. În plus, conducem un studiu de diagnoză nu numai pentru cancer, ci și pentru tuberculoză, mai spune Hu.

Teoretic, acest test ar putea fi aplicat oricărui tip de boală sau afecțiune.”

Resurse: Nature Biomedical EngineeringDOI: 10.1038/s41551-016-0021

https://cen.acs.org

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

Superbacteria Candida auris – Cum poate fi stopată?

Candida auris – superbacteria ce surprinde lumea medicală

 

 Candida auris

Candida auris, bacteria rezistentă la antibiotice, descoperită cu 10 ani  în urmă, este acum una dintre cele mai temute bacterii intraspitalicești.

Ce este Candida auris?

Candida auris (C. auris) este o ciupercă, un tip de fungi, ce poate provoca infecții la oameni. Se înrudește cu Candida albicans,  ce provoacă erupții. Candida auris a fost descoperită  în 2009 în canalul auricular al unui pacient japonez din Spitalul Metropolitan de Geriatrie din Tokyo.

De regulă, ciupercile de Candida trăiesc la nivelul pielii noastre fără să cauzeze probleme, însă pot provoca infecții dacă suntem deja bolnavi de anumite afecțiuni, sau dacă pătrund în sânge sau plămâni.

Ce infecții poate provoca?

Candida auris poate provoca infecții ale sângelui, însă poate infecta și sistemul respirator, sistemul nervos central sau chiar organe interne. De obicei aceste infecții sunt destul de serioase. Bacteria este rezistentă la tratamentul obișnuit, ceea ce face infecția dificil de eradicat. De asemenea, infecția cu Candida auris poate avea simptome similare cu cele ale altor infecții, ceea ce o face greu de depistat.

„Mai multe spitale din Marea Britanie înregistrează în ultimul timp un număr mare de cazuri de C. auris, solicitând sprijin din partea Ministerul Britanic al Sănătății”, după cum precizează medicul de boli infecțioase Elaine Cloutman-Green.  „Candida auris supraviețuiește în mediile spitalicești, de aceea curățenia are un rol esențial în stoparea acesteia. Depistarea bacteriei este o chestiune serioasă, atât pentru pacient, cât și pentru spital, deoarece ținerea ei sub control se poate dovedi dificilă”, mai spune medicul Elaine Cloutman-Green.

Avem motive de îngrijorare?

Cele mai expuse riscului sunt persoanele cu sistemul imunitar slăbit spitalizate pe o perioadă lungă de timp. Printre acestea se pot număra bolnavii de diabet, cei care fac dializă, pacienții care au fost supuși unei intervenții chirurgicale sau cărora li s-a efectuat un transplant, dar și bebelușii născuți prematur.

Riscul infectării cu C. auris este prezent și în cazul persoanelor care au luat foarte multe antibiotice, deoarece acestea distrug bacteriile benefice care o țin de obicei sub control.

Din 2013 până în prezent, în Marea Britanie, de pildă, au fost infectați cu C. auris circa 60 de pacienți, iar Centrul American pentru Controlul Bolilor raportează că, la nivel mondial, tot mai multe țări înregistrează cazuri de infecție cu bacteria C. auris. Majoritatea țărilor europene au înregistrat un număr mic de cazuri, cel mai recent fiind din Grecia, în luna aprilie. Din fericire, în România nu s-au înregistrat încă astfel de cazuri.

De ce este C. auris rezistentă la medicamentele obișnuite?

Rezistența la antifungicele obișnuite, precum fluconazol, a fost raportată în majoritatea tulpinilor de C. auris depistate. Aceasta înseamnă că aceste antifungice nu dau rezultate în cazul bacteriei C. auris. Din acest motiv, s-a încercat întrebuințarea unor antifungice mai puțin cunoscute, însă C. auris a dezvoltat rezistență și la acestea.

Probele de ADN arată că genele bacteriei C. auris de rezistență la antifungice sunt foarte asemănătoare cu cele ale bacteriei Candida albicans, care este mult mai frecventă. Aceasta lasă să se înțeleagă că genele de rezistență la antifungice s-au transmis de la o specie la alta.

Care ar putea fi factorul declanșator?

Un studiu sugerează că motivul pentru care cazurile de infectare cu bacteria C. auris s-au înmulțit ar fi acela că această specie este forțată să trăiască în temperaturi din ce în ce mai mari, ca urmare a schimbărilor climatice.

Majoritatea fungilor preferă temperaturile mai răcoroase din sol. Însă, odată cu creșterea temperaturilor la nivel global, Candida auris a fost forțată să se adapteze la temperaturi tot mai ridicate, motiv pentru care aceasta pare se prospere în organismul uman, care are o temperatură de 36 – 37 de grade Celsius.

Cum poate fi stopată?

Candida auris este foarte rezistentă și poate supraviețui pe suprafețe mult timp. Ea nu poate fi distrusă cu ajutorul detergenților și dezinfectanților obișnuiți. Este importantă folosirea dezinfectanților potriviți pentru a o putea elimina din spitale. Răspândirea ei poate fi limitată printr-o bună igienă ce constă în menținerea mâinilor curate prin spălarea lor în mod frecvent și folosirea de dezinfectant pentru mâini.

În prezent, unități importante de prevenție din lume lucrează la testarea mai multor sustanțe dezinfectante și antiseptice care să stopeze infecția cu C. auris. Câteva companii de medicamente lucrează la dezvoltarea unor compuși antifungici iar în Suedia, Marea Britanie și Japonia sunt în lucru câteva tratamente orale și intravenoase promițătoare. Rămâne de văzut dacă acestea vor reuși să combată această ciupercă îndărătnică. Ceea ce putem face până atunci fiecare dintre noi este să ne întărim sistemul imunitar. Bacterii precum Candida albicans sunt ținute sub control de organismul nostru atunci când sistemul imunitar este puternic.

vegetables-790022_1280

Pe lângă o bună igienă, o alimentație echilibrată bazată pe alimente cât mai proaspete, bogată în legume și fructe, dar și exerciții fizice practicate cu regularitate, specialiștii recomandă un aport zilnic de vitamine si minerale. Mai mult, pentru un sistem imunitar puternic avem nevoie de odihnă și de menținerea stresului sub control.

Așadar, să facem tot posibilul să ne menținem puternică propria „fortăreață”, luând toate măsurile pentru ca în ea să nu apară nicio breșă. Și atunci, ea își va îndeplini rolul protector de care avem atâta nevoie!

 

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint.

Resurse: https://www.cdc.gov/fungal/diseases/candidiasis/candida-auris.html

 

Este afectat simțul muzical de înaintarea în vârstă?

   Simțul muzical – „prietenul” ce ne însoțește toată viața! 

 sunrise-2819262_1280

Deși multe aptitudini și capacități mentale se deteriorează cu vârsta, există unul care ne însoțește cu fidelitate – simțul muzical, mai precis, capacitatea de a sesiza atunci când sunetele muzicale nu sună bine.

Când ascultăm muzică, creierul nostru încearcă să anticipeze următoarea notă. Pentru a vedea dacă simțul muzical se schimbă în decursul vieții, Joydeep Bhattacharrya și echipa sa din cadrul Universității Goldsmiths din Londra au măsurat undele cerebrale ale mai multor adulți,  având sub 33 de ani dar și adulți având peste 62 de ani, în timp ce aceștia ascultau muzică.

Toți participanții au audiat 100 de piese muzicale scurte, compuse special pentru acest studiu. Fiecare piesă  se încheia într-o progresie melodică standard folosită în muzica occidentală sau într-una necunoscută.

sam-moqadam-1J2RPLVO0ZI-unsplash

Multe dintre funcțiile executive ale creierului se deteriorează odată cu înaintarea în vârstă, dar nu așa au stat lucrurile și cu sesizarea încheierii neconvenționale a pieselor respective. Ambele grupuri au detectat încheierea la fel de bine. Ce-i drept, persoanele în vârstă foloseau o regiune mai mare a creierului, ceea ce compensează, probabil, deteriorarea ce are loc în cele mai multe cazuri, după cum afirmă Bhattacharrya.

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint.

Resurse: Brain and Cognition, doi.org/b2jw

Armillaria gallica – un gigant mai vechi decât creștinismul!

Ciuperca Armillaria gallica –  un gigant mai vechi decât creștinismul!

 sequoia-274158_1280

Când vorbim de organisme uriașe, nu putem să nu ne gândim la giganți precum balena albastră și arborele sequoia. Însă spre sfârșitul anilor ′80 ai secolului trecut, acest record a fost doborât de o ciupercă, ce i-a determinat pe specialiști să reanalizeze definiția a ceea ce înseamnă organism individual.

 Pe atunci, James B. Anderson, de la Universitatea din Toronto (Canada), împreună cu alți colegi de-ai săi, a descoperit gigantica ciupercă Armillaria gallica  în timp ce studiau distugerile produse de fungi asupra pinilor roșii dintr-o plantație din Crystal Falls, Michigan.

armillaria-gallica

Armillaria gallica

„Am descoperit un organism unic din punct de vedere genetic care ocupa acest loc”, afirma Anderson. Potrivit estimărilor făcute atunci de acei cercetători, ciuperca respectivă ocupa o suprafață de  circa 30 de hectare de pădure, cântărea 100 000 de kilograme și data de cel puțin 1 500 de ani.

Recent, o echipă de cercetători din Statele Unite și Canada s-a reîntors în zona acestei rețele imense de hife (filamente din celule care alcătuiesc miceliul unei ciuperci) pentru a reexamina genele ciupercii. Descoperirea i-a lăsat fără cuvinte. Ciuperca era mai mare decât înregistraseră cercetătorii în anii ′80 și cu mult mai veche.

Pălărioarele galben-maronii ale ciupercii de miere (Armillaria gallica) sunt frecvent întâlnite pe copacii morți din toată America de Nord. Dar aceste aparente ciuperci individuale sunt doar vârful icebergului, ca să spunem așa, ele făcând parte dintr-o rețea subterană de fibre reprezentând organismul real.

fungus

Armillaria gallica

Conform ultimelor analize, greutatea acestei ciuperci gigantice este de peste 400 de tone, ea ocupând o suprafață subterană de aproximativ 90 hectare. Aceasta înseamnă că este mai grea decât o balenă albastră și mai mare decât un super shopping mall. Însă asta nu s-a întâmplat peste noapte (poate doar în povești). Cândva se credea că are o vechime de 1 500 de ani, însă în prezent se consideră că, pe vremea grecilor din antichitate, ciuperca reprezenta doar un spor. Deci, conform ultimelor studii, ea datează de aproximativ 2 500 de ani.

Dar, descoperirile legate de gigantica ciupercă nu s-au oprit aici. Pe lângă imensitatea ei și onorabila ei vârstă, echipa a descoperit o caracteristică aparte. Deși au trecut peste ea secole de dezvoltare și de creștere constantă, doar 163 dintre cele 100 de milioane de baze proteice care alcătuiesc codul ei genetic s-au schimbat. Ceva le-a oprit evoluția sau le-a încetinit-o. Nu se cunoaște încă cu claritate ce anume; nu se stie dacă e vorba de mecanismele ei biochimice sau, pur și simplu, de faptul că acest organism gigantic trăiește sub pământ, ascuns și ferit de forțele mutante ale naturii.

Acel mecanism îi permite cumva ciupercii să localizeze mutații în zone în care nu pot produce prea mari daune. În studiul realizat de el și de colegii săi, cercetătorul Anderson estimează că acest mecanism al ciupercii previne apariția mutațiilor distrugătoare în acele părți ale rizomorfelor (filamente miceliene dispuse în rețea) responsabile cu perpetuarea dezvoltării și creșterii constante a  ciupercii. Înțelegerea acestui proces, consideră cercetătorii, i-ar putea ajuta în studiile și în cercetările lor legate de dezvoltarea cancerului. „Ar putea fi un punct interesant de comparație”, a declarat Anderson. „Cancerul este foarte instabil, suferind mutații într-un ritm uimitor și fiind predispus schimbărilor la nivelul genomului. Pe când ciuperca A. gallica este un organism foarte persistent și cu puține mutații.”

De când A. Gallica  a doborât recordul la capitolul mărime și vechime, pe scenă și-a făcut între timp apariția un alt concurent din regnul fungilor. În 1998,  o altă ciupercă de miere, Armillaria ostoyae, descoperită în Blue Mountains din Oregon, i-a furat coroana, ca să spunem așa.  Armillaria ostoyae ocupă o suprafață subterană de peste 2 300 de hectare și ar putea fi la fel de veche ca și civilizația umană.

Mushroom

Armillaria ostoyae: imagine Flikr

Acești giganți ascunși ochilor noștri confirmă o dată în plus că aparențele pot fi înșelătoare. Însă tot ei ne vor ajuta, poate, să descoperim cum putem înțelege și doborî „giganții” precum cancerul cu care se confruntă lumea medicală modernă.

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

 

Referințe:  bioRxiv, DOI: 10.1101/377234

Lumina artificială excesivă – cum ne afectează sănătatea?

Lumina artificială excesivă – un trigger al virusului West Nile?

refrigerator-2520412_1280

„Ce e prea mult strică”. De câte ori nu am rostit acest proverb? Totuși, nu ne-am gândit că se poate aplica și în privința luminii. Să ne înțelegem: Nu ne referim aici la lumina naturală, de care trebuie să profităm cât mai mult, întrucât efectele ei benefice asupra organismului sunt multiple. Ne referim la lumina artificială. Deși mai multă lumină artificială se traduce în productivitate si siguranță mai mare în cazul oamenilor, aceasta comportă riscuri la care poate nu ne-am gândit până acum. Problema iluminatului artificial excesiv afectează deja jumătate din Europa și un sfert din America de Nord. Până nu demult, singurele surse de lumină noaptea erau luna sau vulcanii, fulgerele și altele. Luminile urbane puternice afectează organismele vii, ale căror cicluri reproductive sunt influențate și ale căror ceasuri biologice sunt desincronizate.  De pildă, păsările migratoare sunt atrase de clădirile înalte și puternic iluminate, zburând în jurul lor până la epuizare sau chiar ciocnindu-se mortal de acestea.

Potrivit unui studiu recent, expunerea la lumina artificială pe timpul nopții influențează reacția sistemului imunitar al anumitor păsări, cu urmări grave. De pildă, banalele vrăbiuțe devin mai vulnerabile la virusul West Nile. După cât se pare, ele sunt „una dintre speciile de păsări ce joacă un rol major în transmiterea virusului West Nile în zonele afectate de poluarea luminoasă”, afirmă Meredith Kernbach, de la Universitatea din Sudul Floridei. „Aceste păsări sunt un vector principal al virusului West Nile. Țânțarii preferă să se alimenteze de la aceste păsări, trăind astfel în habitatele urbane, poluate cu lumini artificiale. La păsări, există un hormon asemănător cortizolului uman, care are rolul de a gestiona reacția la factorii de stres. Am crezut că acesta se va deregla, însă am constatat că acest hormon nu a fost afectat de lumina artificială din timpul nopții, așa că ne-am îndreptat spre studiul melatoninei ca posibil hormon responsabil” mai spune Kernbach.

london-1405911_640

„Este foarte important să înțelegem legătura dintre lumina artificială și bolile infecțioase precum cea provocată de virusul West Nile, deoarece astfel putem interveni pentru a întrerupe producerea acestor efecte. Știind că virusul West Nile are o perioadă de erupție, putem colabora cu autoritățile pentru a stinge luminile în perioadele cu cel mai mare risc de infectare”, afirmă Kernbach. Acest efect negativ se poate schimba sub diverse condiții de iluminat, prin urmare sunt necesare cercetări în acest sens pentru producerea unui tip de lumini care să nu afecteze hormonii de stres, mai spune ea.

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

 

Referințe: Proceedings of the Royal Society BDOI: 10.1098/rspb.2019.1051

 

Sănătatea dentară – De ce este esențială?

Un zâmbet sănătos pentru o minte sănătoasă!

people-2597995_1280

Poate ne vine greu să credem, dar o sănătate dentară precară ar putea juca un rol major în ce privește riscul dezvoltării cumplitei maladii Alzheimer.

După decenii de studii, frământări și dezamăgiri, cercetătorii par să fi găsit un indiciu care să-i conducă spre factorul de risc, dar și spre un posibil remediu al bolii Alzheimer, unul dintre cele mai mari mistere ale medicinei.

Se spune că demența este pe locul cinci în ce privește cauzele majore de deces la nivel mondial. Dintre aceste cazuri, boala Alzheimer, care este o formă de demență, constituie aproximativ 70%. Însă nu se cunoaște cu exactitate care este cauza ei. Această maladie ce duce la pierderea progresivă a memoriei și a funcției cognitive este devastatoare atât pentru cei afectați de ea, cât și pentru rudele acestora.

Boala Alzheimer presupune acumularea în creier a două tipuri de proteine, numite proteina beta-amiloid și proteina tau. Întrucât acestea se numără printre primele semne ale bolii, ipoteza cea mai probabilă stabilită încă din 1984 este că boala este cauzată de un control deficitar al acestor proteine, îndeosebi a celei amiloide, care se acumulează la nivelul creierului și formează niște plăci lipicioase imense.

Cele mai multe cercetări și studii legate de înțelegerea și tratarea bolii Alzheimer s-au concentrat asupra „ipotezei legate de proteina amiloidă”. S-au investit sume imense de bani în fabricarea de medicamente ce blochează sau distrug proteinele amiloide sau mănunchiuri degradate de proteine tau.

După cum s-a constatat, această abordare nu dă rezultate. Numai în 2018, în Statele Unite s-au cheltuit 1,9 miliarde de dolari  pe cercetările legate de boala Alzheimer. Însă potrivit unui studiu recent, rata eșecului de producere a unui medicament pentru această boală este de 99%.

Unii au început să pună la îndoială „ipoteza proteinei amiloide”. Ciudat este că există persoane – unele trecute de 90 de ani și având o memorie excelentă – care au plăci cerebrale lipicioase de proteine amiloide și nu au demență. Având în vedere ultimele cercetări, Bryce Vissel, de la Universitatea de Tehnologie din Sydney, a concluzionat că nu există suficiente informații care să sugereze că „proteina amiloidă joacă un rol central și unic în boala Alzheimer”.

O nouă descoperire ce aduce lumină

În 2016, cercetătorii au descoperit că proteina beta-amiloid pare să joace rolul de barieră lipicioasă împotriva bacteriilor. Aceștia au constatat că proteina acționează ca un compus antimicrobian ce ucide bacteriile. Mai multe echipe de cercetători au observat, în urma studiilor făcute pe șoareci, că bacteria Porphyromonas gingivalis, principala bacterie ce cauzează  boala parodontală, constituie un factor de risc recunoscut în boala Alzheimer. Până în prezent, echipele de cercetători au constatat că P. gingivalis invadează și inflamează acele zone ale creierului care sunt afectate de  Alzheimer, că infecțiile gingivale pot înrăutăți simptomele bolii și că pot provoca imflamația cerebrală specifică bolii Alzheimer, leziuni neuronale și plăci lipicioase cu proteine beta-amiloid, după cum se precizează în revista Journal of Alzheimers Disease.

Cercetătorii de la compania farmaceutică Cortexyme și cei din cadrul mai multor universități de prestigiu din lume au descoperit cele două enzime toxice de care bacteria P. gingivalis se folosește pentru a degrada neuronii bolnavilor de Alzheimer (după cum precizează publicația Science Advancesdoi.org/gftvdt). Aceste enzime toxice numite gingipine constituie factori de virulență produși de bacteria P. gingivalis ce conduce la creșterea numărului de proteine beta-amiloid la nivelul creierului și la un declin cognitiv mai pronunțat, ca urmare a numărului mai mare de fragmente de proteine tau.

În creierul bolnavilor de Alzheimer examinat, echipa a descoperit și material genetic provenind de la bacteria P. gingivalis la nivelul cortexului cerebral – acea zonă a creierului ce are legătură cu gândirea conceptuală. Nu se știe cum ajunge bacteria P. gingivalis la creier, dar există mai multe rute prin care poate să o facă. În gură există o comunitate relativ stabilă de bacterii, însă când se formează placă dentară sub marginea gingivală, pot apărea pungi imflamate în care P. gingivalis se dezvoltă și eliberează toxine. Această inflamație poate duce la parodontită cronică și la pierderea dinților. Inflamația și toxinele eliberate de P. gingivalis pot favoriza pătrunderea bacteriilor orale în fluxul sanguin și în alte organe. Bacteria P. gingivalis poate invada celulele albe și cele care captușesc vasele sanguine, traversând astfel spre creier. Ajunsă la creier, bacteria poate declanșa producerea de proteine beta-amiloid – metoda creierului de apărare împotriva infecției – care însă nu fac decât să ucidă neuronii. Așa cum P. gingivalis cauzează inflamarea țesutului gingival, ea poate face același lucru și la nivelul creierului.  Sau, pe parcursul mai multor ani, bacteria poate invada nervii cranieni de la nivelul gurii, răspândindu-se din celulă în celulă până la creier.

Evident, sunt mulți alți factori de risc legați de boala Alzheimer și să nu uităm și de factorul genetic, care are un rol semnificativ. Dar ipoteza bacteriană ca factor de risc pentru Alzheimer concordă cu dovezile de ordin genetic. După cum afirmă Vissel, aceste noi descoperiri au dovedit o dată în plus că o boală atât de complexă nu poate avea un mecanism simplu. „Acum înțelegem de ce eforturile de a trata boala Alzheimer prin combaterea proteinelor beta-amiloid au dat atât de puține rezultate: ele nu erau decât simptome ale bolii, și nu cauza ei. Ele erau reacția de apărare a creierului în fața infecției, nicidecum inițiatorii ei”, a afirmat George Perry de la Universitatea San Antonio din Texas.

Cercetătorii de la compania farmaceutică Cortexyme au demonstrat prin experimentele deja făcute că pot inhiba gingipinele printr-o serie de terapii moleculare,  reducând  infecția de la nivelul creierului și blocând producția de proteine beta-amiloid, ceea ce ar duce la protejarea neuronilor din hipocampus – partea creierului în care se manifestă primele simtome ale bolii Alzheimer. Un vaccin pentru parodontoză ar fi mai mult decât binevenit, susțin cercetătorii, iar dacă acesta ar putea stopa evoluția bolii Alzheimer, impactul ar fi enorm.

Câteva soluții practice

toothbrush-2751212_640

Înseamnă oare că oricine are afecțiuni gingivale, mai ales boala parodontală (cum e, de pildă, cazul a circa 50% din populația Statelor Unite) va dezvolta boala Alzheimer? Nu neapărat. Însă dacă dorim să rămânem sănătoși și să reducem acest risc, „nu ne rămâne decât să ne îngrijim bine dantura, prin periaj regulat și folosirea firului dentar”, afirmă neurologul James Noble, de la Universitatea Columbia, care a studiat legătura dintre parodontoză și boala Alzheimer. Așadar, să nu ne considerăm victime sigure ale bacteriei P. gingivalis. Cea mai bună modalitate de a o ține sub control e o bună igienă orală prin perierea dinților și folosirea firului dentar în mod regulat, precum și vizita la un medic stomatolog cel puțin o dată pe an. În fond, un zâmbet sănătos ar putea însemna mai mult decât frumusețe. Deci merită să facem totul pentru a-l ocroti!

 

Articol realizat si redactat de Mihaela Balint.

 

 

Referințe: Science AdvancesDOI: 10.1126/sciadv.aau3333m

Journal of Alzheimers Disease/jad140315

Ciupercile – „simple” delicii culinare?

Ciupercile – o „bombă” de sănătate!

 fly-agaric-468788_1280

 Când aud de ciuperci, unele persoane, purtate de spiritul de basm, se duc cu gândul la „Alice în țara minunilor” sau  la „Povestea celor trei ursuleți” și la puterile miraculoase ale ciupercilor.  Însă în spatele acestor povești nu se află doar fantezie și imaginație. Ele sunt de fapt o aluzie la foloasele reale ale ciupercilor. Da, ciupercile te pot face mai mare, îți pot da energie, te pot feri de boli și infecții, fiind pline de proteine, vitamine, minerale, aminoacizi, antibiotice și antioxidanți.

Nu toți oamenii sunt fani ai acestui rod aparte al pădurii. Dar cei ce cutreieră cu frenezie pădurile, căutând prin solul lor umed aceste ciudățenii minunate, cunosc foarte bine beneficiile pe care le aduc ciupercile sănătății. Iată câteva foloase descoperite atât în urma experienței tradiționale, cât și a unor studii nutriționale recente. Ciupercile ajută la reglarea colesterolului, previn cancerul de sân și de prostată, sunt adjuvant în diabet, în controlul greutății și în stimularea sistemului imunitar.

Ciupercile fac parte din regnul Fungilor, multe dintre ele fiind comestibile, printre care ciupercile din ordinul AgaricusBoletaceae, și Hypocreaceae. În cadrul acestora, există multe nume secundare ale diferitor specii. Unele dintre ele sunt saprofite sau organisme (plante fără clorofilă) care prosperă deoarece își extrag nutrienții din plantele sau organismele moarte sau care sunt în descompunere. Altele sunt micorizale, adică au o relație de simbioză cu un copac, ceea ce asigură nutrienți atât ciupercilor, cât și copacului. Ciupercile diferă mult în ce privește culoarea, textura, forma și proprietățile.

În lume există aproximativ 140 000 de specii de fungi ce formează ciuperci, însă oamenii de știință estimează că sunt clasificate doar 10% dintre ele și doar 100 de specii sunt studiate pentru potențialele lor foloase în privința sănătății sau a aplicațiilor lor în medicină.  Iată câteva dintre cele mai renumite beneficii ale ciupercilor.

Notă: Demn de remarcat este că pentru a putea beneficia de valoarea lor nutrițională, ciupercile trebuie să fie gătite. Peretele celular al ciupercilor constă în chitină, ceea ce le dă acea rigiditate. Prin gătire, acesta cedează, făcându-le mai nutritive!

Câteva foloase oferite de minunatele ciuperci

Nivelul colesterolului: Ciupercile furnizează proteine bune, deoarece nu au colesterol sau grăsime și sunt sărace în carbohidrați. Fibrele și anumite enzime din ciuperci scad și ele nivelul colesterolului. Mai mult, prin conținutul lor ridicat de poteine bune, ajută  la scăderea colesterolului. Echilibrarea nivelului de colesterol LDL („colesterolul rău”) și de colesterol HDL („colesterolul bun”) este esențială pentru prevenirea mai multor afecțiuni cardiovasculare precum ateroscleroza, infarctul și accidentul vascular cerebral.

Anemia: Este știut că bolnavii de anemie au un nivel scăzut de fier în sânge, ceea ce se manifestă prin stări de oboseală, dureri de cap, o funcție neuronală redusă și probleme digestive. Ciupercile sunt o sursă bogată de fier, iar peste 90% din valoarea nutritivă a fierului este absorbită în organism, ceea ce favorizează producerea de celule roșii, ajutându-i pe oameni să fie sănătoși și să funcționeze la potențialul lor maxim.

Cancerul de sân și cancerul de prostată: Ciupercile sunt foarte eficiente în prevenirea cancerului de sân și de prostată grație prezenței însemnate a beta-glucanului și a acidului linoleic, ambele având efecte anticarcinogene. Dintre cele două, acidul linoleic este deosebit de util în suprimarea efectelor dăunătoare ale excesului de estrogen. Estrogenul în exces constituie una dintre cauzele cancerului de sân la femeile ce au trecut de perioada de menopauză. Beta-glucanul, pe de altă parte, inhibă creșterea celulelor canceroase în cazul bolnavilor de cancer de prostată, numeroase studii dovedind proprietățile antitumorale ale ciupercilor folosite terapeutic.

Diabet: Ciupercile constituie o alimentație ideală pentru diabetici. Nu au grăsimi, nu au colesterol, au un nivel scăzut de carbohidrați, un nivel mare de proteine și o gamă variată de vitamine și minerale. În plus, ele conțin multă apă și multe fibre. Mai mult, ciupercile conțin insulină naturală și enzime, ceea ce ajută la descompunerea zahărului și a amidonului din alimente. De asemenea, ciupercile sunt renumite pentru anumiți compuși ce contribuie la buna funcționare a ficatului, a pancreasului și a glandelor endocrine, favorizând astfel producerea de insulină și reglarea nivelului acesteia în organism. Diabeticii suferă adesea din cauza infecțiilor, îndeosebi la nivelul membrelor inferioare, a căror vindecare durează mult timp. Antbioticele naturale din ciuperci ajută la prevenirea acestor afecțiuni periculoase.

Sănătatea oaselor: Ciupercile sunt o sursă bogată de calciu, un nutrient esențial în formarea sau în întărirea oaselor. Un aport constant de calciu în alimentație poate reduce șansele de dezvoltare a osteoporozei, poate reduce durerile articulare și rigiditatea generală asociată cu degradarea țesutului osos.

Absorbția nutrienților: Vitamina D este o vitamină ce se găsește rar în legume și, în general, sub formă comestibilă este destul de neobișnuită. Totuși, această vitamină se găsește în ciuperci, fiind esențială pentru absorbția și asimilarea calciului și a fosforului. În plus, ciupercile conțin și calciu și fosfor, așa că efectele combinate ale acestor nutrienți ne dau motive întemeiate să le consumăm ori de câte ori avem ocazia.

Întărirea sistemului imunitar: Ergotioneina, un antioxidant puternic ce se găsește în ciuperci, oferă o protecție uluitoare împotriva radicalilor liberi și stimulează sistemul imunitar. Este, de fapt, un aminoacid ce conține sulf, element de care organismul multor oameni dispune foarte puțin. Probabil nu sunt conștienți de acest lucru și nici nu sesizează efectele. Acestea fiind spuse, prezența ergotioneinei – „antioxidantul extraordinar” specific ciupercilor –  poate oferi un stimulent puternic pentru sănătatea sistemului imunitar.

De asemenea, ciupercile conțin antibiotice naturale (similare penicilinei, care este extrasă din ciuperci); acestea inhibă dezvoltarea microbilor și a altor infecții fungice. Aceleași polizaharide, beta-glucanii, pot stimula și echilibra funcția sistemului imunitar.  De asemenea, ei pot vindeca ulcerele și rănile provocate de acestea, stopându-le dezvoltarea spre stadiul de infecție. Combinația extraordinară dintre vitamina A, complexul de vitamine B și vitamina C prezentă în ciuperci contribuie în egală măsură la intărirea sistemului imunitar.

Presiunea sângelui: Studiile asupra mai multor tipuri de ciuperci, printre care shitake și maitake, au demonstrat că sunt bogate în potasiu. Potasiul este vasodilatator, echilibrând tensiunea din vasele sanguine și reducând astfel presiunea sângelui. Presiunea ridicată a sângelui poate genera numeroase afecțiuni grave cu efecte mortale, îndeosebi infarctul sau accidentul vascular cerebral. În plus, potasiul stimulează și mărește funcția cognitivă, întrucât un flux mai mare de sânge și de oxigen la creier stimulează activitatea neuronilor. Studiile demonstrează că un nivel mai mare de potasiu îmbunătățește memoria și capacitatea de reținere a informațiilor.

Conținutul de cupru: Cuprul, prezent în compoziția ciupercilor, are și el numeroase efecte benefice asupra organismului. Cuprul reglează și stimulează asimilarea fierului din alimente, precum și utilizarea lui în mod corespunzător, favorizând eliberarea acestuia din rezervele principale de fier din organism, cum sunt cele din ficat. Ciupercile au, de asemenea, și un nivel ridicat de fier, astfel că atât cuprul, cât și fierul asigură sănătatea oaselor și previn anemia.

Conținutul de seleniu: Conținutul de seleniu din ciuperci este cel mai benefic element care este ușor trecut cu vederea. Principala sursă de seleniu sunt proteinele de origine animală. Totuși, ținând cont de faptul că ciupercile sunt clasificate ca fiind fungi ce se hrănesc cu materie sau organisme moarte sau aflate în descompunere, ele sunt considerate de vegetarieni cea mai bună metodă de a extrage cantitatea necesară de seleniu pentru organism. Seleniul se găsește în cantități mari în ciuperci și contribuie la sănătatea oaselor, sporindu-le rezistența și durabilitatea. În plus, seleniul întărește dinții, părul și unghiile. De asemenea, acest nutrient esențial este un puternic antioxidant, eliberând organismul de radicalii liberi și întârind sistemul imunitar. Disponibilitatea seleniului în compoziția ciupercilor diferă de la specie la specie, însă majoritatea ciupercilor consumate în mod obișnuit au niveluri importante de seleniu.

mushrooms-2678385_640

Pierderea în greutate: Poate vă vine greu să credeți, dar o dietă ce constă în proteine slabe este ideală pentru arderea grăsimilor și pentru creșterea masei musculare.  Majoritatea grăsimilor sunt arse pentru a digera proteinele, cu atât mai mult când proteinele respective sunt asociate cu un conținut scăzut de carbohidrați, nu au colesterol și nici grăsimi și sunt bogate în fibre. Aceasta este exact combinația pe care o oferă ciupercile pentru a ne ajuta să scădem în greutate. Grație densității lor în ce privește substanțele nutritive, ciupercile se ridică la un nivel mai înalt decât al majorității fructelor și legumelor, iar potrivit cercetătorilor, ciupercile se numără printre acele alimente rare pe care oamenii le pot consuma cât de des doresc fără să aibă efecte adverse.

Așadar, să profităm din plin de darurile oferite de aceste ciudățenii minunate ale pădurii. Dacă în antichitate erau considerate delicatesa regilor sau hrana exclusivă a luptătorilor romani, astăzi, savuroasele ciupercuțe sunt la îndemâna noastră, a tuturor. Să ne înfruptăm regește din ele și să ne bucurăm nu numai de gustul lor aparte, ci și de uimitoarele beneficii aduse sănătății.  Când ați consumat ultima dată hrănitoarele ciupercuțe?

Suplimentele recomandate de noi ce contin ciuperci*:

Mycelcaps – obţinut din micelii de ciuperci Shiitake (click aici pentru detalii)

Ciuperca Agaricus Blazei Murill sau ciuperca lui Dumnezeu(click aici pentru detalii)

Reishi Extract – Tinerete fara batranete!(click aici pentru detalii)

*Avem multe alte produse ce contin ciuperci terapeutice. Pentru detalii puteti intra in legatura cu specialistul nostru la 0766671103!

fungus-1194380_640

Atenție!  Ciupercile care nu sunt comestibile sunt extrem de periculoase! Cele mai multe specii de ciuperci nu sunt comestibile, sunt deosebit de otrăvitoare și seamănă izbitor cu cele comestibile. Nu culegeți ciuperci din pădure dacă nu sunteți instruiți foarte bine să le identificați. Ciupercile au capacitatea unică de a absorbi materia pe care cresc, fie ea bună sau rea. Această calitate este cea care le conferă acele proprietăți atât de benefice, dar și cea care le poate face extrem de periculoase. Multe ciuperci culese din natură pot conține metale grele absorbite din mediul înconjurător, ce pot fi extrem de toxice, dar și din substanțele poluante din aer și din apă.
De asemenea, să nu aveți încredere să cumpărați ciuperci de la vânzători necunoscuți. Cumpărați doar de la producători siguri, a căror marfă este sigilată. Puteți consuma ciuperci din producție proprie în condiții controlate dacă ați cumpărat semințe (numite micelii) dintr-o sursă demnă de încredere și acreditată. O singură ciupercă otrăvitoare printre altele comestibile într-un preparat culinar poate pune în pericol viața multor oameni, provocând comă, simptome severe de intoxicare, greață, vărsături, convulsii, crampe, delir (provocat de enzimele din varietățile psihedelice). Multe specii, odată ingerate, pot fi fatale. Evitați consumul ciupercilor decolorate sau a căror culoare diferă de cea a speciilor obișnuite acceptate sau recunoscute.

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint.

Somnul – Cum îți influențează greutatea?

Somnul și greutatea corporală!

person-2782140_1280

Tuturor ni s-a întâmplat, poate, să avem o noapte în care somnul să nu se lipească cu niciun chip de noi. Și ne-am spus că o noapte de nesomn nu-i chiar un capăt de țară. Însă acest lucru este doar parțial adevărat. De ce spunem asta?

Cercetări recente arată că până și o noapte nedormită este suficientă pentru a determina organismul să înceapă să-și înnoiască stocul de grăsimi și să piardă din masa musculară. Așa se explică, de pildă, de ce oamenii care suferă de insomnie sau cei care lucrează în ture și au probleme cu somnul sunt mult mai predispuși la obezitate și la diabet de tip 2. Cercetători din cadrul Universității Uppsala din Suedia au prelevat mostre de țesut muscular și adipos de la mai mulți tineri sănătoși în două dimineți diferite: într-una, după o noapte de somn odihnitor, iar în cealaltă, după ce aceștia stătuseră treji toată noaptea.

După noaptea de nesomn, mușchii participanților la acest studiu indicau o deteriorare a proteinelor, în vreme ce țesutul adipos prezenta niveluri ridicate de proteine și de metaboliți ce au legătură cu procesul de stocare a grăsimii. Starea de veghe pe parcursul întregii nopți a produs o modificare și asupra anumitor gene din țesutul adipos care sunt asociate cu obezitatea și diabetul de tip 2. Aceste rezultate sunt în armonie și cu alte studii anterioare care indicau faptul că un somn de doar 4 ore pe noapte timp de 5 nopți consecutive poate declanșa luarea în greutate.

Privarea de somn dereglează metabolismul, perturbând ciclurile hormonale normale, după cum afirmă Jonathan Cedernaes, un cercetător în cadrul Universității Uppsala din Suedia. Lipsa somnului blochează producerea hormonilor implicați în întreținerea mușchilor, cum sunt hormonii de creștere și testosteronul, și determină creșterea nivelurilor cortizolului dimineața, ceea ce favorizează stocarea grăsimii, declară Cedernaes.

weight-loss-2036968_640

Cercetătorii studiază acum posibilitatea de a contracara aceste efecte printr-o dietă specială sau un anumit program de exerciții fizice. „De exemplu, precizează Cedernaes, ar putea fi utilă consumarea de alimente cu un aport mai mare de proteine sau efectuarea exercițiilor fizice de anduranță, pentru a reduce riscul de degradare a mușchilor.”

Fără doar și poate, aceste soluții sunt foart utile. Însă dacă episoadele de insomnie se prelungesc pe o perioadă mai mare, este recomandat să mergem cât mai repede la medic. Somnul nu înseamnă doar energie și frumusețe, ci și sănătate și viață. Deci, nopți albe cât mai puține!

Aveti probleme cu somnul? Click aici pentru recomandarea noastra impotriva insomniei!

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

Produsele de curățenie – Cât de sigure sunt?

Produsele de curățenie ­și sănătatea!

clean-1346683_1280

Ne place să ne păstrăm locuința curată și parfumată. Suntem conștienți de valoarea curățeniei asupra sănătății familiei noastre. Așa că, în mod periodic, avem grijă să ne punem la punct stocul de produse de curățenie, care mai de care mai eficiente, mai parfumate, mai puternice. Și, într-adevăr, este foarte important ca, în mod regulat, să inspectăm fiecare colțișor al casei, să eliminăm praful de pe toate suprafețele, să avem geamurile curate și să ne împrospătăm hainele și așternuturile. Însă înainte să ne apucăm de treabă, e bine să facem o inspecție și la dulapul cu detergenți. Am putea rămâne suprinși  după ce le citim etichetele cu ingrediente. Am putea să nu-i mai considerăm aliații noștri în curățenie și sănătate. De ce spunem asta?

European Community Respiratory Health Survey (ECRHS III) a realizat un studiu pe parcursul a 20 de ani asupra a 6 235 de femei și bărbați având vârsta de aproximativ 34 de ani în cadrul unor centre medicale din mai multe țări. Participanții la studiu au fost intervievați cu privire la utilizarea produselor de curățenie de uz casnic atât sub formă de spray, cât și sub formă de lichid și le-a fost monitorizată periodic capacitatea pulmonară.

Rezultatele au fost compilate și analizate de o echipă internațională renumită formată din 28 de cercetători din nouă țări, condusă de oameni de știință din cadrul Universității Bergen din Norvegia. Studiul a fost publicat recent în revista American Thoracic Society’s American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine.

Iată câteva dintre aceste rezultate care ne pun serios pe gânduri: 

  • Întrebuințarea săptămânală a produselor de curățenie nenaturale are un efect la fel de dăunător asupra plămânilor ca și faptul de a fuma 20 de țigări pe zi.

Toată lumea știe care sunt pericolele fumatului. Printre multele efecte grave ale acestuia se numără capacitatea pulmonară redusă, ca urmare a deteriorării țesuturilor interne delicate ale aparatului respirator. Ceea ce este șocant este faptul că studiul realizat de ECRHS III a dezvăluit că în cazul femeilor care folosesc produsele de curățenie nenaturale cel puțin o dată pe săptămână s-a constatat aceeași reducere a capacității pulmonare ca a persoanelor care au fumat un pachet de țigări în același interval de timp.

  • Femeile sunt mult mai afectate decât bărbații.

Deși există o strânsă legătură între bolile respiratorii și femeile care făceau curățenie acasă sau la muncă, nu același lucru se poate spune și în cazul bărbaților. Asta nu înseamnă că bărbații nu au fost deloc afectați, însă s-a constatat că plămânii bărbaților pot suporta o mai mare expunere la poluanții de mediu înainte de a înregistra o reducere a capacității pulmonare similare cu a femeilor. Iar această descoperire este și mai tulburătoare, dacă ne gândim că femeile au mai des tangență cu produsele de curățenie decât bărbații.

  • Faptul de a face curățenie acasă implică tot atâtea efecte nocive ca și faptul de a face curățenie ca activitate ocupațională.

Studiul  ECRHS III a încadrat participanții în următoarele categorii: „persoană care nu face curățenie”, „persoană care face curățenie acasă” și „persoană care face curățenie ca activitate ocupațională”. Surprinzător,  grupul încadrat în categoria de persoane „care fac curățenie acasă” a înregistrat același declin al capacității pulmonare ca și grupul celor „care fac curățenie ca activitate ocupațională”. Faptul de a folosi produse de curățenie în mediul familiar și relaxant de acasă poate de fapt să conducă la o oarecare neglijență (de exemplu, să nu se folosească echipamentul de protecție necesar), ceea ce are ca rezultat pericilitarea sănătății.

  • Detergenții lichizi sunt la fel de periculoși ca și cei sub formă de spray.

Cercetătorii au crezut inițial că produsele de curățenie administrate sub formă de spray sau care formează vapori ar fi mult mai periculoase decât cele aplicate sub formă de lichid sau de gel. Însă în urma studiului, s-a constatat că tipul de adminstrare nu schimba cu nimic incidența efectelor nocive.

  • Amoniacul, clorul și detergenții pe bază de amoniu cuaternar, precum și alte substanțe chimice periculoase sunt principalii vinovați.

În concluziile lor, cercetătorii au afirmat că „expunerea pe termen lung la substanțe iritante precum amoniacul și clorul folosiți în curățenia casei poate provoca modificări fibrotice sau interstițiale la nivelul țesutului pulmonar, ceea ce va duce la un declin accelerat al capacității vitale pulmonare (CVP)”.

  • Femeile ce folosesc frecvent produse de curățenie nenaturale au un risc mai mare de îmbolnăvire de astm și de alte afecțiuni respiratorii.

Cercetătorii au observat în cazul participanților la studiu care foloseau în mod periodic produse de curățenie o incidență mai mare a cazurilor de astm. Iar numeroase studii recente au stabilit o legătură clară între folosirea produselor periculoase de curățenie și declanșarea astmului.

  • Efectele se cumulează în timp.

Dacă sunt inhalați regulat în țesuturile pulmonare sensibile, agenții chimici precum amoniacul, înălbitorii pe bază de clor, dezinfectanții cu amoniu cuaternar și alte substanțe chimice vor provoca în timp probleme respiratorii. După cum au declarat cercetătorii, „expunerea la substanțe chimice destinate curățeniei poate duce la declinul accelerat al funcției pulmonare și la obstrucționarea cronică a căilor respiratorii; inflamarea, oricât de mică, de-a lungul multor ani poate provoca daune persistente asupra căilor respiratorii”.

Concluzii

soap-3809466_1280

Pentru majoritatea femeilor, care se străduiesc să mențină o casă curată și sigură, rezultatele studiului realizat de ECRHS III îndeamnă la acțiuni urgente.

Dacă încă nu ați făcut-o, renunțați la produsele de curățenie care conțin amoniac, la dezinfectanții pe bază de amoniu cuaternar, la înălbitorii pe bază de clor și la alte produse chimice periculoase. Atenție! Aproape toate produsele de curățenie conțin aceste substanțe chimice, printre care detergenții de baie, de toaletă, de duș, degresanții, produsele de înlăturat pete, de curățat podele și pardoseli, de curățat geamuri și cei destinați pentru toate tipurile de suprafețe.

Din fericire, tot mai multe companii în domeniu s-au concentrat pe realizarea de produse de curățenie sigure și naturale, care să nu pună în pericol viața. Gama de produse oferite este extrem de variată. Trebuie doar să ne facem timp să le căutăm. Merită efortul, dacă ne gândim că este spre binele nostru și al întregii noastre familii!

Va recomandam cele mai bune si sigure produse pentru ingrijirea locuintei. Click aici pentru produse eco, fara substante chimice!

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint.