Fructul kaki – aliatul inimii, inamicul colesterolului

Fructul kaki – aliatul inimii, inamicul colesterolului

Fructul kaki este plin de savoare și de dulceață. E bogat în antioxidanți și substanțe nutritive. Și nu e de mirare că grecii l-au numit „fructul divin”. Kaki este un fruct versatil, dar și nutritiv și delicios, fiind extrem de popular în țările asiatice. El devine din ce în ce mai popular și la noi, fiind chiar inclus în multe plăcinte, prăjituri și torturi.

Fructul kaki nu aduce doar savoare preparatelor culinare, ci și numeroase beneficii sănătății. Printre acestea enumerăm câteva dintre cele mai importante. Kaki scade colesterolul și tensiunea arterială, favorizează un bun tranzit intestinal. Ca să nu mai vorbim de numeroșii nutrienți importanți pe care îi conține, precum vitamina A, vitamina C și manganul.  

Istoric

Fructul kaki are o lungă istorie, datând de pe vremea grecilor din antichitate. De fapt, face parte din genul de plante Diospyros, care înseamnă „fructul zeilor” sau „fructul divin” în greacă. Se spune că fructul kaki ar fi lotusul menționat în „Odiseea” lui Homer.

În prezent, deși în multe regiuni de pe pământ fructul kaki este necunoscut, în multe alte țări este foarte îndrăgit. În Japonia, este considerat un fruct național și consitituie un ingredient de bază în multe preparate culinare asiatice.

În Coreea, de pildă, fructele kaki deshidratate sunt folosite  pentru preparea unui punch iute cu scorțișoară numit sujeonggwa, extrem de apreciat în antichitate la curtea regală. În Taiwan, fructele kaki astringente sunt ținute în apă cu var pentru a se întări și sunt vândute ca snack, având denumirea de  „chipsuri de kaki”. Iar în multe țări asiatice, din frunzele fructului kaki se face ceai.

Ce este fructul kaki?

Fructul kaki, sau persimon, provine de familia Ebenaceae, oridinul Ericales, în care intră și nucile braziliene și coacăzele. Deși există mai multe varietăți de kaki, cele mai cultivate provin din arborele japonez al fructului kaki, cunoscut sub numele științific de Diospyros kaki.

Există două tipuri de fruct kaki, sau persimon: cel astringent și cel non-astringent. Fructul kaki Hachiya este cea mai cunoscută varietate de kaki astringent. Fructul astringent conține o mare concentrație de taninuri și poate avea un gust neplăcut dacă e consumat atunci când nu e bine copt. Însă odată copt, el devine moale și are un gust delicios, fiind dulce și zemos.

Pe de altă parte, fructele non-astringente sunt și mai dulci, având un conținut mai scăzut de taninuri. De fapt, soiurile non-astringente, precum fructul kaki fuyu, pot fi consumate chiar și înainte de a fi bine coapte. Gustul fructului kaki non-astringent este, de regulă, dulce și ușor crocant.

Aceste fructe pot fi consumate crude, gătite sau deshidratate. Ele pot fi adăugate la orice, la salate, la prăjituri și multe preparate culinare.

Pe lângă versatilitatea lor incredibilă, fructele kaki sunt bogate în nutrienți și antioxidanți, aducând numeroase beneficii orgaismului.

 

Aspecte nutritive

Fructul kaki este sărac în calorii, dar bogat în fibre, vitamina A, vitamina C și mangan. În plus conține și cupru, care favorizează absorbția fierului și astfel producerea de globule roșii, potasiu, vitamina B6 (sau piridoxina), acidul folic și tiamina, esențiale pentru buna funcționare a creierului, dar și vitamina E și vitamina K.

 

Beneficii aduse de fructul kaki

  1. Plin de antioxidanți
  2. Favorizează tranzitul intestinal
  3. Susține vederea
  4. Reduce nivelul colesterolului
  5. Scade inflamația din organism
  6. Scade tensiunea arterială

 

 Plin de antioxidanți

Antioxidanții sunt acele substanțe care ajută organismul să lupte împotriva radicalilor liberi, pentru a preveni deteriorarea celulelor și riscul apariției bolilor cronice. Potrivit cercetărilor, antioxidanții ar putea lupta chiar împotriva bolilor cardiace, a diabetului și a cancerului.

Fructul kaki, sau persimon, este plin de antioxidanți benefici. Un studiu efectuat în Coreea și publicat în Preventive Nutrition and Food Science a dezvăluit că sucul de kaki este extrem de bogat în acid galic (ce se mai găsește în coaja de stejar, în ceai și în multe taninuri), dar și în galat de epicatehină. Aceștia sunt doi compuși cu puternice proprietăți antioxidante.

Conțin puternice proprietăți antioxidante și fructele de pădure, coriandrul, ciocolata neagră și scorțișoara.  

 Favorizează tranzitul intestinal

Faptul de a include fructul kaki în alimentația zilnică ajută la prevenirea constipației și la un bun tranzit intestinal. Fructul kaki constituie o mare sursă de fibre. O porție oferă 6 grame de fibre, ceea ce reprezintă un sfert din necesarul zilnic de fibre.

Aveți grijă însă să consumați fructul kaki dulce, nu pe cel astringent, deoarece acesta conține mult acid tanic și poate fi asociat cu constipația. Acidul tanic poate scădea secreția intestinală și poate încetini tranzitul digestiv.

La problema constipației se mai recomandă consumul ridicat de apă și de lichide calde, alte alimente bogate în fibre, dar și exerciții fizice.

 Susține sănătatea vederii

Fiind bogat în vitamina A, fructul kaki contribuie major la sănătatea ochilor. De fapt un singur fruct kaki, consumat în stare crudă, oferă 55 la sută din necesarul zilnic de vitamina A.

Simptomele frecvente ale deficitului de vitamina A sunt vedere slabă pe timpul nopții, numită orbirea de noapte sau nictalopie, ochi uscați și petele Bitot, care sunt mici pete de cheratină ce se adună în conjunctiva ochiului.

Creșterea aportului de vitamina A, prin includerea în alimentația zilinică a fructelor precum fructul kaki, dar și a altor alimente utile în acest sens, previn semnele ce indică deficitul și mențin sănătatea vederii. Așadar, alte alimente bogate în vitamina A sunt ficatul de vită, morcovii, cartofii dulci, varza kale și spanacul.

Reduce nivelul colesterolului

Colesterolul este acea substanță asemănătoare grăsimii ce se găsește în organism. Deși organismul are nevoie de colesterol într-o anumită măsură, prea mult colesterol ajunge să se acumuleze în artere, ducând la întărirea și îngustarea acestora. Astfel, inima ar fi nevoită să depună un mai mare efort pentru a putea pompa sângele în organism.

În urma unor studii, s-a dovedit că fructul kaki este foarte eficient în reducerea colesterolului LDL. Într-un studiu publicat în Annals of Nutrition & Metabolism, 40 de participanți au primit un baton nutritiv cu o doză mare de fibre din fructul kaki, sau unul cu o doză mai mică, de trei ori pe zi, timp de 12 săptămâni. La sfârșitul studiului, în cazul ambelor grupuri, nivelul colesterolului LDL, colesterolul rău, scăzuse considerabil.

Alte modalități de a scădea natural colesterolul sunt exercițiile fizice, consumul mare de alimente bogate în fibre solubile și în acizi grași omega 3.

 Scade inflamația din organism

Deși inflamația este normală și reprezintă o reacție a unui sistem imunitar sănătos, inflamația cronică poate favoriza apariția bolilor precum cancerul și boala coronariană. 

Grație conținutului mare de antioxidanți și taninuri, fructul kaki s-a dovedit de mare ajutor în reducerea inflamației. Într-un studiu efectuat pe animale și publicat în revista PLoS One s-a observat că tratamentul cu taninuri extrase din kaki a dus la scăderea nivelului mai multor markeri de inflamație.

Alte surse bune cu potențial antiinflamator sunt legumele cu frunze verzi, fructele de pădure, broccoli, nucile, uleiul de cocos și multe altele.

Scade tensiunea arterială

Taninurile din fructul kaki, sau persimon, contribuie la scăderea tensiunii arteriale. Tensiunea arterială ridicată pune presiune asupra inimii, fiind unul dintre factorii majori de risc pentru bolile cardiace.

Numeroase studii sugerează că acidul tanic reduce eficient tensiunea arterială. Un studiu publicat în  Life Sciences demonstrează că taninurile extrase din plante tradiționale chinezești reduc nivelul unei enzime ce controlează presiunea arterială.

Nu uitați: fructul kaki astringent are un mai mare conținut de taninuri ce scad pe măsură ce fructul se coace. Optați pentru fructul astringent pentru rezultate eficiente.

Cum se consumă fructul kaki

Dacă nu ați mâncat până acum fruct kaki, nu vă îngrijorați. Este foarte simplu. Coaja e foarte subțire și complet comestibilă. Îl spălați, pur și simplu, și îl mâncați ca pe un măr.

Dacă e vorba de un kaki astringent din soiul Hachiya, așteptați până se coace bine și devine moale. Cel non-astringent trebuie consumat atunci când e puțin tare și e încă portocaliu. Însă înlăturați semințele din mijloc.

Poate fi folosit și ca ingredient pentru alte preaparate, pentru un plus de savoare în salate sau deserturi.

 

Precauții

Deși rare, există cazuri în care fructul kaki poate declanșa o reacție alergică. Dacă aveți o reacție adversă precum mâncărime, erupție cutanată, sau inflamare, întrerupeți consumul și adresați-vă medicului.

Dacă aveți probleme cu tranzitul intestinal, e mai bine să consumați soiul de kaki non-astringent. Cel astringent are un conținut mai mare de taninuri, iar acestea încetinesc tranzitul și înrăutățesc problema constipației. Dacă observați că aceasta se agravează, poate e bine să întrerupeți consumul fructului kaki de orice fel.

Dacă luați medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale, e bine să vă adresați medicului înainte de a consuma kaki, deoarece ar putea interfera cu acestea.

Fructul kaki este un delicios ingredient culinar.

Sugeonggwa este un punch iute pe bază de kaki și scorțișoară.

Concluzii

Așadar, savurați deliciosul fruct kaki și bucurați-vă de beneficiile lui multiple pentru sănătate. „Fructul divin” vă va cuceri prin gustul îmbietor de la prima înghițitură. Lăsați-vă purtați de creativitatea și imaginația dumneavoastră, creând propriile rețete de savoare. În fond, e un fruct pe cât de exotic, pe atât de versatil!

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3614697/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24471076

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3544045/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3936686/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23171573

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28827842

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12865094

 

Cum scădem colesterolul fără medicamente

Cum scădem colesterolul fără medicamente

Puteți reduce colesterolul „rău” în mod natural, făcând câteva schimbări simple în ce privește alimentația.

După cum știm, alimentația și sportul sunt pe bună dreptate considerate măsuri de importanță crucială în sănătatea inimii, și nu numai. Ei bine, și în cazul colesterolului, ele se pot dovedi indispensabile, reducându-i nivelul periculos pentru sănătate. Dacă în urma unor analize medicale ați constatat că LDL-ul, sau colesterolul „rău”, a crescut, probabil, ați început să vă îngrijorați. Mai ales că medicul v-a spus că trebuie neapărat să faceți ceva în această privință. Și chiar puteți face schimbări.

Dacă preferați să faceți schimbările „pas cu pas”, pentru a vă reduce colesterolul în mod natural, atunci prima schimbare ar fi cea legată de alimentație.

S-au făcut studii ample asupra a sute de bărbați și femei, ce au urmat diverse abordări pentru reducerea colesterolului. Rezultatele au dovedit că schimbările în privința alimentației au redus colesterolul LDL și colesterolul total. Însă în cazul persoanelor care au practicat mai mult sport, fără a-și schimba obiceiurile alimentare, nu s-a înregistrat nicio îmbunătățire în acest sens. Trebuie precizat că, atunci când au fost adăugate și exercițiile fizice aerobice la o dietă corespunzătore, efectele de scădere a lipidelor din sânge au fost vizibile.

Persoanele implicate în aceste studii au urmat tot felul de diete: mediteraneeană, săracă în lipide și calorii. Însă cele mai eficiente au fost cele ce au constat în înlocuirea alimentelor ce cresc colesterolul cu cele care îl scad vertiginos. „Nu trebuie să adoptăm atitudinea de totul sau nimic”, recomandă Kathy McManus. McManus este director al Departamentului de Nutriție din cadrul Brigham and Women’s Hospital. Faptul de a urma o alimentație orientată pe scăderea LDL-ului nu trebuie să fie una privațională. Ea sugerează câteva modalități de echilibrare a nivelului colesterolului și de păstrare a lui la cote normale.

Eliminați grăsimile trans și pe cele saturate

Există multe dovezi care arată că grăsimile trans duc la declanșarea bolilor cardiovasculare. „Primul lucru pe care li-l recomand pacienților mei este să analizeze toate sursele de grăsimi trans din alimentația lor și să le înlocuiască”, afirmă McManus.

Grăsimile trans sunt rezultatul adăugării hidrogenului în grăsimile lichide pentru a le solidifica. Producătorii din industria alimentară au început să utilizeze grăsimile trans deoarece ele prelungesc termenul de valabilitate al produselor de patiserie ambalate. Furnizorii lanțurilor fast-food au apelat la ele întrucât pot fi refolosite fără limită.

În urma presiunii din partea opiniei publice, industria alimentară a fost obligată să elimine grăsimile trans. Însă ele nu au dispărut în totalitate. Pentru nu ajunge să le consumați din greșeală, cel mai bine ar fi să citiți cu atenție eticheta produselor pe care intenționați să le cumpărați. Dacă observați expresia „parțial hidrogenat” în lista ingredientelor produsului, ar fi indicat să îl puneți înapoi pe raft.

Kathy McManus recomandă ca grăsimile saturate sau alimentele de origine animală bogate în colesterol să fie consumate în cantități reduse. Și asta deoarece nu sunt chiar sănătoase pentru inimă. Întrucât ouăle sunt o sursă bună de substanțe nutritive, spune McManus, e OK consumul a 4 gălbenușuri pe săptămână, iar albuș, oricât dorim. Cât despre carnea roșie, crevete, homar, brânză foarte grasă, unt și carne de organe, McManus spune că și acestea pot fi consumate. Însă trebuie consumate în porții mici și o dată la două săptămâni.

Consumați grăsimi polinesaturate și mononesaturate

Atât acizii grași polinesaturați, cât și cei mononesaturați contribuie la reducerea LDL-ului, colesterolul „rău”, din sânge. Surse ale grăsimilor polinesaturate și mononesaturate pot fi majoritatea uleiurilor extravirgine din plante, precum:

  • uleiul de rapiță
  • uleiul de floarea soarelui
  • uleiul de șofrănel
  • uleiul de măsline
  • uleiul din sâmburi de struguri
  • uleiul din alune de pământ.

Totodată, se recomandă consumul de pește gras de două sau trei ori pe săptămână. Acesta poate scădea nivelul LDL-ului în două moduri:

  1. Înlocuiește carnea roșie, care conține grăsimi saturate ce cresc vertiginos colesterolul LDL.
  2. Frunizează acizi grași omega 3. Acizii grași omega 3 reduc trigliceridele din sânge și protejează inima, prevenind apariția ritmului cardiac anormal. Se recomandă consumul de somon, ton, păstrăv, herring și macrou.

Nu uitați de semințe, nuci, avocado și soia, de asemenea, o sursă bogată de acizi grași omega 3.

Profitați din plin de fructe și legume

Fructele și legumele abundă în substanțe ce scad colesterolul. Printre acestea se numără fibrele, care leagă colesterolul în sistemul digestiv și îl împing afară din organism înainte de a ajunge în fluxul sanguin. Sterolii și stenolii, extrași tot din plante, sunt molecule care blochează colesterolul, împiedicând absorbția lui de către organism. Lista cu legume și fructe benefice inimii include tot spectrul de culori. Vorbim aici de legume cu frunze verzi, doveleacul plăcintar și moscat, morcovi, roșii, căpșune, prune, coacăze. Ca o regulă, cu cât culoarea e mai intensă, cu atât hrana e mai sănătoasă.

Evitați alimentele „rafinate”

Când spunem „rafinate”, nu ne referim la rafinamentul culinar, ci la alimentele procesate și rafinate, precum zahărul rafinat, făina albă etc. Cerealele integrale sunt o altă sursă excelentă de fibre. În locul făinii rafinate și a orezului alb, încercați făină din grâu integral și orezul brun sau sălbatic. Făina de ovăz, dar cea integrală, este de asemenea o alegere excelentă.

Și nu înlocuiți grăsimea cu zahărul. „E una dintre cele mai proaste alegeri pe care le puteți face”, avertizează Kathy McManus. Producătorii din industria alimentară îmbunătățesc dressing-urile pentru salate cu zahăr pentru a le conferi gust. Dacă remarcați pe etichete „zahăr, sirop de porumb sau orice alt cuvânt ce se termină cu ‹oză› pe lista de ingrediente, ar fi preferabil să alegeți varianta cu mai multă grăsime, dar evident nu grăsime trans.

Nu uitați de calorii!

Toate grăsimile, fie bune, fie rele, au 9 calorii per gram, deci aproximativ 100 de calorii într-o lingură. Așadar, deși treceți pe o alimentație sănătoasă, tot trebuie să țineți o evidență cu caloriile pe care le consumați.

Alimente benefice

Așadar, iată, ca un rezumat, câteva dintre cele mai eficiente alimente ce combat colesterolul „rău” și contribuie la creșterea nivelului colesterolului HDL, colesterolul „bun”.

Ovăzul, orzul și alte cereale integrale

 Un prim pas ușor ce vă ajută să scădeți colesterolul „rău” e să consumați la micul dejun un castron cu terci de ovăz, fulgi de ovăz sau tărâțe de ovăz. Acesta vă furnizează circa 2 grame de fibre solubile. Adăugați o banană sau câteva căpșune și veți crește cantitatea de fibre solubile. Conform recomandărilor actuale în nutriție necesarul zilnic de fibre este de 20-35 grame pe zi, iar între 5 și 10 grame trebuie să provină din cele solubile.  Asemenea fulgilor și tărâței de ovăz, orzul și alte cereale integrale reduc riscul de boli cardiace, îndeosebi grație fibrelor solubile pe care le oferă.

Leguminoasele

Leguminoasele sunt deosebit de bogate în fibre solubile. În plus, organismului îi ia mai mult timp să le digere. Asta înseamnă că vă dă senzația de sațietate un timp îndelungat. Iar acesta e unul dintre motivele pentru care leguminoasele sunt utile persoanelor ce vor să piardă în greutate. Cu atât de multe posibilități de alegere – fasole roșie, fasole albă, linte, mazăre, năut etc – și de a le găti, leguminoasele sunt o hrană extrem de versatilă.

Vinete și bame (sau okra)

Aceste legume sărace în calorii sunt o sursă excelentă de fibre solubile.

 

Oleaginoasele

 Nenumărate studii arată că migdalele, nucile, alunele de pământ, arahidele și altele sunt bune pentru inimă. Prin consumul a circa 50-60 de grame de oleaginoase pe zi, colesterolul LDL se reduce cu 5%. Nucile conțin nutrienți ce protejează inima în multe alte moduri.

Uleiurile vegetale

Folosirea la gătit a uleiurilor vegetale precum cel de rapiță, floarea soarelui, șofrănel, ca să nu mai spunem de cel de măsline, în locul untului, a unturii sau a grăsimii vegetale solide (nehidrogenate, folosită de regulă la frăgezirea aluaturilor) contribuie și ele la scăderea LDL-ului.

Merele, strugurii, căpșunele și citricele

 Aceste fructe sunt bogate în pectină, un tip de fibră solubilă ce scade LDL-ul.

Soia

 Consumul de produse din soia, precum tofu, lapte din soia ajută la scăderea LDL-ului. De pildă, 25 de grame de proteine din soia pe zi (2 cești și ½ de lapte din soia, sau circa 300 grame de tofu) scade colesterolul LDL cu 5% sau 6%.

Peștele gras

Consumul de pește gras de două sau trei ori pe săptămână scade colesterolu LDL grație acizilor grași omega 3. Aceștia reduc trigliceridele din sânge, ceea ce contribuie la sănătatea inimii.

Concluzie

E ușor să ridici nivelul colesterolului „rău” printr-o alimentație necorespunzătoare. Dar este la fel de ușor să îl scădem. Dispunem de o gamă foarte variată de hrană sănătoasă, sățioasă și de ce nu, chiar gustoasă. Și dacă o mai „condimentăm” și cu exerciții fizice, rezultatele sunt garantate. Iar sănătatea inimii noastre, și de fapt a întregului organism, merită toate aceste eforturi.

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/14749225

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20458092

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12074175

https://www.nmcd-journal.com/article/S0939-4753(09)00211-7/fulltext

Artrita reactivă — cauze, simptome și remedii

Artrita reactivă — cauze, simptome și remedii

V-ați confruntat vreodată cu dureri și umflături la nivelul articulațiior după o infecție? Atunci s-ar putea să aveți artrită reactivă. Această formă de artrită provoacă inflamație și uneori durere serveră la genunchi, glezne și tălpile picioarelor. Durerea poate fi resimțită și la nivelul călcâielor, al degetelor de la picioare și de la mâini, dar și al spatelui.

Potrivit Colegiului American de Reumatologie, artrita reactivă apare, de regulă, ca un episod scurt. Pentru unele persoane însă ea poate deveni o afecțiune cronică. De obicei, simptomele artritei reactive apar și dispar, unele dintre ele, în decurs de un an.

Tratamentul se impune în cazul episoadelor grave și persistente de artrită reactivă. Dacă infecția care a provocat artrita reactivă este încă prezentă sau reapare, atunci este necesară tratarea ei corespunzătoare.

Unele cercetări indică faptul că aceasată boală ar fi una autoimună. Potrivit Harvard Medical School, artrita reactivă ar putea fi cauzată de lupta continuă a sistemului imunitar chiar și după eradicarea infecției.

Deși bacteriile ce declanșează artrita reactivă sunt foarte obișnuite, nu același lucru se poate spune despre această boală. Se fac în continuare cercetări pentru a se stabili rolul pe care îl joacă amprenta genetică în artrita reactivă.

Tratamentul alopat pentru artrita reactivă, numită în trecut și sindromul Reiter, include antiinflamatoare nesteroidiene, sau AINS, menite să amelioreze simptomele generate de inflamație. Cazurile mai grave necesită tratamente mai agresive. Din fericire, există remedii naturale care ajută la ameliorarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții.

Ce este artrita reactivă?

Artrita reactivă provoacă inflamație, umflături și dureri la nivelul articulațiilor. Cele mai afectate sunt articulațiile de la genunchi, glezne, și tălpile picioarelor. Fiind cauzată de o infecție, artrita reactivă nu este contagioasă. Însă dacă infecția care a generat-o persistă, atunci infecția în sine poate fi contagioasă.

Cândva numită boala Reiter sau sindromul Reiter, această formă inflamatorie de artrită reactivă aparține grupului denumit în prezent „spondiloartrită”.  Artrita din acest grup provoacă inflamare, durere, rigidiate și uneori diformități la nivelul coloanei. Alături de artrita reactivă, în această categorie mai sunt incluse și spondiloartrita axială și periferică, artrita psoriazică și artrita enteropatică.

Când artrita, uretrita și conjunctivita apar concomitent, acestea se încadrează în ceea se numește triada sindromului Reiter. Pe lângă durerile articulare, infecție oculară și la nivelul uretrei (uretrita), boala se poate manifesta și dermatologic. Pot apărea leziuni și erupții cutanate, însoțite de puroi.

Artrita reactivă este mai puțin întâlnită la femei, ocurența fiind de 1 caz din 5. Deși sunt rare, există cazuri în care sunt afectați și copiii, nu doar adulții.

Artrita reactivă a fost denumită în trecut sindromul Reiter.

Inflamația și durerea la nivelul genunchilor este unul dintre principalele simptome ale artritei reactive.

Artrita reactivă — Simptome

Simptomele și gravitatea lor pot varia mult de la persoană la persoană și în funcție de stadiul infecției. Dacă aveți oricare dintre următoarele simptome pe o perioadă de patru săptămâni după o infecție, e posibil să vă confruntați cu artrita reactivă.

Durere și inflamare

  • Durere articulară și inflamație la genunchi, glezne și talpa piciorului
  • Durere de călcâi provocată de entezopatie (inflamația tendonului atașat de os)
  • Umflarea degetelor cauzată de entezopatie
  • Pinteni calcaneeni, sau „ciocuri la călcâi”
  • Inflamația și durerea la nivelul coloanei
  • Inflamația și durerea în zona lombară
  • Umflarea degetelor de la mâini sau de la picioare
  • Afecțiuni dermatologice

Simptome oculare

  • Roșeață în jurul irisului
  • Vedere încețoșată
  • Durere și iritație a ochilor, îndeosebi când sunt expuși la lumină
  • Conjunctivită sau scurgeri oculare

Simptome dermatologice

 Erupție cu puroi la nivelul palmelor sau a pernițelor de la talpa piciorului, numită și erupția sindromului Reiter

  • Leziuni și ulcerații orale
  • Modificări ale aspectului unghiilor
  • Leziuni inflamatorii la nivelul organelor genitale

Artrita reactivă — Cauze

Artrita reactivă este cauzată de o infecție bacteriană. De asemenea, codul genetic poate juca și el un rol important în artrita reactivă, potrivit Colegiului American de Reumatologie.

Infecțiile de la nivelul tractului urinar sau cele genitale, precum și cele de la nivelul intestinului, sau al tractului digestiv, pot declanșa artrita reactivă. Bacteriile transmise prin alimente contaminate, dar și cele transmise prin contactul sexual, pot și ele declanșa artrita reactivă. Printre bacteriile responsabile de aceste infecții se numără:

  • Campylobacter: Transmisă, se pare, prin carnea de pasăre incorect sau insuficient gătită, apă contaminată, contact cu animale (sau cu fecalele acestora) și prin lapte nepasteurizat.

 

  • Chlamydia tracomatis: Cea mai frecventă cauză a artritei reactive este și cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală.

 

  • Clostridium difficile: Denumită și C. Diff, această bacterie trăiește în colon și poate provoca diaree severă. Poate fi luată din mediile spitalicești, sau ca urmare a administrării antibioticelor. Se poate transmite prin fecale, răspândindu-se pe suprafețe și hrană din cauza igienei necospunzătoare (spălatul incorect al mâinilor, de exemplu).

 

  • Salmonella: Întâlnită în alimentele incorect gătite, sau crude, printre care carne, ouă, brânză proaspătă, precum și fructe și legume proaspete. Salmonella poate fi transmisă după atingerea anumitor reptile, iguane, șerpi, șopârle și chiar a țestoaselor.

 

  • Shigella: Se transmite ușor de la o persoană la alta. Ea tranzitează colonul și infectează scaunul. Prin spălarea inadecvată a mâinilor, dar și prin contact sexual, persoanele se pot contamina.

 

  • Yersinia: Este o bacterie transmisă la oameni care au consumat carne de porc crudă sau insuficient gătită. În cazuri mai rare, bacteria s-a transmis prin contact, în urma consumului de lapte sau apă contaminate, prin contact cu fecale sau chiar în urma unei transfuzii de sânge.

Tratamentul alopat

Tratamentul va fi în funcție de simptomele specifice, precum și de gravitatea lor. Tratamentul ar putea include:

  • Antibiotice dacă infecția este încă prezentă
  • Antiinflamatoare nesteroidiene
  • Injecții cu corticosteroizi în articulațiile dureroase
  • Anumite medicamente specifice artritei reumatoide, cum ar fi methotrexate sau sulfasalazina
  • Implanturi de înlocuire a articulației, în cazuri de artrită cu simptome grave
  • Unguente pentru erupții cutanate
  • Picături pentru ochi

Câteva remedii naturale pentru simptomele artritei reactive

 

Exerciții fizice

În artrita reactivă este esențial echilibrul dintre odihnă și exercițiile fizice. Nu vă stresați excesiv oranismul. Concentrați-vă asupra exercițiilor care măresc flexibilitatea și reduc rigiditatea fizică. Potrivit Harvard Medical School, cele mai bune activități sunt mersul cu bicicleta și înotul.

  • Mersul cu bicicleta: Când vă dor genunchii, gleznele și picioarele, poate vă gândiți că mersul cu bicicleta nu ar fi prea indicat. Dar chiar este. Potrivit Arthritis Foundation, mersul cu bicileta sau ciclismul e un sport benefic pentru bolnavii de artrită. Asta deoarece genunchiul face o mișcare de rotație completă, lubrifiindu-se mai mult, întrucât se produce mai mult lichid sinovial.

 

  • Înotul: Înotul este benefic întregului organism, ajutând la întărirea mușchilor ce îmbracă articulațiile. Înotul presupune o mișcare articulară completă. În plus, este și o bună activitate aerobică.

 

  • Întinderile: Asemenea mersului cu bicicleta și înotului, întinderile ajută la întărirea mușchilor ce îmbracă articulațiile, mărind flexibilitatea articulară și reducând rigiditatea. Exercițiile cu rola de spumă (sau foam rollers) realizează și ele mișcarea completă de rotație articulară, contribuind la producerea de lichid articular lubrifiant. Astfel, simptomele de artrită reactivă vor fi mult atenuante.

Băi cu sare Epsom

Un remediu de top pentru durerile articulare și osoase este sarea Epsom. Ea ajută la atenuarea durerii, îndeosebi cea de călcâi. Băile cu sare Epsom s-au dovedit utile în alinarea durerilor, inclusiv cele articulare, dar și în caz de inflamație, psoriazis, dureri musculare și picioare umflate.

Dacă vă dor tălpile și gleznele, vă poate ajuta faptul de a le scufunda într-o oală sau găleată mare cu apă caldă și sare Epsom. Dacă durerea articulară este mai răspândită, o baie caldă cu sare Epsom ajută la relaxarea mușchilor și atenuarea durerii.

Remedii dermatologice naturale 

Artrita reactivă provoacă, după cum se știe, și probleme deramatologice, precum leziuni și erupții cutanate. Poate alina discomfortul provocat de aceste leziuni, dacă aplicăm pe ele creme din ingrediente naturale, de pildă, pe bază de ulei esențial de lavandă, gel de aloe și ulei de cocos.

 

Alimentație ce reduce inflamația

Simptomele artritei și inflamația merg mână în mână. De aceea, este esențial să avem o alimentație bogată în alimente ce scad inflamația. Printre acestea se numără legumele cu frunze verzi, țelina, sfecla, broccoli, coacăzele, somonul de captură, supa de oase, uleiul de cocos și turmericul sau curcuma. Toate acestea sunt considerate alimente cu puternice proprietăți antiinflamatoare.

Colagen

Cunoscut pentru îmbunătățirea sănătății pielii și pentru reducerea durerii articulare, colagenul este esențial pentru cei care se confruntă cu artrita reactivă. În cadrul unui studiu deșfășurat într-o clinică, bolnavilor de artrită reumatoidă cărora le-a fost fost dat colagen de tip 2, s-a remarcat o reducere a inflamației și a fragilității articulațiilor după trei luni.

Suplimentele pe bază de colagen conțin o formă de colagen predigerat ce fac aminoacizii esențiali mai accesibili pentru țesuturi, după cum explică The Arthritis Foundation. Într-un studiu recent publicat în Nutrition Journal, cercetătorii au remarcat faptul că bolnavii de osteoartrită care i-au colagen de tip 2 au simțit o reducere a durerii și a rigidității articulare.

Trebuie precizat însă că acesta trebuie luat în doze mici (20 mg – 40 mg) și nu trebuie luat pentru consolidarea nivelului de colagen din organism, ci ca un element prin care sistemul imunitar să fie învățat să nu mai atace propriul colagen din organism.

 Masaj

Masajul e folosit de secole pentru a trata o multitudine de afecțiuni. Prin masaj profund, sau prin masaj cu pietre fierbinți, mușchii se relaxează, iar rigiditatea și durerile articulare se atenuează considerabil.

Concluzii

Este adevărat că nu există modalități clare de a preveni artrita reactivă după o infecție. După cum afirmă cercetătorii, există și anumiți factori genetici care cresc riscul de a dezvolta artrita reactivă.

Nu putem face nimic în privința bagajului genetic primit. Ce putem face însă este să reducem riscul expunerii la bacterii ce pot declanșa un episod de artrită reactivă.

Putem face aceasta dacă:

Evităm bolilie cu transmitere sexuală. Chlamydia este cea mai frecventă cauză ce declanșează artirta reactivă.

Ne spălăm corespunzător mâinile. După contactul cu carnea crudă, după folosirea toaletei, după schimbarea pamperșilor, trebuie să vă spălați bine pe mâini.

Gătim alimentele la temperatura corectă. Faptul de a consuma carnea gătită insuficient de porc, pasăre, vită, sau fructe de mare, precum și brânză, ouă și lapte poate presupune riscul de a lua una dintre bacteriile care declanșează artrita reactivă.

Așadar, artrita reactivă produce efecte dureroase, dar din fericire, acestea dispar complet în timp. Ele pot fi atenuate prin remedii naturale, iar în cazul celor mai severe, prin tratamente medicale convenționale. Iar acestea nu se limitează la cele menționate în acest articol. Însă cea mai bună metodă este, bineînțeles, prevenția.

Articol realizat de Mihaela Balint

Surse:

https://www.rheumatology.org/I-Am-A/Patient-Caregiver/Diseases-Conditions/Reactive-Arthritis

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/reactive-arthritis/symptoms-causes/syc-20354838

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/arthritis/reactive-arthritis

http://blog.arthritis.org/living-with-arthritis/biking-exercise-for-arthritis/

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/arthritis/in-depth/arthritis/art-20047971

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/8378772

http://blog.arthritis.org/living-with-arthritis/collagen-supplements-helpful-arthritis/

 

 

Fructul dragonului: vis de savoare și sănătate

Fructul dragonului – o ciudățenie delicioasă și sănătoasă

Fructul dragonului – acest nume te duce cu gândul mai degrabă la povești sau la cărți de basm, decât la ceva ce se pune pe farfurie. Fructul dragonului însă este nu doar plin de culoare și aromă, ci și versatil, nutritiv, aducând numeroase beneficii sănătății.

Fructul dragonului mai este numit și fructul-cactus, pitahaya sau pitaya. Este un superaliment tropical și delicios, cu multiple foloase pentru sănătate. Iar acestea nu sunt deloc de neglijat. De pildă, fructul pitaya încetinește procesul de îmbătrânire, îmbunătățește nivelul zahărului din sânge, precum și funcțiile sistemului imunitar.

În ultimii ani, acest fruct aromat capătă tot mai multă popularitate în rândul iubitorilor de fructe și al amatorilor de „aventură culinară”. Chiar a inspirat crearea unei noi băuturi marca Starbucks, Băutura Dragon. Aceasta e un Frapuccino ce combină conceptul de Mango-Dragon fruit Refreshers. Ea conține, printre altele, fructul dragonului, evident, dar și mango și nucă de cocos.

Așadar, deși dragonii nu sunt reali, fructele cu acest nume sunt cât se poate de reale. Să vedem câteva modalități prin care pitaya, sau fructul dragonului, poate aduce foloase organismului.

 

Ce este fructul dragonului?

Fructul dragonului provine din regiunile tropicale ale Americilor și face parte din familia cactușilor. Acest lucru e evident, ținând cont de țepii învelișului lui exterior. Planta pitaya este o plantă agățătoare și crește cel mai bine în zonele secetoase.

Deși, la prima vedere, aspectul fructului este intimidant, el se curăță foarte ușor. De obicei, are o formă ovală, eliptică, semânând cu o pară, având un gust dulce, spre dulce-acrișor. Miezul este, de regulă, alb sau roșu, cu mici semințe, asemenea celor de susan.

Îl găsim, în principal, în regiuni din sudul Floridei, în Caraibe, Hawaii, Taiwan și Malaiesia. În Mexic este cunoscut sub denumirea de pitahaya și pitaya roja în America de Sud și America Centrală.

Fructul dragonului nu trebuie confundat cu fructul Longan, sau „ochiul dragonului”. Ochiul dragonului este un fruct tropical înrudit cu fructe precum licthi și rambutanul.

Fructul dragonului de culoare galbenă are miezul alb.

Pitaya amarilla, sau fructul galben al dragonului, are miezul alb cu semințe negre.

Câte soiuri există?

Există mai multe varietăți de pitaya, având aspect și gust ușor diferite. Iată câteva dintre cele mai răspândite soiuri:

  • Pitaya amarilla (Hylocereus megalanthus): acest soi de fruct galben al dragonului are miez alb și semințe negre.
  • Pitaya blanca (Hylocereus undatus): numit și fructul alb al dragonului, are coaja de un roz intens, miez alb și semințe negre.
  • Pitaya roja (Hylocereus costaricensis): acest fruct roșu al dragonului are coaja de un roz-roșu intens, cu miez roșu și semințe negre.

Valori nutritive

Dacă ne îndreptăm atenția asupra aspectelor nutritive ale acestui fruct tropical, vom înțelege de ce are o valoare extraordinară pentru sănătate. Pe lângă faptul că e sărac în calorii, fructul dragonului este o sursă bogată în fibre, magneziu și riboflavină. 

Alți compuși ai fructului pitaya se mândresc cu nenumărați nutrienți.  Semințele, de pildă, conțin un procent mare de grăsimi sănătoase, în vreme ce coaja este o sursă importantă de fibre.

În 100 de grame de pitaya găsim următoarele valori nutritive:

  • 60 calorii
  • 13 grame carbohidrați
  • 1,2 grame proteine
  • 3 grame fibre alimentare
  • 40 miligrame magneziu (10% din DZR)
  • 0,1 miligrame riboflavină (8% din DZR)
  • 0,7 miligrame fier (4% din DZR)
  • 2,5 miligrame vitamina C (3% din DZR)
  • 0,4 miligrame niacină (2% din DZR)
  • 18 miligrame calciu (1% din DZR)

Fructul dragonului mai este numit și pitaya.

Fructul dragonului, sau pitaya, poate avea miezul alb sau roz-roșu intens.

Fructul dragonului – foloase pentru sănătate

1. Stimulează sistemul imunitar

Fructul dragonului este plin de flavonoide și de vitamina C, datorită căreia sistemul imunitar poate lupta împotriva răcelilor și gripelor. De fapt, el conține mai multă vitamina C decât un morcov. Asta face din pitaya una dintre marile surse de vitamina C existente.

În plus, fructul dragonului se poziționează în capul listei în privința conținutului de antioxidanți, importanți pentru lupta cu radicalii liberi. Un și mai mare aport al fructului dragonului este cel legat de vitaminele B1, B2 și B3, precum și calciu, fosfor, fier, proteine, niacină și fibre. Toate acestea au rol major în menținerea sistemului imunitar la cote înalte.

2. Îmbunătățește digestia

Știm cu toții că fibrele ajută la menținerea unei bune digestii, iar cel mai bun aport de fibre îl aduc fructele și legumele. Pitaya conține multe fibre, ceea ce elimină problemele legate de digestie, precum constipația sau refluxul gastroesofagian.

Fructele proaspete de pitaya conțin aproximativ 1 gram de fibre la suta de grame. În schimb în fructele deshidratate găsim circa 10 grame la suta de grame, făcând din el un aliment bogat în fibre. Pentru a mări aportul de fibre, se pot consuma și coaja și semințele fructului pitaya.

Un alt motiv pentru care fructul dragonului îmbunătățește digestia este conținutul de oligozaharide. Oligozaharidele au rol de prebiotice, care contribuie la sănătatea tractului intestinal. Iar aceasta, evident, favorizează digestia. Bineînțeles, prebioticele au un rol mult mai complex.

Potrivit unor studii recente publicate în revista 3 Biotech, „introducerea în alimentație a compușilor precum prebioticele este o alternativă atrăgătoare pentru ameliorarea calității vieții persoanelor ce suferă de obezitate, cancer, hipersensibilitate, boli cardiovasculare și afecțiuni degenerative”.

3. Tratează și previne diabetul

Fibrele din fructul dragonului, sau pitaya, echilibrează nivelul zahărului din sânge, ținându-l sub control.

Conform rezultatelor unui studiu realizat pe animale și publicat în Journal of Pharmacognosy Research, fructul dragonului contribuie la reducerea stresului oxidativ. Aceasta arată că problemele asociate cu diabetul pot fi prevenite prin consumul de fructe pitaya. Studiul a dezvăluit și că fructul dragonului are o contribuție și în privința rezistenței la insulină asociate cu obezitatea. Consumând fructul dragonului se reduce și riscul de a dezvolta diabet.

4. Îmbunătățește sănătatea inimii

Același studiu publicat în Journal of Pharmacognosy Research a demonstrat că fructul dragonului scade nivelul colesterolului rău LDL și îmbunătățește nivelul colesterolului bun HDL. Așadar, fructul dragonului este un superaliment și din acest punct de vedere.

Și să nu uităm de acele mici semințe negre din miezul fructului. Fiecare porție din acest fruct vine la pachet și cu o doză mare de acizi grași omega. Iar aceștia reduc trigliceridele, protejând sănătatea inimii.

  Antioxidanții mențin nu doar sănătatea interioară a organismului nostru. Ei au un rol important și în sănătatea pielii. O mențin fermă, conferindu-i un aspect tânăr.

În plus, fosforul din fructul dragonului dă un boost efectului de antiîmbătrânire. Fosforul, un mineral important ce se găsește în fiecare celulă din organism, constituie 1% din greutatea corpului. Astfel, efectul de regenerare celulară are aport considerabil în aspectul tânăr al pielii și în prevenirea îmbătrânirii premature.

5. Ajută la prevenirea cancerului

Printre nenumărații antioxidanți pe care îi conține fructul dragonului se află și fitoalbumina, vitamina C și licopenul. Aceștia neutralizează efectul radicalilor liberi, oferind protecție împotriva cancerului.

Licopenul, îndeosebi, s-a dovedit a fi extrem de eficient în lupta cu celulele canceroase. De fapt, potrivit unor studii recente, consumul mare de alimente bogate în licopen scade riscul dezvoltării cancerului de prostată.

Mai mult, în urma unui studiu in-vitro publicat în Nutrition and Cancer, s-a demonstrat că licopenul blochează dezvoltarea și răspândirea celulelor canceroase în cazul cancerului ovarian, reducând viabilitatea celulelor.

Cum trebuie consumat fructul dragonului?

Poate nu este ușor încă să găsim acest fruct exotic. Însă poate fi procurat din hipermarketuri, din magazinele cu alimente de regim sau din magazinele cu specialități.

Cum vă puteți da seama dacă fructul dragonului este copt? Cea mai simplă modalitate este examinarea aspectului. Culoarea trebuie să fie uniformă, fructul să nu aibă pete sau semne de deteriorare. Când este stors, din el sucul trebuie să curgă ușor, semn că fructul este pe deplin copt, numai bun de savurat.

Cum trebuie consumat fructul dragonului? Și ce gust are? Având un gust dulce-acrișor, fructul pitaya completează savuros o salată, un smoothie sau un shake. Poate fi alăturat altor fructe, sau servit cu iaurt și fulgi de ovăz. Poate fi folosit cu succes în rețete de salsa, în produse de patiserie și șerbeturi.

Se taie pur și simplu în două, scoțând miezul afară cu o lingură, sau curățându-i coaja și tăindu-l în felii sau cubulețe, după cum o cere rețeta dumneavoastră preferată.

Riscuri și efecte secundare

Cele mai multe persoane se pot bucura de acest fruct savuros fără probleme.

Există însă și cazuri rare, în care anumite pesoane au avut reacții alergice după ce au consumat fructul dragonului. Dacă aveți o erupție cutanată, roșeață a pielii, mâncărime sau inflamare, întrerupeți imediat consumul și adresați-vă medicului.

Fiind bogat în fibre, faptul de a mări brusc aportul acestora poate provoca balonare, constipație și dureri de stomac. Creșteți aportul de fibre încet, însoțindu-l de un consum suficient de apă, pentru a preveni efectele secundare.

Așadar, dincolo de aspectul fioros și neprimitor al fructului pitaya se ascunde un delicios elixir de sănătate și tinerețe. Bucurați-vă din plin de foloasele aduse de fructul dragonului, un fruct pe cât de ciudat, pe atât de încântător. Vă va depăși cu mult așteptările! În fond, ca să ajungi la frumusețe și delicatețe, trebuie să treci de spini și țepi.

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

Surse:

https://fdc.nal.usda.gov/fdc-app.html#/food-details/537279/nutrients

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3376865/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3140125/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4767368/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/31422671

https://medlineplus.gov/ency/article/002424.htm

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3850026/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27015041

Prunele umeboshi: fructe cu puteri surprinzătoare

Prunele umeboshi – o delicatesă japoneză cu secrete terapeutice

Prunele umeboshi sunt o emblemă a bucătăriei japoneze de secole. Dar știați că ele nu sunt, de fapt, niște prune? Acre, sărate și pline de foloase pentru sănătate, prunele umeboshi mai sunt numite și „prunele acre”, „caisele japoneze”, sau „prunele japoneze”. Însă, în realitate, prunele umeboshi sunt fructele ume, uscate și apoi murate. Fructele ume se înrudesc foarte mult cu caisele.

Majoritatea fructelor, pe măsură ce se coc, devin tot mai dulci, iar aciditatea lor, tot mai mică. Nu așa stau lucrurile în cazul fructelor ume, care atunci când se coc, sunt din ce în ce mai acre, dar și mai aromate.

Prunele umeboshi sunt o delicatesă, fiind consumate de secole de japonezi.

Prunele umeboshi sunt, de fapt, fructe ume, uscate și murate.

Prunele umeboshi – aspecte culinare

Asemenea altor fructe extrem de acide, precum coacăzele, merișoarele și citricele, fructele ume sunt excelente dacă sunt folosite în gemuri, siropuri și sosuri. Aciditatea lor neutralizează mirosul din mâncare. Fructele ume sunt deseori puse la gătit cu peștele a cărui carne e închisă la culoare, tocmai din acest motiv.

Așadar, prunele umeboshi sunt rotunde, dar stafidite, având un gust acru distinct, grație conținutului lor mare de acid citric. De fapt, fructele ume sunt culese la sfârșitul lunii iunie, când sucul lor atinge punctul maxim în ce privește aciditatea.

Datorită aromei lor pătrunzătoare, prunele umeboshi sunt combinate cu orezul alb și consumate ca garnitură sau în bolul de orez. De asemenea, pasta umeboshi și oțetul umeboshi sunt și ele folosite pentru a condimenta rapid orice fel de mâncare.

Din punct de vedere nutritiv, prunele umeboshi conțin acea cantitate suficientă de potasiu, mangan și de fibre de care ai nevoie pentru necesarul zilnic. În plus, sunt sărace în calorii.

Pe lângă profilul nutritiv impresionant cu care se mândresc, aceste fructe ume murate aduc multe beneficii sănătății. Studiile arată că acestea reduc deteriorarea ficatului, susțin digestia și chiar blochează dezvoltarea celulelor canceroase. Dacă doriți să vă îmbunătățiți alimentația și sănătatea printr-un aport cât mai mare de nutrienți, prunele umeboshi ar putea fi acel plus alimentar perfect.

Prunele umeboshi – aspecte nutritive

Umeboshi sunt sărace în calorii, dar conțin multe vitamine, minerale, antioxidanți și fibre.

În 100 de grame (circa 10 fructe ume) de umeboshi sunt aproximativ:

  • 33 calorii
  • 1 gram de proteine
  • 0 grame grăsime
  • 3.4 grame fibre alimentare
  • 10 grame carbohidrați
  • 440 miligrame potasiu (9 procente din DZ)
  • 0.2 miligrame mangan (9 procente din DZ)
  • 0.02 miligrame tiamină (2 procente din DZ)
  • 7 micrograme vitamina A (1 procent din DZ)
  • 0.01 miligrame riboflavină (1 procent din DZ)

Prunele umeboshi – Foloasele asupra sănătății

 Protejează ficatul

Prunele umeboshi au proprietăți extrem de valoroase și de eficace în protejarea ficatului. Ficatul joacă un rol vital în detoxifierea organismului, în metabolizarea grăsimilor și în producția de proteine necesare pentru coagularea sângelui. Este deci extrem de important ca acesta să funcționeze cât mai bine. Leziuni ale ficatului pot fi cauzate de o multitudine de factori, printre care infecțiile, consumul excesiv de alcool și chiar obezitatea.

În urma cercetărilor, s-a constatat că includerea prunelor umeboshi în alimentație ajută mult la protejarea acestui organ vital. În 2012 s-a efectuat un studiu asupra a circa 60 de bolnavi cu afecțiuni hepatice, rezultatele fiind publicate în World Journal of Gastroenterology. Studiul a arătat că suplimentarea alimentației cu extract din fructe ume a dus, de fapt, la reducerea leziunilor hepatice.

Aceasta înseamnă că prunele umeboshi pot ajuta foarte mult în tratarea și prevenirea afecțiunilor hepatice grave, precum ciroza, boala ficatului gras și hepatita.

Promovează sănătatea gastrointestinală

Întrucât prunele umeboshi sunt bogate în fibre, ele susțin digestia, precum și sănătatea tractului gastrointestinal. Fructul ume are un efect laxativ natural, ajutând în problemele legate de constipație.

În plus, ele pot amelioara simptomele cauzate de problemele gastrointesinale. Consumul zilnic de umeboshi îmbunătățește motilitatea gastrică și reduce semnificativ simptomele refluxului gastroesofagian.

Împiedică dezvoltarea cancerului

Prunele umeboshi au compuși foarte eficienți în prevenirea și tratarea naturală a cancerului. Conform unui studiu realizat în 2007, celulele hepatice canceroase au fost inhibate cu extract din fructul ume, acesta reușind să stopeze dezvoltarea celulelor canceroase.

Un alt studiu, publicat în Tumori, a dezvăluit că celulelor canceroase pancreatice le-a fost stopată cu succes dezvoltarea, grație extractului din fructe ume. Mai mult, s-a observat că extractul de ume avea efect distructiv asupra celulelor canceroase, dar nu și asupra celor normale, sănătoase.  

Alte studii au confirmat faptul că extractul din fruct ume blochează dezvoltarea celulelor canceroase nu doar în cazul cancerului pancreatic și hepatic. Ele sunt utile și în tratarea altor tipuri de cancer, precum cancerul de sân și cancerul de piele.

 

Sunt bogate în antioxidanți

Există mulți factori care duc la formarea radicalilor liberi în organism: alimentația inadecvată, stresul, fumatul și poluarea. Radicalii liberi, aceste molecule extrem de instabile, au un efect oxidativ distrugător, cauzând multe boli cronice.

Antioxidanții sunt substanțele care neutralizează radicalii liberi, prevenind deteriorarea celulară. Antioxidanții reduc riscul apariției multor boli, inclusiv bolile de inimă, cancerul și diabetul.

Prunele umeboshi sunt unul dintre alimentele extraordinare ce conțin mulți antioxidanți. Așadar, faptul de a include câteva prune umeboshi  în alimentația zilnică poate fi un mod simplu de a vă stimula sănătatea și de a vă reface stocul de antixodianți din organism.

Întăresc sănătatea oaselor

Prunele umeboshi ajută sănătatea oaselor grație cantității mari de polifenoli pe care o conțin. Polifenolii sunt antioxidanții de origine vegetală. Un studiu publicat în Food Chemistry a dezvăluit că polifenolii din fructul ume au acțiune anti-osteoporoză. Polifenolii din fructul ume reduc fragilitatea oaselor, prin producția sporită de colagen. Colagenul este proteina care formează structura osoasă, stimulând, totodată, funcția osteoblastelor – celulele responsabile pentru sinteza osoasă.

Previn cariile și afecțiunile orale

Cercetările arată că fructul ume are proprietăți antibacteriene și poate bloca dezvoltarea bacteriilor dăunătoare ce provoacă boli. Astfel, fructul ume și prunele umeboshi pot chiar îmbunătăți și stimula sănătatea orală, prevenind formarea cariilor dentare.

Un studiu recent a arătat că extractul din fructul ume inhibă dezvoltarea mai multor tipuri de bacterii responsabile de producerea afecțiunilor orale, precum gingivita. Fructul ume are chiar un efect distrugător asupra bacteriilor renumite pentru producerea cariilor dentare.

 Stabilizează nivelul glucozei din sânge

Faptul de a adăuga câteva prune umeboshi în dieta zilnică ar putea fi benefică pentru echilibrarea glucozei din sânge. Fructul ume influențează un anumit receptor responsabil cu mărirea aportului de glucoză din organism. Odată ce celulele pot beneficia de mai multă glucoză, nivelul zahărului din sânge se normalizează și se echilibrează.

Pline de fibre și antioxidanți, prunele umeboshi pot încetini absorbția glucozei, prevenind creșterea și scăderea bruscă a zahărului din sânge. În plus, antioxidanții reduc stresul oxidativ care duce la apariția diabetului și a complicațiilor legate de acesta.

 

Concluzii

Prunele umeboshi, sunt, pe cât de mici, pe atât de uimitoare, venind la pachet cu o bogăție de nutrienți. Includerea în alimentație a acestor fructe murate de câteva ori pe săptămână va avea un impact benefic uluitor asupra sănătății.

După cum afirma expertul în artă culinară japoneză Robbie Swinnerton, „gustul lor extrem de acidulat, acru și sărat îți deschide ochii, îți trezește stomacul, înviorându-ți papilele gustative”. Da, prunele umeboshi nu dau doar savoare alimentelor, ele aduc un plus major de sănătate.

Notă: Prunele umeboshi pot fi găsite în magazinele mari, la raionul cu delicatese asiatice, sau pot fi procurate online. Oricum merită efortul de a le procura, ținând cont de valoarea lor terapeutică și culinară extraordinară!

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

 

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18019715

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23748821

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17214792 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22076920

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21401748  https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0306987711001903

 

Vitamina B — De ce e crucială pentru organism?

 

Vitamina B — „scutul” ce ne apără de boli grave

 

Vitamina B este extrem de prețuită pentru capacitatea de a transforma nutrienții în energie, de a menține un metabolism sănătos, de a susține funcția sistemului nervos, funcția hepatică, sănătatea pielii, sănătatea ochilor și dezvoltarea armonioasă a fătului în timpul sarcinii.

“Vitamina B” se referă de fapt la mai multe vitamine, întrucât sunt opt vitamine B în total. Dacă luați suplimente ce conțin toate cele opt vitamine B, astfel de suplimente sunt denumite „vitamina B complex”.

Potrivit studiului făcut de Harvard School of Public Health, doar un mic număr de adulți beneficiază de doza zilnică recomandată a tuturor vitaminelor B numai din alimentație. De ce este periculos dacă avem un deficit dintr-una sau mai multe vitamine B? Cine se poate confrunta cu riscul de a avea deficit de vitamine B?

Există posibilitatea să vă lipsească vitaminele B din alimentație dacă evitați consumul de alimente bogate în proteine (precum peștele, carnea de pasăre, carnea roșie, ouăle și produsele lactate), legume cu frunze verzi, semințe și leguminoase.

Dacă simțiți că vă încadrați în această categorie, este esențial să vă puneți la punct cu aportul de vitamina B, pentru a preveni problemele de sănătate, precum oboseala cronică, anemia, tulburările de dispoziție, slăbiciune fizică, memorie slabă, etc.  

Vitamina B – Diferite tipuri și rolul lor în organism

Vitaminele B sunt un grup de vitamine solubile în apă și sunt considerate „esențiale”. Aceasta înseamnă că trebuie să le luăm din alimentație, deoarece organismul nostru nu le poate produce singur. Vitaminele B care împreună alcătuiesc „vitamina B complex” includ:

  • vitamina B1 (numită și tiamină)
  • vitamina B2 (numită și riboflavină)
  • vitamina B3 (numită și niacină)
  • vitamina B5 (numită și acid pantotenic)
  • vitamina B6
  • vitamina B7 (numită și biotină)
  • vitamina B12
  • vitamina B9 (numită și acid folic)

Cele opt vitamine B au roluri și proprietăți chimice similare, deși fiecare are funcții unice. De pildă, vitamina B6 are un rol important în facilitarea mișcării, a memoriei, a producerii energiei și a îmbunătățirii fluxului sanguin.

Vitamina B12 este esențială pentru sănătatea glandelor suprarenale, pentru funcții metabolice multiple, producerea de enzime, sinteza ADN-ului și echilibrul hormonal. Organismul folosește vitamina B pe parcursul întregii zile și nu poate stoca surplusul de vitamina B, de aceea stocul trebuie mereu refăcut prin consumul de alimente bogate în vitamina B. 

Vitamina B – Beneficii

1. Vitamina B ajută la formarea celulele sanguine și a nervilor

Vitaminele B, de pildă vitamina B12, sunt esențiale pentru producerea celulelor sângelui în măduva osoasă, pentru formarea proteinelor, dar și a tecilor ce învelesc fibrele nervoase. Vitamina B are și rol de neurotransmițător, ceea ce ajută mușchii să se contracte și să furnizeze organismului energia atât de necesară pentru întreaga zi.

Deficiența de vitamine B duce la diverse tulburări neurologice și psihiatrice. Printre efectele lipsei acesteia se numără anemia, amorțirea membrelor, slăbiciunea fizică, demență și stări de confuzie.

2. Vitamina B luptă împotriva afecțiunilor cardiace

Acidul folic, vitamina B6 și vitamina B12 ajută mult la prevenirea bolilor de inimă, precum și a altor boli cronice, a anumitor tipuri de cancer, precum cancerul de colon sau de sân. Însă mai sunt necesare multe studii în ce privește legătura dintre cancer și vitamina B. Așadar, dacă vă confruntați cu această boală necruțătoare, cereți îndrumarea medicului înainte de a lua suplimente pe bază de vitamina B.

Care este rolul vitaminei B în ce privește sănătatea inimii? Acidul folic, vitamina B6 și vitamina B12 contribuie la transformarea homocisteinei în metionină, un aminoacid care ajută organismul să-și formeze noi proteine. Homocisteina este un aminoacid din sânge, iar nivelurile crescute ale homocisteinei sunt asociate cu demența, cu bolile de inimă, accidentul vascular cerebral și cu osteoporoza. 

 Nivelurile crescute de homocisteină sunt resonsabile cu producerea aterosclerozei. Persoanele care au un nivel scăzut de acid folic, de vitamină B6 și B12 prezintă riscul de a înregistra niveluri crescute de homocisteină (sau hiperhomocisteină) și deci de îngustare sau întărire a arterelor. Aceasta poate fi un factor care în timp duce la boli coronariene sau accident vascular.  

Vitamina B5, de asemenea, asigură sănătatea sistemului cardiovascular, echilibrând nivelul zahărului din sânge, reducând nivelul colesterolului rău, scade presiunea sângelui, prevenind infarctul miocardic. Vitamina B7 și cromul îmbunătățesc și ele nivelul colesterolului, îndeosebi în cazul bolnavilor de diabet sau cu risc de afecțiuni coronariene.

3. Vitamina B dă energie și susține metabolismul

Vitaminele B, inclusiv acidul folic, au un rol major în construirea ADN-ului, cel care contribuie la dezvoltarea amprentei noastre genetice. În plus, vitaminele B sunt necesare pentru metabolismul celular și pentru energia organismului, pentru repararea ADN-ului și ARN-ului pe parcursul vieții noastre. De asemenea, vitamina B, de pildă vitamina B1, este implicată în metabolismul carbohidraților, al proteinelor și lipidelor, al aminoacizilor, al glucozei, dar și al alcoolului.

Deficitul de vitamine B poate duce la probleme sau complicații legate de tiroidă și de glandele suprarenale. Asta generează simptome precum oboseală, luare sau scădere în greutate, tulburări de somn, iritabilitate și multe altele. Iar nivelul scăzut de vitamina B12, B2 și de fier contribuie la anemie și oboseală.

4. Vitamina B ajută la dezvoltarea fătului în timpul sarcinii

Consumul suficient de vitamina B9 protejează fătul de defectele congenitale, precum spina bifida (o malformație congenitală a coloanei vertebrale) și anencefalia (o malformație congenitală gravă în care creierul și oasele cutiei craniene ale copilului nu se dezvoltă complet). Întrucât primele săptămâni de la concepție sunt cele mai importante pentru dezvoltarea fătului, femeile însărcinate sunt încurajate să ia acid folic, sau vitamina B9, și alte vitamine B.

5. Vitamina B menține sănătatea creierului și a sistemului nervos

Vitamina B contribuie la producerea neurotransmițătorilor la nivelul creierului. Aceștia transmit semnale chimice în tot organismul, influențând dispoziția, apetitul și multe altele. Vitamina B5 ajută și la eliberarea hormonilor sexuali și de stres (precum cortizolul).

Faptul de a avea un aport suficient de vitamina B din alimentație și/sau din suplimente ne poate îmbunătăți capacitatea de a face față stresului. De fapt, fără vitaminele B, organismul nu ar putea supraviețui, ținând cont că vitaminele B susțin funcția suprarenalelor. Acesta e motivul pentru care pesoanele care sunt permanent stresate sau suferă de oboseală cronică sunt îndemnate să ia suplimente pe bază de vitamina B complex.

Vitamina B7 generează o bună dispoziție, dă energie și mărește puterea de concentrare. Vitamina B6 ajută la dezvoltarea și sănătatea creierului și la îmbunătățirea funcției congnitive. Administrată în cantități adecvate, aceasta îmbunătățește memoria și previne deteriorarea capacităților cognitive, boala Alzheimer și demența. Vitamina B6 are un efect pozitiv și în cazul copiilor cu probleme la învățătură sau cu sindromul ADHD.

6. Vitamina B susține sănătatea pielii și a părului

Vitamina B favorizează creșterea părului. Întrucât vitaminele B  susțin regenerarea celulară, ele pot fi utile pentru piele, păr și unghii. Vitaminele B stimulează sănătatea pielii, eliminând inflamația,dermatita, eczemele și petele acneice, dar și roșeața și uscăciunea. În plus, acestea repară rănile și susțin sănătatea sistemului imunitar, ajutându-l să lupte cu infecțiile pielii.

Deficitul de vitamina B12 accelerează semnele îmbătrânirii și este posibil să contribuie la apariția firelor albe de păr. Alți factori care duc la asta sunt lipsa de fier, cupru și iod, precum și stresul cronic și anemia.

Alimentele bogate în vitamina B

Care alimente sunt bogate în vitamina B? Diferite vitamine B se găsesc de regulă în aceleași alimente. Cele mai importante alimente în acest sens sunt:

  • Organe, precum ficatul sau rinichii
  • Carne de la animale hrănite cu iarbă
  • Pește de captură, precum somonul, macroul, sardine, calcan, etc.
  • Ouă Bio
  • Carne de pasăre (pui/curcan),  provenind de la păsări crescute în aer liber și hrănite natural
  • Miel
  • Lapte nepasteurizat
  • Produse lactate, precum iaurtul, chefirul și brânza
  • Legume cu frunze verzi
  • Nuci și semințe, de pildă semințe de floarea soarelui, nuci macadamia etc
  • Alge marine, precum spirulina
  • Leguminoase, precum fasolea și mazărea
  • Drojdia inactivă (sau nutritivă)

 

Vitamina B12 este numită „regina vitaminelor”.

Vitamina B12 se găsește în cea mai mare parte doar în produsele de origine animală.

Alimente pentru fiecare tip de vitamina B

  • Vitamina B1 (tiamina) — Drojdia inactivă, algele marine, precum spirulina, semințe de floarea soarelui, nuci macadamia, fasole neagră, linte, fasole mung, mazăre, ficat, fasole albă și fasole pinto.
  • Vitamina B2  — ficat, carne de vită, provenind de la animale hrănite cu iarbă, alge marine, brânză feta, migdale, tempeh, macrou, ouă, semințe de susan și brânză de capră.
  • Vitamina B3 — ficat, carne de pui, semințe de floarea soarelui, vită, somon, mazăre, curcan, tahini, ciuperci și sardine.

 

  • Vitamina B5 — organe, precum rinichi sau ficat, leguminoase, somon, carne de cerb, anumite nuci și semințe, precum cele de floarea soarelui, avocado, ciuperci portobello, lapte nepasteurizat și ouă.
  • Vitamina B6— fasole, pui, curcan, vită, pește, drojdie inactivă. sau nutritivă, fasole pinto, semințe de floarea soarelui, năut, legume, îndeosebi legumele cu frunze verzi, fructe, papaya, avocado, portocale și dovleac.
  • Vitamina B7 —  carne, ouă, ficat, cereale integrale, cartofi, fasole, linte, legume cu frunze verzi, somon, avocado, conopidă, fructe de pădure, ciuperci.
  • Vitamina B12 — proteine de origine animală, de pildă, din pește, ficat, carne de pasăre, carne roșie, ouă, produse lactate, dar și drojdie inactivă. Vitamina B12 se găsește în cea mai mare parte doar în alimentele de origine animală. Aceasta înseamnă că persoanele care evită consumul de astfel de alimente (persoanele vegetariene) pot avea un deficit de vitamina B12.

 

  • Acid folic, sau vitamina B9 —  sparanghel, fasole, mazăre și linte, ouă, legume cu frunze verzi, sfeclă, citrice, varză de Bruxell, papaya, spanac și broccoli.

Simptome și cauze ale deficitului de vitamina B

Care sunt simptomele lipsei de vitamina B? Carența de vitamina B poate da multe simptome si provoca multe afecțiuni. Iată câteva dintre ele:

  • Anemie pernicioasă.
  • Oboseală și slăbiciune fizică.
  • Depresie și anxietate.
  • Probleme legate de capacitățile congnitive și de memorie.
  • Piele uscată, acnee, dermatită, unghii fragile și căderea părului.
  • Sănătate dentară precară, inclusiv sângerare gingivală și afte.
  • Probleme digestive, precum greață, diaree și crampe.
  • Dificultăți de respirație.
  • Malformații congenitale ale fătului, precum spina bifida.
  • Umflarea limbii.

 

Alte afecțiuni provocate de carența vitaminei B

 

  • Boala numită Beriberi (lipsa vitaminei B), care afectează sistemul nervos și poate cauza scăderea în greutate, tulburări emoționale, slăbiciune fizică, bătăi neregulate ale inimii și altele.
  • Encefalopatia Wernicke (deteriorarea percepției senzoriale), slăbiciune fizică și dureri la nivelul picioarelor, edem (umflarea anumitor țesuturi ale organismului), bătăi neregulate ale inimii.
  • Ariboflavinoză (lipsa vitaminei B2), ce poate cauza crăparea buzelor, sensibilitate mare la lumina soarelui, sau fotofobie, inflamarea limbii și dermatită seboreică.

 

Factori de risc pentru dezvoltarea carenței de vitamina B

  • Stresul cronic.
  • O alimentație inadecvată.
  • Alimentație vegană/vegetariană.
  • Absorbția slabă a nutrienților cauzată de sănătatea precară gastro-intestinală (ce pune probleme îndeosebi în carența de vitamina B12).
  • Vârsta de peste 50 de ani, asociată cu probleme digestive și cu o scădere a producției de acid gastric necesar conversiei vitaminei B.
  • Restricții calorice, tulburări de alimentație, malnutriție sau cure de slăbire extreme.
  • Consum regulat de alcool, deoarece alcoolul interferează cu metabolizarea adecvată a vitaminelor B, precum acidul folic, sau vitamina B9, și inactivează circuitul vitaminelor.
  • Fumatul. Atât alcoolul, cât și nicotina și chiar antibioticele administrate pe termen lung, pot reduce capacitatea stomacului de a absorbi și folosi vitamina B.
  • Privarea de somn și munca în ture.
  • Exerciții fizice și antrenamente intensive.
  • Multe afecțiuni care împiedică absorbția nutrienților, ca urmare a medicamentelor sau a tulburărilor intestinale.
  • Contraceptivele orale/pilula de a doua zi.
  • Sarcina, care crește necesitatea administrării mai multor vitamine B, (îndeosebi folatul, sau acidul folic).
  • Evenimente sau schimbări din viață care cauzează stres și epuizează, precum nașterea unui copil, călătorii, mutări etc.

 

Notă: Înainte de a lua doze mari de vitamine B, se recomandă să vă consultați cu medicul dumneavoastră. El va ține cont de nivelul curent de vitamine B al organismului dumneavoastră, de istoricul medical și de factorii de risc.

Atenție!

Trebuie evitată luarea unor doze mari de suplimente cu vitamina B, deoarece aceasta poate duce la efecte secundare. Printre acestea se numără leziuni ale nervilor, amorțirea membrelor, niveluri crescute ale homocisteinei (care poate contribui la dezvoltarea aterosclerozei), greață, niveluri mari ale enzimelor hepatice și risc crescut pentru anumite tipuri de cancer.

 Dacă urmați un tratament cu antibiotice pentru o anumită infecție, informați medicul cu privire la suplimentele pe care le luați. Astfel, vă veți asigura că acestea nu interferează cu ele.

Concluzie

Ținând cont de valoarea majoră a vitaminelor B asupra sănătății, este imperios necesar să urmărim cu atenție nivelul acestora în organism. Iar dacă sesizăm anumite probleme sau simptome, precum cele menționate mai sus, este bine să ne adresăm unui medic sau terapeut. Automedicația nu e recomandată, deoarece ne-am putea agrava problemele deja existente. Dozajul trebuie stabilit și urmărit de medicul specialist, pentru a fi siguri că beneficiem de uimitoarele proprietăți ale vitaminei B, „scutul” nostru împotriva bolilor.

 

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

 

Surse:

https://medlineplus.gov/ency/article/000569.htm

https://www.huffingtonpost.co.uk/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15831132

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16765926

Merck, ediția a XVIII-a

https://www.webmd.com

https://www.hsph.harvard.edu/

Tămâia – rășina cu valori terapeutice uluitoare

Tămâia – rășina de aur a arborelui Boswellia

În ultimele decenii, tămâia a ajuns din nou „în lumina reflectoarelor”, datorită valorii ei esențiale pentru viața omului. Și nu vorbim aici de utilizări religioase, ci de întrebuințări terapeutice cu rol adjuvant în lupta cu bolile grave, precum cancerul sau bolile autoimune.

În antichitate, tămâia, scorțișoara sau șofranul erau mirodenii la fel de scumpe ca aurul, fiind considerate daruri de preț pentru regi și înalți demnitari. La vechii egipteni, rășina sau uleiul de tămâie erau folosite în ritualuri religioase, tămâia fiind considerată un elixir al tinereții.

Pliniu cel Tânăr descrie tămâia de bună calitate drept un antidot pentru intoxicarea cu o plantă otrăvitoare numită „cucută”.  Medicul Avicenna o recomanda pentru o gamă largă de afecțiuni, iar în China și în alte țări din Orient, tămâia era folosită ca remediu pentru boli interne și externe.

Din nefericire, cancerul este o boală care continuă să producă multă suferință în viața umanității. El ne poate atinge pe fiecare, într-un fel sau altul, fie că este vorba de un membru al familiei, un prieten, un colaborator sau chiar de noi personal.

Deși ni se spune că nu există vindecare pentru cancer, putem vorbi, totuși, de multe arme cu care putem lupta împotriva  acestei boli necruțătoare. O astfel de armă o constituie chiar tămâia, evident, tămâia naturală, extrasă din arborele boswellia.

 

Arborele Boswellia, originar din India

Tămâia este extrasă din arborele Boswellia.

Uimitorul arbore Boswellia

Întrucât anulează reacțiile sistemului imunitar ce determină inflamarea țesutului afectat, boswellia este un potențial remediu natural pentru cancer. Ea ajută organismul nu doar să lupte împotriva inflamației, ci și a durerii.

Extractul de tămâie  din Boswellia serrata  are proprietăți analgezice atât de puternice, încât azi e considerat un analgezic, sau calmant, din categoria AINS (Antiinflamatoare Nesteroidiene – cele mai de top medicamente chimice antiinflamatoare).

Ce este Boswellia?

Așadar Boswellia este arborele din care este obținută tămâia (aparținând familiei Burseraceae), îndeosebi din speciile B. frereana, B. sacra, B. papyrifera și B. serrata, ce se găsesc în zonele semideșertice de pe teritoriul Somaliei și Yemenului.

În scoarța acestor arbori se fac incinzii, din care se scurge un lichid lăptos auriu ce se întărește în contact cu aerul, devenind bine-cunoscuta rășină de tămâie. Tămâia adevărată are un miros extrem de parfumat. Mirosul ei este o combinație de pin, lămâie și note lemnoase.

Boswellia serrata este un arbore originar din India, ai căror compuși speciali au puternice efecte antiinflamatorii și anticancerigene. Cu mult înaintea medicamentelor sintetice cu rol antiiflamator, extractele din diversele specii ale arborelui boswellia erau folosite pentru tratarea artritei și a bolilor de inimă.

Alte specii de arbori Boswellia, cum sunt Boswellia sacra și Boswellia carteri, au proprietăți curative similare cu cele ale arborelui Boswellia serrata, contribuind la ameliorarea simptomelor artritei și la inhibarea dezvoltării tumorilor. Există peste 20 de specii de Boswellia, majoritatea creascând în nord-estul Africii, de unde se estimează că provin circa 75% din ele.

Tămâia – Compoziția și modul de acțiune

Ce face ca tămâia, extractul rășinos al acestui arbore, să fie atât de benefic în profilaxia sau combaterea bolilor? În mare parte, este vorba despre modul în care mai multe substanțe chimice echilibrează sistemul imunitar. Ele ihibă anumite citokine pro-inflamatorii, precum și acei mediatori ce deteriorează ADN-ul, favorizează dezvoltarea tumorilor și distrug celulele sănătoase.

În ultimele decenii, cercetările științifice au adus mai multă lumină asupra modului în care tămâia și uleiurile extrase din Boswellia stimulează sistemul imunitar și reduc inflamația. Aceasta are loc pe mai multe nivele.

  • Interferează cu producția de citokine vinovate de inflamație (interferon gamma, interleukin-4 și factorul-alfa de necroză tumorală).
  • Reglează raportul dintre limfocite (celulele albe de sânge) și celulele-T.
  • Ține în echilibru producția de anticorpi ai imunoglobulinei G (IgG), care protejează organismul de infecțiile bacteriene și virale.
  • Ține în echilibru producția de anticorpi ai imunoglobulinei M (igM), ce se găsesc în prinicipal în sânge și limfă.

Rășinile provenite de la diferite specii de Boswellia conțin circa 5%-10% uleiuri esențiale pure, având numeroase substanțe protectoare.

Acestea sunt:

  • monoterpene
  • diterpene
  • triterpene
  • acizi tetraciclici-triterpenici
  • patru acizi boswellici importanți – pentaciclici și triterpenici –, unul dintre ei fiind acidul acetil-11-keto-β-boswellic sau AKBA. Acesta e considerat cel mai puternic inhibitor al 5-lipoxigenazei (sau 5-LOX), o enzimă responsibilă de inflamare.

Cum se traduce asta în termeni simpli? Boswellia, sau tămâia, scade inflamația și previne bolile autoimune. Inflamația reprezintă reacția țesuturilor organismului la orice fel de iritare, răni, infecții sau tulburări ale sistemului imunitar.

Atunci când un țesut doare, se înroșește, se umflă sau îi sunt afectate funcțiile, se produce o inflamație – semn că organismul luptă pentru a se vindeca.

Leucotrinele sunt acele mici substanțe care sar în ajutor în caz de inflamație, favorizând înlăturarea radicalilor liberi, adeziunea celulară și migrația celulelor în zonele afectate.

Tămâia este rășina extrasă din arborele Boswellia

„Lacrimile împietrite” ale rășinii de Boswellia.

Tămâia și foloasele ei uimitoare

Tămâia reduce inflamația

Printre compușii cei mai valoroși și mai benefici ai arborelui Boswellia identificați de specialiști se numără acizii terpenici și boswellici, care au un puternic efect antiiflamator și protector asupra celulelor sănătoase.

Terpenele sunt hidrocarburi cu un puternic miros plăcut ce se găsește în anumite plante, inclusiv cele cu proprietăți antioxidante, precum eucaliptul, busuiocul, menta și lămâiul.

Terpenele joacă un rol protector vital pentru planta care îi conțin. Prin mirosul lor puternic, țin insectele dăunătoare la distanță, apără planta de factorii de stres din jur și blochează anumite procese chimice importante. Același rol îl pot avea terpenele și în organismul uman, înlăturând radicalii liberi și promovând bunăstarea acestuia. 

O altă substanță chimică găsită în Boswellia care reduce în mod natural reacția inflamatoare prin controlul limfocitelor-T este AKBA (Acid acetil-11-keto-beta-boswellic). Deși acționează la fel ca și analgezicele de tip AINS, mecanismul de funcționare al AKBA este foarte diferit, deoarece țintește enzime inflamatorii diferite.

 Fiind mult mai capabile să protejeze integritatea stomacului și a intestinului, extractele de Boswellia, sau de tămâie, produc mai puține efecte secundare și prezintă un risc mult mai mic de toxicitate comparativ cu analgezicele de tip AINS.

AKBA s-a dovedit foarte eficient în lupta cu numeroase boli inflamatorii, precum artrita, astmul bronșic, colita cronică și ulcerativă, boala lui Crohn și cancerul.

Tămâia, sau Boswellia, oferă o altă componentă activă numită acetatul de incensol, care are, la fel, proprietatea de a reduce reacțiile inflamatorii, îndeosebi cele legate de creier și care grăbesc declinul cognitiv.

Studiile arată că acetatul de incensol protejează neuronii, luptă împotriva formării tumorilor și îmbunătățește dispoziția, făcând din el un bun compus natural pentru medicamentele anti-depresie și anti-anxietate.

Tămâia ameliorează durerile articulare asociate artritei

Un studiu publicat în revista Natural Medicines Comprehensive Database a arătat că extractul de Boswellia serrata reduce durerea, inflamația și dificultatea locomotorie cu care se confruntă bolnavii de artrită și osteoartrită.

Osteoartrita este o boală articulară cronică, progresivă și degenerativă care afectează îndeosebi articulația de la genunchi și șold. Unele persoane au constatat o reducere semnificativă a durerii cu 30%-65%, ceea ce face din boswellia un bun tratament natural pentru artrită.

 Tămâia ajută în combaterea cancerului

Uleiul de tămâie, realizat în urma purificării rășinii extrase din trunchiul arborelui Boswellia, e folosit de mii de ani în scopuri medicinale. În prezent, cercetările arată că uleiul esențial de tămâie, și tămâia în general, naturală și de bună calitate, au o strânsă legătură cu prevenirea cancerului.

Compușii chimici implicați vizează celulele canceroase, fără a le distruge pe cele sănătoase. Din acest motiv, terapeuții holistici folosesc tămâia și uleiul esențial de tămâie concomitent cu tratamentele tradiționale pentru cancer.

Se pare că tămâia protejează ADN-ul de cancer (potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Leicester) închizând nucleul ce ar putea modifica acele coduri ADN care ar putea fi afectate de cancer.

Tămâia e un puternic adjuvant în cazul tumorilor cerebrale, întrucât aceasta distruge leucotrinele ce se formează în jurul tumorilor, reducând astfel riscul producerii leziunilor cerebrale.

Nu în ultimul rând, când e vorba de cancer, tămâia și extractele din Boswellia carteri susțin promițător lupta pacienților ce suportă consecințele cumplite ale chemoterapiei.

De pildă, tămâia și extractele din Boswellia, luptă împotriva durerii, a edemului cerebral, a complicațiilor digestive și a migrenelor. Tămâia face aceasta fără a distruge celulele sănătoase care îi fac pe oameni vulnerabil la infecții.

Tămâia  susține sistemul imunitar și în alte moduri, prevenind infecțiile, micșorând inflamația, promovând echilibrul hormonal, îmbunătățind sănătatea pielii și reducând anxietatea.

Potrivit Dr. Johanna Budwig, reputat biochimist german, care recomandă uleiul esențial de tămâie (îndeosebi în cazul tumorilor pe creier), tămâia indiană s-a dovedit a fi foarte eficace în tratamentul  pentru:

  • Cancerul de sân
  • Cancerul de colon
  • Cancerul pancreatic
  • Cancerul de prostată
  • Cancerul la stomac

 Tămâia grăbește vindecarea provocată de infecții

Tămâia, extrasă din arborele Boswellia, poate reduce gravitatea infecțiilor căilor respiratorii și a sinusurilor. Aceasta înseamnă că se vor ameliora simptomele asociate cu răceala sau viroza, precum tusea și durerea în gât.  Uleiul esențial de tămâie constituie deci unul dintre cele mai bune uleiuri esențiale recomandate pentru durerea în gât.

Conform studiilor, tămâia, sau extractele din Boswellia, previn și alergiile și astmul, eliminând flegma din plămâni. În plus, ea acționează ca un antiinflamator în căile nazale, ușurând astfel respirația.

În medicina tradițională chinezească, tămâia se folosește ca remediu natural pentru o bună circulație a sângelui, grăbind procesul de vindecare. Astfel, ameliorează durerile provocate de o serie de infecții virale și bacteriene, precum cele ale virozelor , dar și cele ale leprei și gonoreei.

Studiile arată că extractele din Boswellia carteri și Boswellia serrata luptă împotriva unor viruși puternici ce provoacă virozele sau a infecțiilor cauzate de mușcătura anumitor insecte periculoase.

Tămâia previne bolile autoimune

Cele mai vechi întrebuințări terapeutice ale uleiului esențial de tămâie vizează tratarea diverselor afecțiuni autoimune. Boswellia interferează cu dezvoltarea bolii autoimune, deoarece ține sub control nivelul imunoglobulinelor, sau al anticorpilor, pe care le produce sistemul imunitar pentru a lupta cu atacatorii: bacterii, viruși, fungi și toxine.

Sistemul nostru imunitar produce constant diverse tipuri de anticorpi pentru a lupta cu boli, dar uneori acest proces ia o turnură greșită. Acesta produce anticorpi ce atacă propriile țesuturi, țesuturi sănătoase ale anumitor organe. Atunci ia naștere boala autoimună, care poate afecta orice sistem din organism.

Multe studii demonstrează că extractele din Boswellia ajută la tratarea bolii inflamatorii intestinale (BII) inclusiv colita ulcerativă, boala Crohn și colita colagenoasă.

BII este un termen ce desemnează bolile intestinale ce cauzează inflamarea îndelungată a tractului digestiv, îndeosebi a mucoasei intestinale. Aceasta are un rol important în absorbția nutrienților și în eliminarea toxinelor.

Alte efecte ale tămâiei

  • Are efect antiseptic si antialergic.
  • Acționează asupra sistemului urinar, dizolvă pietrele la rinichi, este diuretică și antiseptică.
  • Este hepatoprotectoare, hipoglicemiantă și reduce nivelul colesterolului din sânge.
  • Asigură o bună circulație a sângelui, un ritm cardiac echilibrat și reduce riscul de formare a plăcilor de aterom.
  • Conferă un sentiment de liniște, relaxare si bunăstare.

 

Efecte secundare  

Extractul de tămâie sau de Boswellia este natural, dar poate avea anumite efecte secundare. Poate da stări de greață, reflux gastroesofagian și diaree.

Unele persoane ar putea avea erupții cutanate, îndeosebi dacă aplică uleiul de tămâie, sau de boswellia, direct pe piele.

Întrucât acționează ca un antiinflamator, tămâia, sau extractul de Boswellia, ar putea interacționa cu anumite medicamente de tip AINS. Ar fi recomandat să cereți sfatul medicului înainte de a lua boswellia cu alte medicamente, precum:

  • aspirina
  • naproxen
  • ibuprofen

Boswellia ar putea interfera și cu medicamente anticoagulante și antiplachetare. Dacă luați astfel de medicamente, este bine să vă adresați medicului înainte de a lua extracte de Boswellia, sau de tămâie.

 

Notă: Atenție la tămâia contrafăcută.  Există tămâie sintetică, făcută din rășini de brad sau molid. Acestea pot fi dăunătoare dacă sunt folosite în scop terapeutic.

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

 

Surse: NIH – National Cancer Institute

Natural Medicine Journal

Ecyclpaedia Britannica

NCBI

naturalmedicines.therapeuticresearch.com/

 

Mycelcaps: aliatul valoros în lupta cu cancerul

Mycelcaps – susținător esențial în lupta anti-cancer

 Mycelcaps este un puternic imunomodulator cu efecte deosebite de revigorare a organismului, dându-i puterea necesară pentru a lupta împotriva cancerului.

Mycelcaps își datorează efectul uimitor de anticancerigen și antitumoral unui compus deosebit, extras din micelii de shiitake. Acest compus este denumit Active Hexose Correlated Compound sau AHCC.

AHCC este un amestec special de polizaharide, aminoacizi și minerale. Conține un mare număr de principii active incluzând derivați de alfa-glucan și beta-glucan care nu există în cantități suficiente în ciupercile terapeutice tradiționale.

Ciuperca Shiitake are puternice efecte anticancerigene

Ciuperca Shiitake este sursa AHCC, cel mai puternic imunomodulator.

Câteva proprietăți ale ciupercii shiitake

Ce face din shiitake o ciupercă atât de uimitoare? De sute de ani, ciupercile shiitake constituie o sursă de hrană extrem de îndrăgită și de populară în Asia. Este pe locul doi la capitolul popularității printre ciupercile comestibile și pe locul trei în ce privește gradul de cultivare al acestora.

În prezent, ciupercile shiitake pot fi procurate din supermarketurile mari, fiind apreciate pentru gustul lor cărnos și aroma versatilă. Dar știați că shiitake abundă în vitaminele B, luptă împotriva celulelor canceroase, a bolilor cardiovasculare și a infecțiilor? Iar asta nu e tot.

De ce sunt aceste mici ciuperci atât de puternice? Deoarece au proprietăți avntivirale, antibacteriene și antifungice. Totodată, ele țin sub control nivelul zahărului din sânge și reduc inflamația din organism.

Ce conține shiitake?

Shiitake conține mulți compuși chimici care protejează ADN-ul de efectul oxidativ. Lentinanul, de exemplu, care este un beta-glucan, are efect vindecător asupra cromozomilor deteriorați de tratamentele anticancerigene.

Eritadenina, un alt compus al ciupercii shiitake, este un aminoacid care reduce colesterolul și susține sănătatea cardiovasculară. Cercetătorii de la Universitatea Shizuoka din Japonia au descoperit că un aport suplimentar de eritadenină scade semnificativ concentrația de colesterol din plasmă.

Shiitake este unică între ciuperci și pentru faptul că aceasta conține toți cei opt aminoacizi esențiali, precum și un acid gras esențial, acidul linoleic. Acidul linoleic este util în scăderea în greutate și în creșterea masei musculare. În plus, întărește oasele, îmbunătățește digestia și reduce alergiile alimentare.

Dar să nu uităm de aspectul cel mai important al ciupercii shiitake, grație căruia Mycelcaps este un imunomodulator puternic.

Comanda acum Mycelcaps!

Mycelcaps susține sistemul imunitar

Ciupercile shiitake au capacitatea de a stimula sistemul imunitar și de a combate multe boli. Shiitake realizează aceasta furnizând importante vitamine, minerale și enzime. În urma unui studiu publicat recent de revista americană Journal of the American College of Nutrition, s-a constatat îmbunătățirea funcției celulelor efectoare, precum limfocitele.

S-a observat și o imunitate mai bună la nivelul intestinului. Totodată, nivelul de inflamație din organism a scăzut. Toate acestea s-au datorat consumului a 5-10 grame de ciuperci shiitake pe zi.

Într-un organism sănătos, sistemul imunitar este capabil să depisteze și să elimine celulele canceroase. Dar, când sistemul imunitar slăbește, celulele canceroase se înmulțesc și secretă factori imunosupresanți. Terapiile convenționale, cum ar fi chimioterapia și radioterapia, slăbesc și ele în continuare sistemul imunitar. Drept urmare, acesta nu mai este capabil să identifice și să distrugă celulele canceroase. AHCC este cel mai puternic imunostimulator, tocmai pentru că poate reface sistemul imunitar în asemenea condiții.

Cum acționează AHCC?

  • AHCC îmbunătățește sistemul imunitar prin mai multe mecanisme: promovează proliferarea macrofagelor și a celulelor NK (ucigașe, denumite „Natural Killers”), mărind activitatea acestora cu peste 300%.

 

  • Induce și mărește producția de citokine benefice, mărește producția proprie de gama-interferon și interleukine 1, 2 și 12. Inhibă unele citokine imunosupresante și echilibrează nivelul celulelor Th1 si Th2.

 

  • AHCC reduce efectele secundare (starea de vomă, căderea părului, oboseala, pierderea apetitului, hepato-toxicitatea și modificări ale formulei sanguine) asociate cu terapiile anti-cancer tradiționale (chimioterapie și radioterapie) carora le sporește eficiența.

 

  • AHCC are acțiune antitumorală, încetinind sau stopând creșterea tumorilor sau chiar favorizând resorbția acestora.

 

  • AHCC poate inhiba metastazarea celulelor cancerigene existente și poate reduce frecvența reapariției cancerului, crescând astfel considerabil speranța de viață.

 

  • AHCC ameliorează simptomele unor boli hepatice serioase precum: Hepatita virală, Hepatita C și Hepatita fulminantă.

 

  • AHCC previne evoluția hepatitei în ciroză și este un detoxifiant hepatic excelent.

 

  • AHCC este de mare ajutor în toate afecțiunile legate de un sistem imunitar slăbit sau deficitar.

 

  • AHCC nu are efecte secundare dăunătoare.

Comanda acum Mycelcaps!

Efectele uimitoare ale Mycelcaps

  • Antitumoral. Stimulează activitatea și numărul celulelor NK (natural ucigașe), diferențierea și proliferarea celulelor T (Th1/Th2), secreția de citokine (mesagerii sistemului imunitar) de către limfocitele Th1. Reduce replicarea virușilor și crește activitatea celulelor NK cu până la 300%. Declanșează apoptoza celulelor tumorale (moartea celulară programată). Reduce producerea factorului de creștere tumoral TGF.

 

  • Crește eficiența chimioterapiei. În asociere cu chimioterapia, AHCC stimulează acțiunea celulelor NK (care sunt inhibate în tratamentele chimioterapice cu până la 75%). Reduce tumorile primare cu până la 30%, metastazarea cu până la 40% și crește acțiunea macrofagelor cu până la 96%. În plus, reduce numărul celulelor albe.

 

  •  Reduce efectele secundare ale chimioterapiei.  Reduce greața, căderea părului, oboseala. Previne diminuarea apetitului, toxicitatea hepatică, mielosupresia, scădere în greutate, infecțiile cu Candida albicans, Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, etc. Reduce oboseala cronică și fibromialgia.

 

  • Îmbunătățește structura și funcțiile hepatice în hepatite virale sau etanolice. Reduce încărcarea virala și progresia cirozei, previne recurența post-chirurgicală a carcinomului hepatocelular.

 

  • Crește capacitatea de adaptare a organismului la conditii de stres prelungit.

 

  • Previne depresia imunitară cauzată de excesul de cortizol.

 

  • Reduce și menține nivelul glicemiei. Normalizează nivelul hemoglobinei glicozilate, previne complicațiile diabetului zaharat și creșterea nivelului glucozei cauzate de secreția excesivă de adrenalină.

 

  • Îmbunătățește imunitatea pacienților cu HIV, reducând riscul infecțiilor oportuniste prin creșterea numărului neutrofilelor, leucocitelor, limfocitelor Th2 și Tc.

Un aspect inovativ

O altă proprietate inovativă a Mycelcaps sunt plantcapsulele făcute din Pullulan, polizaharidă vegetală, foarte căutate de companiile farmaceutice. Pullulanul este un glucan extracelular sintetizat de ciuperca Aureobasidium pullulans, numită și „ciuperca neagră”. Pullulanul este stabil, foarte rezistent, solubil în apă și ușor digerabil. Astfel conținutul incapsulat nu suferă schimbări de temperatură, umiditate și nu se oxidează.

Mycelcaps poate fi administrat în paralel cu tratamentul alopat, reducând efectele secundare ale tratamentelor tradiționale. În plus, el reface energia vitală a organismului, fortificându-i organele, restabilindu-i echilibrul interior și dând un puternic imbold sistemului imunitar.

Așadar, grație componentului său esențial – AHCC, cel mai puternic imunomodulator – Mycelcaps constituie un aliat extrem de valoros în lupta cu cancerul, dar și cu alți inamici, precum virușii greu de învins.

Comanda acum Mycelcaps!

 

Notă: Acest supliment, deși foarte eficient, trebuie luat la recomandarea unui medic specialist sau medic curant.

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

Surse: Science Direct

Cancer therapy advisor

Seva de mesteacăn: comoară pentru sănătate

Seva de mesteacăn – apa vie a „prințului pădurilor”

Seva de mesteacăn pare să devină vedeta ce pune în umbră apa de cocos, băutura sănătoasă de mare popularitate. Seva de mesteacăn este fină, semănând la gust cu siropul de arțar, deși e puțin mai ușoară. E considerată un tonic în multe țări din Europa, și nu numai, pentru utilizările ei medicale, dar și ca supliment nutritiv. Aceasta se datorează proprietăților ei de detoxifiere, purificare și de bun antiinflamator.

Proveniența cuvântului „mesteacăn”

Arborele de mesteacăn este unul dintre cei mai versatili arbori.  Există două varietăți principale. Prima este mesteacănul alb sau mesteacănul argintiu, cu denumirea științifică Betula pendula.  Cealaltă este mesteacănul negru sau mesteacănul dulce, cu denumirea științifică Betula lenta. În limba română, cuvântul „mesteacăn” provine din latinescul mastichinus, ce înseamnă „care aparține masticulului”. Masticul era un amestec de rășini vegetale și minerale folosit la lipit, chituit sau nivelat.

În multe alte limbi, termenul provine din sanscrită. Cuvântul birch din engleză, ca de altfel și din multe limbi scandinave, provine din cuvântul sanscrit bhurja. Acesta înseamnă „arbore pe a cărui scoarță se scrie”. Proprietățile medicinale ale mesteacănului sunt prețuite încă din antichitate, în vreme ce varietățile acestui arbore sunt întrebuințate și în scopuri decorative.

Componentele ce pot fi folosite

Din arborele de mesteacăn se pot folosi mugurii, scoarța, frunzele și seva. Acestea posedă proprietăți terapeutice.

Mugurii de mesteacăn conțin uleiuri volatile precum betulinul.

Mugurii ameliorează simptomele asociate infecțiilor aparatului respirator.

Mugurii de mesteacăn – Mugurii conțin ulei volatil ce include camforul, precum betulinul.

Frunzele de mesteacăn – Frunzele sunt bogate în flavonoide și saponine. În plus, acestea conțin salicilați (ca și aspirina) și, prin urmare, prezintă proprietăți anitiinflamatorii și analgezice.

Frunzele de mesteacăn sunt bogate în saponine.

Frunzele de mesteacăn conțin substanțe cu rol antiinflamator și analgezic.

Seva de mesteacăn – Seva conține substanțe chimice cu efect diuretic. Seva, de o consistență apoasă și fină, ameliorează mai multe afecțiuni, întrucât conține nutrienți naturali. Aceștia sunt: carbohidrații, acizi organici, acizi fructați, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, mangan, zinc, sodiu, fier, cupru și vitaminele B și C.

Scoarța de mesteacăn – Scoarța mesteacănului este bogată în betulinol și glicozidă, din care se poate obține glucoză. Scoarța prezintă multe alte întrebuințări terapeutice.

Iată, așadar, câteva dintre proprietățile lui medicinale și terapeutice, care, în treacăt fie spus, sunt de-a dreptul remarcabile.

Proprietăți medicinale ale extractului de mesteacăn

Luptă împotriva melanomului

Una dintre cele mai importante proprietăți ale arborelui de mesteacăn este cea anticancerigenă.  O substanță chimică extrasă din scoarța de mesteacăn, mai exact acidul betulinic, ucide celulele canceroase în cazul melanomului, sau cancerul de piele. Interesant este că acidul betulinic nu afectează celulele sănătoase, după cum afirmă mai mulți specialiști americani.

Această substanță a fost descoperită ca urmare a unui program de screening fundat de Institutul American de Oncologie. Acesta a testat 2500 de extracte din plante pentru toxicitatea lor asupra culturilor din laborator de celule canceroase umane.

Încă din 2003, în paginile revistei Clinical Cancer Research a fost publicat un studiu care demonstrează că acidul betulinic declanșează apoptoza, sau moartea controlată a celulelor, în culturile celulare canceroase ale melanomului. Totodată, s-a constatat că acesta nu are niciun efect asupra celorlalte tipuri de celule testate.  

În plus, scoarța de mesteacăn conține și acid oleanolic și lupeol, care au efecte benefice în tratamentul cheratozei actinice (o afecțiune dermatologică precanceroasă).

Protector în cancerul de prostată

Un studiu publicat în revista Cancer Research din 2007 arată că acidul betulinic are efect protector și în cazul cancerului de prostată. Mecanismul de funcționare al acidului betulinic în acest tip de cancer e acela de a reduce „supraexpresia anumitor proteine”. Supraexpresia are loc atunci când în corp sunt produse prea multe copii ale anumitor proteine. Această supraexpresie contribuie la dezvoltarea cancerului.

Scoarța de mesteacăn este bogată în betulinol și glicozidă

Scoarța tratează cu eficiență cheratoza actinică (afecțiune dermatologică precanceroasă)

Previne infecțiile tractului urinar

Mesteacănul are proprietăți tonice și detoxifiante remarcabile, acționând în principal asupra sistemului urinar. Acționează ca diuretic, mărind frecvența de urinare. Astfel sunt eliminate toxinele și reziduurile, precum și lichidul excesiv din organism.

Susține funcția sănătoasă a rinichilor și a vezicii, fiind extrem de util în reducerea riscului de dezvoltare a pietrelor la rinichi. Betulenolul și betulenul sunt cele două componente responsabile pentru efectul lui diuretic.

Reduce colesterolul

Un compus al sevei de mesteacăn este saponina. Potrivit unui studiu publicat în revista American Journal of Clinical Nutrition, saponinele reduc nivelul colesterolului din sânge, legând colesterolul de acizii biliari. Saponinele previn reabsorbirea colesterolului și mărind eliminarea acestuia prin excreție.

Susține scăderea în greutate

Apa, sau seva, de mesteacăn ajută la scăderea în greutate. Întrucât contribuie la eliminarea sării excesive, a fosfaților, acidului uric și a anumitor medicamente, dar și a altor impurități, seva de mesteacăn curăță tractul urinar. Astfel, ea contribuie la scăderea în greutate. De ce este eficientă? Deoarece, atunci când numărul de toxine crește în organism, acesta își apără rezervele de grăsime pentru a-și proteja organele de acțiunea acidă a toxinelor. Însă dacă toxinele sunt eliminate, atunci lupta noastră cu kilogramele nedorite este mult mai ușoară. Specialiștii recomandă pentru detoxifiere să se bea o ceașcă de sevă de mesteacăn pe stomacul gol zilnic timp de 4-6 săptămâni.

Susține sănătatea ficatului

Seva de mesteacăn acționează și ca un puternic agent de detoxifiere a ficatului.  Ea elimină toxine pe care numai ficatul le poate procesa, precum grăsimile saturate, alcoolul, pesticidele și multe altele. Astfel, seva și-a câștigat acceptul ca supliment nutritiv important pentru sănătatea ficatului.

Seva de mesteacăn conferă pielii un aspect luminos și sănătos.

Seva de mesteacăn protejează pielea de razele UV.

Conferă pielii un aspect curat și luminos

Grație eficienței cu care ajută la eliminarea toxinelor, seva de mesteacăn curăță pielea și îi conferă un aspect sănătos și luminos. Iar acest rezultat se poate obține nu numai prin consum intern, dar și prin aplicarea ei direct pe piele. Seva de mesteacăn protejează pielea de razele UV și de efectele poluării, dar îi și îmbunătățește elasticitatea.

Grăbește vindecarea rănilor

Pe lângă vindecarea afecțiunilor dermatologice precum acneea și eczemele, datorită stimulării celulelor epidermei, seva de mesteacăn ajută și la vindecarea mai rapidă a rănilor. Într-un studiu publicat în revista PLOS One, autorii au afirmat că scoarța de mesteacăn era folosită de indienii din America de Nord la vindecarea rănilor. Aceștia înfășurau rănile în scoarța de mesteacăn pentru a accelera vindecarea acestora. Cercetătorii au constatat că extractul din scoarță de mesteacăn mărește capacitatea pielii rănite de a produce subtanțele antiinflamatorii. Acestea atrag acele tipuri de celule ce înlătură țesutul mort și bacteriile. Practic, scoarța pune celulele în mișcare la nivelul rănii; o vindecă și o închide mai repede.

Reduce durerile articulare

Apa, sau seva, de mesteacăn are un aport considerabil și în ce privește calmarea durerilor articulare. După cum afirmă renumita nutriționistă britanică Candice Van Eeden, seva este un bun adjuvant în cazul artritei și al osteoartritei. Aceasta se datorează proprietăților ei antiinflamatoare, ea reducând umflăturile și inflamația.  În plus, după cum afirmă Van Eeden, acumularea de acid uric în organism generează durere la nivelul articulațiilor sau chiar artrită. Exercițiile fizice solicitante reprezintă unul dintre factorii ce determină organismul să producă acid uric în exces. Una din cinci persoane se confruntă cu această afecțiune, remarcă Van Eeden.

Consumul apei de mesteacăn cu regularitate previne formarea cristalelor din articulații. Se poate aplica local sub formă de comprese din frunze de mesteacăn, infuzate și pasate în prealabil.

Reduce numărul cariilor dentare

Dacă dorim să prevenim formarea cariilor și deci să reducem numărul de vizite la dentist, seva de mesteacăn ne-ar putea fi de ajutor. Ea favorizează o bună sănătate orală grație unei substanțe numite xilitol. Acesta este un tip de zahăr natural pe care bacteriile ce generează carii nu îl pot folosi ca sursă de hrană.

În articolul intitulat „Îndulcitorul ce previne formarea cariilor”, California Dental Association declara următoarele: „Xilitolul inhibă dezvoltarea bacteriilor generatoare de carii. Aceste bacterii (Streptococcus mutans) nu îl pot folosi ca sursă de hrană. Dacă folosim xilitolul cu regularitate, tipul de bacterii din gură se schimbă, iar cele de produc carii nu mai pot supraviețui pe suprafața dentară. Astfel devin tot mai puține la număr. Studiile arată că Streptococcus mutans se transmite de la mamă la făt. Dacă mamele folosesc frecvent xilitol, reduc semnificativ transmiterea bacteriilor și deci numărul de carii dentare la copil”.

Alte foloase ale extractului de mesteacăn

Cercetările dezvăluie că seva de mesteacăn poate fi folosită cu eficiență pentru tratarea anemiei, a tuberculozei, a răcelilor și a bolilor de piele. Grație proprietăților lui expectorante, antimicrobiene și antiinflamatoare, uleiul esențial de mesteacăn susține lupta organismului cu congestia nazală, bronșita, pneumonia și congestia bronșică.

Ceaiul din scoarță de mesteacăn, bun detoxifiant hepatic și renal.

Ceaiul din scoarță sau frunze de mesteacăn este un excelent tonic general.

Un mod delicios de a ne hidrata

Dacă motivele de mai sus nu v-au convins de proprietățile benefice ale mesteacănului, poate gustul apei de mesteacăn va reuși acest lucru. Seva de mesteacăn este mai săracă în calorii și zaharuri decât celelalte băuturi tonice, precum apa de cocos sau de arțar. Dar, poate cel mai bine ar fi să vă convingeți personal. Ce ar fi ca, data viitoare când doriți ceva tonic, să încercați seva de mesteacăn – apa vie a „prințului pădurilor”! În fond, mesteacănul și-a câștigat pe drept acest titlu!

 

Notă: Componentele mesteacănului trebuie folosite cu prudență de femeile însărcinate sau care alăptează. Persoanele alergice la aspirină nu ar trebui să-l folosească. Uleiul de mesteacăn poate irita pielea. Persoanele cu funcția renală și cardiacă compromisă  nu trebuie să întrebuințeze extractul sau seva de mesteacăn, ținând cont de efectul lor diuretic asupra rinichilor. Persoanele cu probleme grave de sănătate vor consulta medicul specialist sau medicul curant înainte de întrebuințarea oricăreia dintre componentele mesteacănului.

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

Resurse: ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12855667

verywellhealth.com/melanoma-information-malignant-melanoma-1068837

journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0086147