Fructul dragonului: vis de savoare și sănătate

Fructul dragonului – o ciudățenie delicioasă și sănătoasă

Fructul dragonului – acest nume te duce cu gândul mai degrabă la povești sau la cărți de basm, decât la ceva ce se pune pe farfurie. Fructul dragonului însă este nu doar plin de culoare și aromă, ci și versatil, nutritiv, aducând numeroase beneficii sănătății.

Fructul dragonului mai este numit și fructul-cactus, pitahaya sau pitaya. Este un superaliment tropical și delicios, cu multiple foloase pentru sănătate. Iar acestea nu sunt deloc de neglijat. De pildă, fructul pitaya încetinește procesul de îmbătrânire, îmbunătățește nivelul zahărului din sânge, precum și funcțiile sistemului imunitar.

În ultimii ani, acest fruct aromat capătă tot mai multă popularitate în rândul iubitorilor de fructe și al amatorilor de „aventură culinară”. Chiar a inspirat crearea unei noi băuturi marca Starbucks, Băutura Dragon. Aceasta e un Frapuccino ce combină conceptul de Mango-Dragon fruit Refreshers. Ea conține, printre altele, fructul dragonului, evident, dar și mango și nucă de cocos.

Așadar, deși dragonii nu sunt reali, fructele cu acest nume sunt cât se poate de reale. Să vedem câteva modalități prin care pitaya, sau fructul dragonului, poate aduce foloase organismului.

 

Ce este fructul dragonului?

Fructul dragonului provine din regiunile tropicale ale Americilor și face parte din familia cactușilor. Acest lucru e evident, ținând cont de țepii învelișului lui exterior. Planta pitaya este o plantă agățătoare și crește cel mai bine în zonele secetoase.

Deși, la prima vedere, aspectul fructului este intimidant, el se curăță foarte ușor. De obicei, are o formă ovală, eliptică, semânând cu o pară, având un gust dulce, spre dulce-acrișor. Miezul este, de regulă, alb sau roșu, cu mici semințe, asemenea celor de susan.

Îl găsim, în principal, în regiuni din sudul Floridei, în Caraibe, Hawaii, Taiwan și Malaiesia. În Mexic este cunoscut sub denumirea de pitahaya și pitaya roja în America de Sud și America Centrală.

Fructul dragonului nu trebuie confundat cu fructul Longan, sau „ochiul dragonului”. Ochiul dragonului este un fruct tropical înrudit cu fructe precum licthi și rambutanul.

Fructul dragonului de culoare galbenă are miezul alb.

Pitaya amarilla, sau fructul galben al dragonului, are miezul alb cu semințe negre.

Câte soiuri există?

Există mai multe varietăți de pitaya, având aspect și gust ușor diferite. Iată câteva dintre cele mai răspândite soiuri:

  • Pitaya amarilla (Hylocereus megalanthus): acest soi de fruct galben al dragonului are miez alb și semințe negre.
  • Pitaya blanca (Hylocereus undatus): numit și fructul alb al dragonului, are coaja de un roz intens, miez alb și semințe negre.
  • Pitaya roja (Hylocereus costaricensis): acest fruct roșu al dragonului are coaja de un roz-roșu intens, cu miez roșu și semințe negre.

Valori nutritive

Dacă ne îndreptăm atenția asupra aspectelor nutritive ale acestui fruct tropical, vom înțelege de ce are o valoare extraordinară pentru sănătate. Pe lângă faptul că e sărac în calorii, fructul dragonului este o sursă bogată în fibre, magneziu și riboflavină. 

Alți compuși ai fructului pitaya se mândresc cu nenumărați nutrienți.  Semințele, de pildă, conțin un procent mare de grăsimi sănătoase, în vreme ce coaja este o sursă importantă de fibre.

În 100 de grame de pitaya găsim următoarele valori nutritive:

  • 60 calorii
  • 13 grame carbohidrați
  • 1,2 grame proteine
  • 3 grame fibre alimentare
  • 40 miligrame magneziu (10% din DZR)
  • 0,1 miligrame riboflavină (8% din DZR)
  • 0,7 miligrame fier (4% din DZR)
  • 2,5 miligrame vitamina C (3% din DZR)
  • 0,4 miligrame niacină (2% din DZR)
  • 18 miligrame calciu (1% din DZR)

Fructul dragonului mai este numit și pitaya.

Fructul dragonului, sau pitaya, poate avea miezul alb sau roz-roșu intens.

Fructul dragonului – foloase pentru sănătate

1. Stimulează sistemul imunitar

Fructul dragonului este plin de flavonoide și de vitamina C, datorită căreia sistemul imunitar poate lupta împotriva răcelilor și gripelor. De fapt, el conține mai multă vitamina C decât un morcov. Asta face din pitaya una dintre marile surse de vitamina C existente.

În plus, fructul dragonului se poziționează în capul listei în privința conținutului de antioxidanți, importanți pentru lupta cu radicalii liberi. Un și mai mare aport al fructului dragonului este cel legat de vitaminele B1, B2 și B3, precum și calciu, fosfor, fier, proteine, niacină și fibre. Toate acestea au rol major în menținerea sistemului imunitar la cote înalte.

2. Îmbunătățește digestia

Știm cu toții că fibrele ajută la menținerea unei bune digestii, iar cel mai bun aport de fibre îl aduc fructele și legumele. Pitaya conține multe fibre, ceea ce elimină problemele legate de digestie, precum constipația sau refluxul gastroesofagian.

Fructele proaspete de pitaya conțin aproximativ 1 gram de fibre la suta de grame. În schimb în fructele deshidratate găsim circa 10 grame la suta de grame, făcând din el un aliment bogat în fibre. Pentru a mări aportul de fibre, se pot consuma și coaja și semințele fructului pitaya.

Un alt motiv pentru care fructul dragonului îmbunătățește digestia este conținutul de oligozaharide. Oligozaharidele au rol de prebiotice, care contribuie la sănătatea tractului intestinal. Iar aceasta, evident, favorizează digestia. Bineînțeles, prebioticele au un rol mult mai complex.

Potrivit unor studii recente publicate în revista 3 Biotech, „introducerea în alimentație a compușilor precum prebioticele este o alternativă atrăgătoare pentru ameliorarea calității vieții persoanelor ce suferă de obezitate, cancer, hipersensibilitate, boli cardiovasculare și afecțiuni degenerative”.

3. Tratează și previne diabetul

Fibrele din fructul dragonului, sau pitaya, echilibrează nivelul zahărului din sânge, ținându-l sub control.

Conform rezultatelor unui studiu realizat pe animale și publicat în Journal of Pharmacognosy Research, fructul dragonului contribuie la reducerea stresului oxidativ. Aceasta arată că problemele asociate cu diabetul pot fi prevenite prin consumul de fructe pitaya. Studiul a dezvăluit și că fructul dragonului are o contribuție și în privința rezistenței la insulină asociate cu obezitatea. Consumând fructul dragonului se reduce și riscul de a dezvolta diabet.

4. Îmbunătățește sănătatea inimii

Același studiu publicat în Journal of Pharmacognosy Research a demonstrat că fructul dragonului scade nivelul colesterolului rău LDL și îmbunătățește nivelul colesterolului bun HDL. Așadar, fructul dragonului este un superaliment și din acest punct de vedere.

Și să nu uităm de acele mici semințe negre din miezul fructului. Fiecare porție din acest fruct vine la pachet și cu o doză mare de acizi grași omega. Iar aceștia reduc trigliceridele, protejând sănătatea inimii.

  Antioxidanții mențin nu doar sănătatea interioară a organismului nostru. Ei au un rol important și în sănătatea pielii. O mențin fermă, conferindu-i un aspect tânăr.

În plus, fosforul din fructul dragonului dă un boost efectului de antiîmbătrânire. Fosforul, un mineral important ce se găsește în fiecare celulă din organism, constituie 1% din greutatea corpului. Astfel, efectul de regenerare celulară are aport considerabil în aspectul tânăr al pielii și în prevenirea îmbătrânirii premature.

5. Ajută la prevenirea cancerului

Printre nenumărații antioxidanți pe care îi conține fructul dragonului se află și fitoalbumina, vitamina C și licopenul. Aceștia neutralizează efectul radicalilor liberi, oferind protecție împotriva cancerului.

Licopenul, îndeosebi, s-a dovedit a fi extrem de eficient în lupta cu celulele canceroase. De fapt, potrivit unor studii recente, consumul mare de alimente bogate în licopen scade riscul dezvoltării cancerului de prostată.

Mai mult, în urma unui studiu in-vitro publicat în Nutrition and Cancer, s-a demonstrat că licopenul blochează dezvoltarea și răspândirea celulelor canceroase în cazul cancerului ovarian, reducând viabilitatea celulelor.

Cum trebuie consumat fructul dragonului?

Poate nu este ușor încă să găsim acest fruct exotic. Însă poate fi procurat din hipermarketuri, din magazinele cu alimente de regim sau din magazinele cu specialități.

Cum vă puteți da seama dacă fructul dragonului este copt? Cea mai simplă modalitate este examinarea aspectului. Culoarea trebuie să fie uniformă, fructul să nu aibă pete sau semne de deteriorare. Când este stors, din el sucul trebuie să curgă ușor, semn că fructul este pe deplin copt, numai bun de savurat.

Cum trebuie consumat fructul dragonului? Și ce gust are? Având un gust dulce-acrișor, fructul pitaya completează savuros o salată, un smoothie sau un shake. Poate fi alăturat altor fructe, sau servit cu iaurt și fulgi de ovăz. Poate fi folosit cu succes în rețete de salsa, în produse de patiserie și șerbeturi.

Se taie pur și simplu în două, scoțând miezul afară cu o lingură, sau curățându-i coaja și tăindu-l în felii sau cubulețe, după cum o cere rețeta dumneavoastră preferată.

Riscuri și efecte secundare

Cele mai multe persoane se pot bucura de acest fruct savuros fără probleme.

Există însă și cazuri rare, în care anumite pesoane au avut reacții alergice după ce au consumat fructul dragonului. Dacă aveți o erupție cutanată, roșeață a pielii, mâncărime sau inflamare, întrerupeți imediat consumul și adresați-vă medicului.

Fiind bogat în fibre, faptul de a mări brusc aportul acestora poate provoca balonare, constipație și dureri de stomac. Creșteți aportul de fibre încet, însoțindu-l de un consum suficient de apă, pentru a preveni efectele secundare.

Așadar, dincolo de aspectul fioros și neprimitor al fructului pitaya se ascunde un delicios elixir de sănătate și tinerețe. Bucurați-vă din plin de foloasele aduse de fructul dragonului, un fruct pe cât de ciudat, pe atât de încântător. Vă va depăși cu mult așteptările! În fond, ca să ajungi la frumusețe și delicatețe, trebuie să treci de spini și țepi.

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

Surse:

https://fdc.nal.usda.gov/fdc-app.html#/food-details/537279/nutrients

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3376865/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3140125/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4767368/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/31422671

https://medlineplus.gov/ency/article/002424.htm

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3850026/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27015041

Prunele umeboshi: fructe cu puteri surprinzătoare

Prunele umeboshi – o delicatesă japoneză cu secrete terapeutice

Prunele umeboshi sunt o emblemă a bucătăriei japoneze de secole. Dar știați că ele nu sunt, de fapt, niște prune? Acre, sărate și pline de foloase pentru sănătate, prunele umeboshi mai sunt numite și „prunele acre”, „caisele japoneze”, sau „prunele japoneze”. Însă, în realitate, prunele umeboshi sunt fructele ume, uscate și apoi murate. Fructele ume se înrudesc foarte mult cu caisele.

Majoritatea fructelor, pe măsură ce se coc, devin tot mai dulci, iar aciditatea lor, tot mai mică. Nu așa stau lucrurile în cazul fructelor ume, care atunci când se coc, sunt din ce în ce mai acre, dar și mai aromate.

Prunele umeboshi sunt o delicatesă, fiind consumate de secole de japonezi.

Prunele umeboshi sunt, de fapt, fructe ume, uscate și murate.

Prunele umeboshi – aspecte culinare

Asemenea altor fructe extrem de acide, precum coacăzele, merișoarele și citricele, fructele ume sunt excelente dacă sunt folosite în gemuri, siropuri și sosuri. Aciditatea lor neutralizează mirosul din mâncare. Fructele ume sunt deseori puse la gătit cu peștele a cărui carne e închisă la culoare, tocmai din acest motiv.

Așadar, prunele umeboshi sunt rotunde, dar stafidite, având un gust acru distinct, grație conținutului lor mare de acid citric. De fapt, fructele ume sunt culese la sfârșitul lunii iunie, când sucul lor atinge punctul maxim în ce privește aciditatea.

Datorită aromei lor pătrunzătoare, prunele umeboshi sunt combinate cu orezul alb și consumate ca garnitură sau în bolul de orez. De asemenea, pasta umeboshi și oțetul umeboshi sunt și ele folosite pentru a condimenta rapid orice fel de mâncare.

Din punct de vedere nutritiv, prunele umeboshi conțin acea cantitate suficientă de potasiu, mangan și de fibre de care ai nevoie pentru necesarul zilnic. În plus, sunt sărace în calorii.

Pe lângă profilul nutritiv impresionant cu care se mândresc, aceste fructe ume murate aduc multe beneficii sănătății. Studiile arată că acestea reduc deteriorarea ficatului, susțin digestia și chiar blochează dezvoltarea celulelor canceroase. Dacă doriți să vă îmbunătățiți alimentația și sănătatea printr-un aport cât mai mare de nutrienți, prunele umeboshi ar putea fi acel plus alimentar perfect.

Prunele umeboshi – aspecte nutritive

Umeboshi sunt sărace în calorii, dar conțin multe vitamine, minerale, antioxidanți și fibre.

În 100 de grame (circa 10 fructe ume) de umeboshi sunt aproximativ:

  • 33 calorii
  • 1 gram de proteine
  • 0 grame grăsime
  • 3.4 grame fibre alimentare
  • 10 grame carbohidrați
  • 440 miligrame potasiu (9 procente din DZ)
  • 0.2 miligrame mangan (9 procente din DZ)
  • 0.02 miligrame tiamină (2 procente din DZ)
  • 7 micrograme vitamina A (1 procent din DZ)
  • 0.01 miligrame riboflavină (1 procent din DZ)

Prunele umeboshi – Foloasele asupra sănătății

 Protejează ficatul

Prunele umeboshi au proprietăți extrem de valoroase și de eficace în protejarea ficatului. Ficatul joacă un rol vital în detoxifierea organismului, în metabolizarea grăsimilor și în producția de proteine necesare pentru coagularea sângelui. Este deci extrem de important ca acesta să funcționeze cât mai bine. Leziuni ale ficatului pot fi cauzate de o multitudine de factori, printre care infecțiile, consumul excesiv de alcool și chiar obezitatea.

În urma cercetărilor, s-a constatat că includerea prunelor umeboshi în alimentație ajută mult la protejarea acestui organ vital. În 2012 s-a efectuat un studiu asupra a circa 60 de bolnavi cu afecțiuni hepatice, rezultatele fiind publicate în World Journal of Gastroenterology. Studiul a arătat că suplimentarea alimentației cu extract din fructe ume a dus, de fapt, la reducerea leziunilor hepatice.

Aceasta înseamnă că prunele umeboshi pot ajuta foarte mult în tratarea și prevenirea afecțiunilor hepatice grave, precum ciroza, boala ficatului gras și hepatita.

Promovează sănătatea gastrointestinală

Întrucât prunele umeboshi sunt bogate în fibre, ele susțin digestia, precum și sănătatea tractului gastrointestinal. Fructul ume are un efect laxativ natural, ajutând în problemele legate de constipație.

În plus, ele pot amelioara simptomele cauzate de problemele gastrointesinale. Consumul zilnic de umeboshi îmbunătățește motilitatea gastrică și reduce semnificativ simptomele refluxului gastroesofagian.

Împiedică dezvoltarea cancerului

Prunele umeboshi au compuși foarte eficienți în prevenirea și tratarea naturală a cancerului. Conform unui studiu realizat în 2007, celulele hepatice canceroase au fost inhibate cu extract din fructul ume, acesta reușind să stopeze dezvoltarea celulelor canceroase.

Un alt studiu, publicat în Tumori, a dezvăluit că celulelor canceroase pancreatice le-a fost stopată cu succes dezvoltarea, grație extractului din fructe ume. Mai mult, s-a observat că extractul de ume avea efect distructiv asupra celulelor canceroase, dar nu și asupra celor normale, sănătoase.  

Alte studii au confirmat faptul că extractul din fruct ume blochează dezvoltarea celulelor canceroase nu doar în cazul cancerului pancreatic și hepatic. Ele sunt utile și în tratarea altor tipuri de cancer, precum cancerul de sân și cancerul de piele.

 

Sunt bogate în antioxidanți

Există mulți factori care duc la formarea radicalilor liberi în organism: alimentația inadecvată, stresul, fumatul și poluarea. Radicalii liberi, aceste molecule extrem de instabile, au un efect oxidativ distrugător, cauzând multe boli cronice.

Antioxidanții sunt substanțele care neutralizează radicalii liberi, prevenind deteriorarea celulară. Antioxidanții reduc riscul apariției multor boli, inclusiv bolile de inimă, cancerul și diabetul.

Prunele umeboshi sunt unul dintre alimentele extraordinare ce conțin mulți antioxidanți. Așadar, faptul de a include câteva prune umeboshi  în alimentația zilnică poate fi un mod simplu de a vă stimula sănătatea și de a vă reface stocul de antixodianți din organism.

Întăresc sănătatea oaselor

Prunele umeboshi ajută sănătatea oaselor grație cantității mari de polifenoli pe care o conțin. Polifenolii sunt antioxidanții de origine vegetală. Un studiu publicat în Food Chemistry a dezvăluit că polifenolii din fructul ume au acțiune anti-osteoporoză. Polifenolii din fructul ume reduc fragilitatea oaselor, prin producția sporită de colagen. Colagenul este proteina care formează structura osoasă, stimulând, totodată, funcția osteoblastelor – celulele responsabile pentru sinteza osoasă.

Previn cariile și afecțiunile orale

Cercetările arată că fructul ume are proprietăți antibacteriene și poate bloca dezvoltarea bacteriilor dăunătoare ce provoacă boli. Astfel, fructul ume și prunele umeboshi pot chiar îmbunătăți și stimula sănătatea orală, prevenind formarea cariilor dentare.

Un studiu recent a arătat că extractul din fructul ume inhibă dezvoltarea mai multor tipuri de bacterii responsabile de producerea afecțiunilor orale, precum gingivita. Fructul ume are chiar un efect distrugător asupra bacteriilor renumite pentru producerea cariilor dentare.

 Stabilizează nivelul glucozei din sânge

Faptul de a adăuga câteva prune umeboshi în dieta zilnică ar putea fi benefică pentru echilibrarea glucozei din sânge. Fructul ume influențează un anumit receptor responsabil cu mărirea aportului de glucoză din organism. Odată ce celulele pot beneficia de mai multă glucoză, nivelul zahărului din sânge se normalizează și se echilibrează.

Pline de fibre și antioxidanți, prunele umeboshi pot încetini absorbția glucozei, prevenind creșterea și scăderea bruscă a zahărului din sânge. În plus, antioxidanții reduc stresul oxidativ care duce la apariția diabetului și a complicațiilor legate de acesta.

 

Concluzii

Prunele umeboshi, sunt, pe cât de mici, pe atât de uimitoare, venind la pachet cu o bogăție de nutrienți. Includerea în alimentație a acestor fructe murate de câteva ori pe săptămână va avea un impact benefic uluitor asupra sănătății.

După cum afirma expertul în artă culinară japoneză Robbie Swinnerton, „gustul lor extrem de acidulat, acru și sărat îți deschide ochii, îți trezește stomacul, înviorându-ți papilele gustative”. Da, prunele umeboshi nu dau doar savoare alimentelor, ele aduc un plus major de sănătate.

Notă: Prunele umeboshi pot fi găsite în magazinele mari, la raionul cu delicatese asiatice, sau pot fi procurate online. Oricum merită efortul de a le procura, ținând cont de valoarea lor terapeutică și culinară extraordinară!

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

 

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18019715

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23748821

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17214792 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22076920

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21401748  https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0306987711001903

 

Vitamina B — De ce e crucială pentru organism?

 

Vitamina B — „scutul” ce ne apără de boli grave

 

Vitamina B este extrem de prețuită pentru capacitatea de a transforma nutrienții în energie, de a menține un metabolism sănătos, de a susține funcția sistemului nervos, funcția hepatică, sănătatea pielii, sănătatea ochilor și dezvoltarea armonioasă a fătului în timpul sarcinii.

“Vitamina B” se referă de fapt la mai multe vitamine, întrucât sunt opt vitamine B în total. Dacă luați suplimente ce conțin toate cele opt vitamine B, astfel de suplimente sunt denumite „vitamina B complex”.

Potrivit studiului făcut de Harvard School of Public Health, doar un mic număr de adulți beneficiază de doza zilnică recomandată a tuturor vitaminelor B numai din alimentație. De ce este periculos dacă avem un deficit dintr-una sau mai multe vitamine B? Cine se poate confrunta cu riscul de a avea deficit de vitamine B?

Există posibilitatea să vă lipsească vitaminele B din alimentație dacă evitați consumul de alimente bogate în proteine (precum peștele, carnea de pasăre, carnea roșie, ouăle și produsele lactate), legume cu frunze verzi, semințe și leguminoase.

Dacă simțiți că vă încadrați în această categorie, este esențial să vă puneți la punct cu aportul de vitamina B, pentru a preveni problemele de sănătate, precum oboseala cronică, anemia, tulburările de dispoziție, slăbiciune fizică, memorie slabă, etc.  

Vitamina B – Diferite tipuri și rolul lor în organism

Vitaminele B sunt un grup de vitamine solubile în apă și sunt considerate „esențiale”. Aceasta înseamnă că trebuie să le luăm din alimentație, deoarece organismul nostru nu le poate produce singur. Vitaminele B care împreună alcătuiesc „vitamina B complex” includ:

  • vitamina B1 (numită și tiamină)
  • vitamina B2 (numită și riboflavină)
  • vitamina B3 (numită și niacină)
  • vitamina B5 (numită și acid pantotenic)
  • vitamina B6
  • vitamina B7 (numită și biotină)
  • vitamina B12
  • vitamina B9 (numită și acid folic)

Cele opt vitamine B au roluri și proprietăți chimice similare, deși fiecare are funcții unice. De pildă, vitamina B6 are un rol important în facilitarea mișcării, a memoriei, a producerii energiei și a îmbunătățirii fluxului sanguin.

Vitamina B12 este esențială pentru sănătatea glandelor suprarenale, pentru funcții metabolice multiple, producerea de enzime, sinteza ADN-ului și echilibrul hormonal. Organismul folosește vitamina B pe parcursul întregii zile și nu poate stoca surplusul de vitamina B, de aceea stocul trebuie mereu refăcut prin consumul de alimente bogate în vitamina B. 

Vitamina B – Beneficii

1. Vitamina B ajută la formarea celulele sanguine și a nervilor

Vitaminele B, de pildă vitamina B12, sunt esențiale pentru producerea celulelor sângelui în măduva osoasă, pentru formarea proteinelor, dar și a tecilor ce învelesc fibrele nervoase. Vitamina B are și rol de neurotransmițător, ceea ce ajută mușchii să se contracte și să furnizeze organismului energia atât de necesară pentru întreaga zi.

Deficiența de vitamine B duce la diverse tulburări neurologice și psihiatrice. Printre efectele lipsei acesteia se numără anemia, amorțirea membrelor, slăbiciunea fizică, demență și stări de confuzie.

2. Vitamina B luptă împotriva afecțiunilor cardiace

Acidul folic, vitamina B6 și vitamina B12 ajută mult la prevenirea bolilor de inimă, precum și a altor boli cronice, a anumitor tipuri de cancer, precum cancerul de colon sau de sân. Însă mai sunt necesare multe studii în ce privește legătura dintre cancer și vitamina B. Așadar, dacă vă confruntați cu această boală necruțătoare, cereți îndrumarea medicului înainte de a lua suplimente pe bază de vitamina B.

Care este rolul vitaminei B în ce privește sănătatea inimii? Acidul folic, vitamina B6 și vitamina B12 contribuie la transformarea homocisteinei în metionină, un aminoacid care ajută organismul să-și formeze noi proteine. Homocisteina este un aminoacid din sânge, iar nivelurile crescute ale homocisteinei sunt asociate cu demența, cu bolile de inimă, accidentul vascular cerebral și cu osteoporoza. 

 Nivelurile crescute de homocisteină sunt resonsabile cu producerea aterosclerozei. Persoanele care au un nivel scăzut de acid folic, de vitamină B6 și B12 prezintă riscul de a înregistra niveluri crescute de homocisteină (sau hiperhomocisteină) și deci de îngustare sau întărire a arterelor. Aceasta poate fi un factor care în timp duce la boli coronariene sau accident vascular.  

Vitamina B5, de asemenea, asigură sănătatea sistemului cardiovascular, echilibrând nivelul zahărului din sânge, reducând nivelul colesterolului rău, scade presiunea sângelui, prevenind infarctul miocardic. Vitamina B7 și cromul îmbunătățesc și ele nivelul colesterolului, îndeosebi în cazul bolnavilor de diabet sau cu risc de afecțiuni coronariene.

3. Vitamina B dă energie și susține metabolismul

Vitaminele B, inclusiv acidul folic, au un rol major în construirea ADN-ului, cel care contribuie la dezvoltarea amprentei noastre genetice. În plus, vitaminele B sunt necesare pentru metabolismul celular și pentru energia organismului, pentru repararea ADN-ului și ARN-ului pe parcursul vieții noastre. De asemenea, vitamina B, de pildă vitamina B1, este implicată în metabolismul carbohidraților, al proteinelor și lipidelor, al aminoacizilor, al glucozei, dar și al alcoolului.

Deficitul de vitamine B poate duce la probleme sau complicații legate de tiroidă și de glandele suprarenale. Asta generează simptome precum oboseală, luare sau scădere în greutate, tulburări de somn, iritabilitate și multe altele. Iar nivelul scăzut de vitamina B12, B2 și de fier contribuie la anemie și oboseală.

4. Vitamina B ajută la dezvoltarea fătului în timpul sarcinii

Consumul suficient de vitamina B9 protejează fătul de defectele congenitale, precum spina bifida (o malformație congenitală a coloanei vertebrale) și anencefalia (o malformație congenitală gravă în care creierul și oasele cutiei craniene ale copilului nu se dezvoltă complet). Întrucât primele săptămâni de la concepție sunt cele mai importante pentru dezvoltarea fătului, femeile însărcinate sunt încurajate să ia acid folic, sau vitamina B9, și alte vitamine B.

5. Vitamina B menține sănătatea creierului și a sistemului nervos

Vitamina B contribuie la producerea neurotransmițătorilor la nivelul creierului. Aceștia transmit semnale chimice în tot organismul, influențând dispoziția, apetitul și multe altele. Vitamina B5 ajută și la eliberarea hormonilor sexuali și de stres (precum cortizolul).

Faptul de a avea un aport suficient de vitamina B din alimentație și/sau din suplimente ne poate îmbunătăți capacitatea de a face față stresului. De fapt, fără vitaminele B, organismul nu ar putea supraviețui, ținând cont că vitaminele B susțin funcția suprarenalelor. Acesta e motivul pentru care pesoanele care sunt permanent stresate sau suferă de oboseală cronică sunt îndemnate să ia suplimente pe bază de vitamina B complex.

Vitamina B7 generează o bună dispoziție, dă energie și mărește puterea de concentrare. Vitamina B6 ajută la dezvoltarea și sănătatea creierului și la îmbunătățirea funcției congnitive. Administrată în cantități adecvate, aceasta îmbunătățește memoria și previne deteriorarea capacităților cognitive, boala Alzheimer și demența. Vitamina B6 are un efect pozitiv și în cazul copiilor cu probleme la învățătură sau cu sindromul ADHD.

6. Vitamina B susține sănătatea pielii și a părului

Vitamina B favorizează creșterea părului. Întrucât vitaminele B  susțin regenerarea celulară, ele pot fi utile pentru piele, păr și unghii. Vitaminele B stimulează sănătatea pielii, eliminând inflamația,dermatita, eczemele și petele acneice, dar și roșeața și uscăciunea. În plus, acestea repară rănile și susțin sănătatea sistemului imunitar, ajutându-l să lupte cu infecțiile pielii.

Deficitul de vitamina B12 accelerează semnele îmbătrânirii și este posibil să contribuie la apariția firelor albe de păr. Alți factori care duc la asta sunt lipsa de fier, cupru și iod, precum și stresul cronic și anemia.

Alimentele bogate în vitamina B

Care alimente sunt bogate în vitamina B? Diferite vitamine B se găsesc de regulă în aceleași alimente. Cele mai importante alimente în acest sens sunt:

  • Organe, precum ficatul sau rinichii
  • Carne de la animale hrănite cu iarbă
  • Pește de captură, precum somonul, macroul, sardine, calcan, etc.
  • Ouă Bio
  • Carne de pasăre (pui/curcan),  provenind de la păsări crescute în aer liber și hrănite natural
  • Miel
  • Lapte nepasteurizat
  • Produse lactate, precum iaurtul, chefirul și brânza
  • Legume cu frunze verzi
  • Nuci și semințe, de pildă semințe de floarea soarelui, nuci macadamia etc
  • Alge marine, precum spirulina
  • Leguminoase, precum fasolea și mazărea
  • Drojdia inactivă (sau nutritivă)

 

Vitamina B12 este numită „regina vitaminelor”.

Vitamina B12 se găsește în cea mai mare parte doar în produsele de origine animală.

Alimente pentru fiecare tip de vitamina B

  • Vitamina B1 (tiamina) — Drojdia inactivă, algele marine, precum spirulina, semințe de floarea soarelui, nuci macadamia, fasole neagră, linte, fasole mung, mazăre, ficat, fasole albă și fasole pinto.
  • Vitamina B2  — ficat, carne de vită, provenind de la animale hrănite cu iarbă, alge marine, brânză feta, migdale, tempeh, macrou, ouă, semințe de susan și brânză de capră.
  • Vitamina B3 — ficat, carne de pui, semințe de floarea soarelui, vită, somon, mazăre, curcan, tahini, ciuperci și sardine.

 

  • Vitamina B5 — organe, precum rinichi sau ficat, leguminoase, somon, carne de cerb, anumite nuci și semințe, precum cele de floarea soarelui, avocado, ciuperci portobello, lapte nepasteurizat și ouă.
  • Vitamina B6— fasole, pui, curcan, vită, pește, drojdie inactivă. sau nutritivă, fasole pinto, semințe de floarea soarelui, năut, legume, îndeosebi legumele cu frunze verzi, fructe, papaya, avocado, portocale și dovleac.
  • Vitamina B7 —  carne, ouă, ficat, cereale integrale, cartofi, fasole, linte, legume cu frunze verzi, somon, avocado, conopidă, fructe de pădure, ciuperci.
  • Vitamina B12 — proteine de origine animală, de pildă, din pește, ficat, carne de pasăre, carne roșie, ouă, produse lactate, dar și drojdie inactivă. Vitamina B12 se găsește în cea mai mare parte doar în alimentele de origine animală. Aceasta înseamnă că persoanele care evită consumul de astfel de alimente (persoanele vegetariene) pot avea un deficit de vitamina B12.

 

  • Acid folic, sau vitamina B9 —  sparanghel, fasole, mazăre și linte, ouă, legume cu frunze verzi, sfeclă, citrice, varză de Bruxell, papaya, spanac și broccoli.

Simptome și cauze ale deficitului de vitamina B

Care sunt simptomele lipsei de vitamina B? Carența de vitamina B poate da multe simptome si provoca multe afecțiuni. Iată câteva dintre ele:

  • Anemie pernicioasă.
  • Oboseală și slăbiciune fizică.
  • Depresie și anxietate.
  • Probleme legate de capacitățile congnitive și de memorie.
  • Piele uscată, acnee, dermatită, unghii fragile și căderea părului.
  • Sănătate dentară precară, inclusiv sângerare gingivală și afte.
  • Probleme digestive, precum greață, diaree și crampe.
  • Dificultăți de respirație.
  • Malformații congenitale ale fătului, precum spina bifida.
  • Umflarea limbii.

 

Alte afecțiuni provocate de carența vitaminei B

 

  • Boala numită Beriberi (lipsa vitaminei B), care afectează sistemul nervos și poate cauza scăderea în greutate, tulburări emoționale, slăbiciune fizică, bătăi neregulate ale inimii și altele.
  • Encefalopatia Wernicke (deteriorarea percepției senzoriale), slăbiciune fizică și dureri la nivelul picioarelor, edem (umflarea anumitor țesuturi ale organismului), bătăi neregulate ale inimii.
  • Ariboflavinoză (lipsa vitaminei B2), ce poate cauza crăparea buzelor, sensibilitate mare la lumina soarelui, sau fotofobie, inflamarea limbii și dermatită seboreică.

 

Factori de risc pentru dezvoltarea carenței de vitamina B

  • Stresul cronic.
  • O alimentație inadecvată.
  • Alimentație vegană/vegetariană.
  • Absorbția slabă a nutrienților cauzată de sănătatea precară gastro-intestinală (ce pune probleme îndeosebi în carența de vitamina B12).
  • Vârsta de peste 50 de ani, asociată cu probleme digestive și cu o scădere a producției de acid gastric necesar conversiei vitaminei B.
  • Restricții calorice, tulburări de alimentație, malnutriție sau cure de slăbire extreme.
  • Consum regulat de alcool, deoarece alcoolul interferează cu metabolizarea adecvată a vitaminelor B, precum acidul folic, sau vitamina B9, și inactivează circuitul vitaminelor.
  • Fumatul. Atât alcoolul, cât și nicotina și chiar antibioticele administrate pe termen lung, pot reduce capacitatea stomacului de a absorbi și folosi vitamina B.
  • Privarea de somn și munca în ture.
  • Exerciții fizice și antrenamente intensive.
  • Multe afecțiuni care împiedică absorbția nutrienților, ca urmare a medicamentelor sau a tulburărilor intestinale.
  • Contraceptivele orale/pilula de a doua zi.
  • Sarcina, care crește necesitatea administrării mai multor vitamine B, (îndeosebi folatul, sau acidul folic).
  • Evenimente sau schimbări din viață care cauzează stres și epuizează, precum nașterea unui copil, călătorii, mutări etc.

 

Notă: Înainte de a lua doze mari de vitamine B, se recomandă să vă consultați cu medicul dumneavoastră. El va ține cont de nivelul curent de vitamine B al organismului dumneavoastră, de istoricul medical și de factorii de risc.

Atenție!

Trebuie evitată luarea unor doze mari de suplimente cu vitamina B, deoarece aceasta poate duce la efecte secundare. Printre acestea se numără leziuni ale nervilor, amorțirea membrelor, niveluri crescute ale homocisteinei (care poate contribui la dezvoltarea aterosclerozei), greață, niveluri mari ale enzimelor hepatice și risc crescut pentru anumite tipuri de cancer.

 Dacă urmați un tratament cu antibiotice pentru o anumită infecție, informați medicul cu privire la suplimentele pe care le luați. Astfel, vă veți asigura că acestea nu interferează cu ele.

Concluzie

Ținând cont de valoarea majoră a vitaminelor B asupra sănătății, este imperios necesar să urmărim cu atenție nivelul acestora în organism. Iar dacă sesizăm anumite probleme sau simptome, precum cele menționate mai sus, este bine să ne adresăm unui medic sau terapeut. Automedicația nu e recomandată, deoarece ne-am putea agrava problemele deja existente. Dozajul trebuie stabilit și urmărit de medicul specialist, pentru a fi siguri că beneficiem de uimitoarele proprietăți ale vitaminei B, „scutul” nostru împotriva bolilor.

 

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

 

Surse:

https://medlineplus.gov/ency/article/000569.htm

https://www.huffingtonpost.co.uk/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15831132

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16765926

Merck, ediția a XVIII-a

https://www.webmd.com

https://www.hsph.harvard.edu/

Tămâia – rășina cu valori terapeutice uluitoare

Tămâia – rășina de aur a arborelui Boswellia

În ultimele decenii, tămâia a ajuns din nou „în lumina reflectoarelor”, datorită valorii ei esențiale pentru viața omului. Și nu vorbim aici de utilizări religioase, ci de întrebuințări terapeutice cu rol adjuvant în lupta cu bolile grave, precum cancerul sau bolile autoimune.

În antichitate, tămâia, scorțișoara sau șofranul erau mirodenii la fel de scumpe ca aurul, fiind considerate daruri de preț pentru regi și înalți demnitari. La vechii egipteni, rășina sau uleiul de tămâie erau folosite în ritualuri religioase, tămâia fiind considerată un elixir al tinereții.

Pliniu cel Tânăr descrie tămâia de bună calitate drept un antidot pentru intoxicarea cu o plantă otrăvitoare numită „cucută”.  Medicul Avicenna o recomanda pentru o gamă largă de afecțiuni, iar în China și în alte țări din Orient, tămâia era folosită ca remediu pentru boli interne și externe.

Din nefericire, cancerul este o boală care continuă să producă multă suferință în viața umanității. El ne poate atinge pe fiecare, într-un fel sau altul, fie că este vorba de un membru al familiei, un prieten, un colaborator sau chiar de noi personal.

Deși ni se spune că nu există vindecare pentru cancer, putem vorbi, totuși, de multe arme cu care putem lupta împotriva  acestei boli necruțătoare. O astfel de armă o constituie chiar tămâia, evident, tămâia naturală, extrasă din arborele boswellia.

 

Arborele Boswellia, originar din India

Tămâia este extrasă din arborele Boswellia.

Uimitorul arbore Boswellia

Întrucât anulează reacțiile sistemului imunitar ce determină inflamarea țesutului afectat, boswellia este un potențial remediu natural pentru cancer. Ea ajută organismul nu doar să lupte împotriva inflamației, ci și a durerii.

Extractul de tămâie  din Boswellia serrata  are proprietăți analgezice atât de puternice, încât azi e considerat un analgezic, sau calmant, din categoria AINS (Antiinflamatoare Nesteroidiene – cele mai de top medicamente chimice antiinflamatoare).

Ce este Boswellia?

Așadar Boswellia este arborele din care este obținută tămâia (aparținând familiei Burseraceae), îndeosebi din speciile B. frereana, B. sacra, B. papyrifera și B. serrata, ce se găsesc în zonele semideșertice de pe teritoriul Somaliei și Yemenului.

În scoarța acestor arbori se fac incinzii, din care se scurge un lichid lăptos auriu ce se întărește în contact cu aerul, devenind bine-cunoscuta rășină de tămâie. Tămâia adevărată are un miros extrem de parfumat. Mirosul ei este o combinație de pin, lămâie și note lemnoase.

Boswellia serrata este un arbore originar din India, ai căror compuși speciali au puternice efecte antiinflamatorii și anticancerigene. Cu mult înaintea medicamentelor sintetice cu rol antiiflamator, extractele din diversele specii ale arborelui boswellia erau folosite pentru tratarea artritei și a bolilor de inimă.

Alte specii de arbori Boswellia, cum sunt Boswellia sacra și Boswellia carteri, au proprietăți curative similare cu cele ale arborelui Boswellia serrata, contribuind la ameliorarea simptomelor artritei și la inhibarea dezvoltării tumorilor. Există peste 20 de specii de Boswellia, majoritatea creascând în nord-estul Africii, de unde se estimează că provin circa 75% din ele.

Tămâia – Compoziția și modul de acțiune

Ce face ca tămâia, extractul rășinos al acestui arbore, să fie atât de benefic în profilaxia sau combaterea bolilor? În mare parte, este vorba despre modul în care mai multe substanțe chimice echilibrează sistemul imunitar. Ele ihibă anumite citokine pro-inflamatorii, precum și acei mediatori ce deteriorează ADN-ul, favorizează dezvoltarea tumorilor și distrug celulele sănătoase.

În ultimele decenii, cercetările științifice au adus mai multă lumină asupra modului în care tămâia și uleiurile extrase din Boswellia stimulează sistemul imunitar și reduc inflamația. Aceasta are loc pe mai multe nivele.

  • Interferează cu producția de citokine vinovate de inflamație (interferon gamma, interleukin-4 și factorul-alfa de necroză tumorală).
  • Reglează raportul dintre limfocite (celulele albe de sânge) și celulele-T.
  • Ține în echilibru producția de anticorpi ai imunoglobulinei G (IgG), care protejează organismul de infecțiile bacteriene și virale.
  • Ține în echilibru producția de anticorpi ai imunoglobulinei M (igM), ce se găsesc în prinicipal în sânge și limfă.

Rășinile provenite de la diferite specii de Boswellia conțin circa 5%-10% uleiuri esențiale pure, având numeroase substanțe protectoare.

Acestea sunt:

  • monoterpene
  • diterpene
  • triterpene
  • acizi tetraciclici-triterpenici
  • patru acizi boswellici importanți – pentaciclici și triterpenici –, unul dintre ei fiind acidul acetil-11-keto-β-boswellic sau AKBA. Acesta e considerat cel mai puternic inhibitor al 5-lipoxigenazei (sau 5-LOX), o enzimă responsibilă de inflamare.

Cum se traduce asta în termeni simpli? Boswellia, sau tămâia, scade inflamația și previne bolile autoimune. Inflamația reprezintă reacția țesuturilor organismului la orice fel de iritare, răni, infecții sau tulburări ale sistemului imunitar.

Atunci când un țesut doare, se înroșește, se umflă sau îi sunt afectate funcțiile, se produce o inflamație – semn că organismul luptă pentru a se vindeca.

Leucotrinele sunt acele mici substanțe care sar în ajutor în caz de inflamație, favorizând înlăturarea radicalilor liberi, adeziunea celulară și migrația celulelor în zonele afectate.

Tămâia este rășina extrasă din arborele Boswellia

„Lacrimile împietrite” ale rășinii de Boswellia.

Tămâia și foloasele ei uimitoare

Tămâia reduce inflamația

Printre compușii cei mai valoroși și mai benefici ai arborelui Boswellia identificați de specialiști se numără acizii terpenici și boswellici, care au un puternic efect antiiflamator și protector asupra celulelor sănătoase.

Terpenele sunt hidrocarburi cu un puternic miros plăcut ce se găsește în anumite plante, inclusiv cele cu proprietăți antioxidante, precum eucaliptul, busuiocul, menta și lămâiul.

Terpenele joacă un rol protector vital pentru planta care îi conțin. Prin mirosul lor puternic, țin insectele dăunătoare la distanță, apără planta de factorii de stres din jur și blochează anumite procese chimice importante. Același rol îl pot avea terpenele și în organismul uman, înlăturând radicalii liberi și promovând bunăstarea acestuia. 

O altă substanță chimică găsită în Boswellia care reduce în mod natural reacția inflamatoare prin controlul limfocitelor-T este AKBA (Acid acetil-11-keto-beta-boswellic). Deși acționează la fel ca și analgezicele de tip AINS, mecanismul de funcționare al AKBA este foarte diferit, deoarece țintește enzime inflamatorii diferite.

 Fiind mult mai capabile să protejeze integritatea stomacului și a intestinului, extractele de Boswellia, sau de tămâie, produc mai puține efecte secundare și prezintă un risc mult mai mic de toxicitate comparativ cu analgezicele de tip AINS.

AKBA s-a dovedit foarte eficient în lupta cu numeroase boli inflamatorii, precum artrita, astmul bronșic, colita cronică și ulcerativă, boala lui Crohn și cancerul.

Tămâia, sau Boswellia, oferă o altă componentă activă numită acetatul de incensol, care are, la fel, proprietatea de a reduce reacțiile inflamatorii, îndeosebi cele legate de creier și care grăbesc declinul cognitiv.

Studiile arată că acetatul de incensol protejează neuronii, luptă împotriva formării tumorilor și îmbunătățește dispoziția, făcând din el un bun compus natural pentru medicamentele anti-depresie și anti-anxietate.

Tămâia ameliorează durerile articulare asociate artritei

Un studiu publicat în revista Natural Medicines Comprehensive Database a arătat că extractul de Boswellia serrata reduce durerea, inflamația și dificultatea locomotorie cu care se confruntă bolnavii de artrită și osteoartrită.

Osteoartrita este o boală articulară cronică, progresivă și degenerativă care afectează îndeosebi articulația de la genunchi și șold. Unele persoane au constatat o reducere semnificativă a durerii cu 30%-65%, ceea ce face din boswellia un bun tratament natural pentru artrită.

 Tămâia ajută în combaterea cancerului

Uleiul de tămâie, realizat în urma purificării rășinii extrase din trunchiul arborelui Boswellia, e folosit de mii de ani în scopuri medicinale. În prezent, cercetările arată că uleiul esențial de tămâie, și tămâia în general, naturală și de bună calitate, au o strânsă legătură cu prevenirea cancerului.

Compușii chimici implicați vizează celulele canceroase, fără a le distruge pe cele sănătoase. Din acest motiv, terapeuții holistici folosesc tămâia și uleiul esențial de tămâie concomitent cu tratamentele tradiționale pentru cancer.

Se pare că tămâia protejează ADN-ul de cancer (potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Leicester) închizând nucleul ce ar putea modifica acele coduri ADN care ar putea fi afectate de cancer.

Tămâia e un puternic adjuvant în cazul tumorilor cerebrale, întrucât aceasta distruge leucotrinele ce se formează în jurul tumorilor, reducând astfel riscul producerii leziunilor cerebrale.

Nu în ultimul rând, când e vorba de cancer, tămâia și extractele din Boswellia carteri susțin promițător lupta pacienților ce suportă consecințele cumplite ale chemoterapiei.

De pildă, tămâia și extractele din Boswellia, luptă împotriva durerii, a edemului cerebral, a complicațiilor digestive și a migrenelor. Tămâia face aceasta fără a distruge celulele sănătoase care îi fac pe oameni vulnerabil la infecții.

Tămâia  susține sistemul imunitar și în alte moduri, prevenind infecțiile, micșorând inflamația, promovând echilibrul hormonal, îmbunătățind sănătatea pielii și reducând anxietatea.

Potrivit Dr. Johanna Budwig, reputat biochimist german, care recomandă uleiul esențial de tămâie (îndeosebi în cazul tumorilor pe creier), tămâia indiană s-a dovedit a fi foarte eficace în tratamentul  pentru:

  • Cancerul de sân
  • Cancerul de colon
  • Cancerul pancreatic
  • Cancerul de prostată
  • Cancerul la stomac

 Tămâia grăbește vindecarea provocată de infecții

Tămâia, extrasă din arborele Boswellia, poate reduce gravitatea infecțiilor căilor respiratorii și a sinusurilor. Aceasta înseamnă că se vor ameliora simptomele asociate cu răceala sau viroza, precum tusea și durerea în gât.  Uleiul esențial de tămâie constituie deci unul dintre cele mai bune uleiuri esențiale recomandate pentru durerea în gât.

Conform studiilor, tămâia, sau extractele din Boswellia, previn și alergiile și astmul, eliminând flegma din plămâni. În plus, ea acționează ca un antiinflamator în căile nazale, ușurând astfel respirația.

În medicina tradițională chinezească, tămâia se folosește ca remediu natural pentru o bună circulație a sângelui, grăbind procesul de vindecare. Astfel, ameliorează durerile provocate de o serie de infecții virale și bacteriene, precum cele ale virozelor , dar și cele ale leprei și gonoreei.

Studiile arată că extractele din Boswellia carteri și Boswellia serrata luptă împotriva unor viruși puternici ce provoacă virozele sau a infecțiilor cauzate de mușcătura anumitor insecte periculoase.

Tămâia previne bolile autoimune

Cele mai vechi întrebuințări terapeutice ale uleiului esențial de tămâie vizează tratarea diverselor afecțiuni autoimune. Boswellia interferează cu dezvoltarea bolii autoimune, deoarece ține sub control nivelul imunoglobulinelor, sau al anticorpilor, pe care le produce sistemul imunitar pentru a lupta cu atacatorii: bacterii, viruși, fungi și toxine.

Sistemul nostru imunitar produce constant diverse tipuri de anticorpi pentru a lupta cu boli, dar uneori acest proces ia o turnură greșită. Acesta produce anticorpi ce atacă propriile țesuturi, țesuturi sănătoase ale anumitor organe. Atunci ia naștere boala autoimună, care poate afecta orice sistem din organism.

Multe studii demonstrează că extractele din Boswellia ajută la tratarea bolii inflamatorii intestinale (BII) inclusiv colita ulcerativă, boala Crohn și colita colagenoasă.

BII este un termen ce desemnează bolile intestinale ce cauzează inflamarea îndelungată a tractului digestiv, îndeosebi a mucoasei intestinale. Aceasta are un rol important în absorbția nutrienților și în eliminarea toxinelor.

Alte efecte ale tămâiei

  • Are efect antiseptic si antialergic.
  • Acționează asupra sistemului urinar, dizolvă pietrele la rinichi, este diuretică și antiseptică.
  • Este hepatoprotectoare, hipoglicemiantă și reduce nivelul colesterolului din sânge.
  • Asigură o bună circulație a sângelui, un ritm cardiac echilibrat și reduce riscul de formare a plăcilor de aterom.
  • Conferă un sentiment de liniște, relaxare si bunăstare.

 

Efecte secundare  

Extractul de tămâie sau de Boswellia este natural, dar poate avea anumite efecte secundare. Poate da stări de greață, reflux gastroesofagian și diaree.

Unele persoane ar putea avea erupții cutanate, îndeosebi dacă aplică uleiul de tămâie, sau de boswellia, direct pe piele.

Întrucât acționează ca un antiinflamator, tămâia, sau extractul de Boswellia, ar putea interacționa cu anumite medicamente de tip AINS. Ar fi recomandat să cereți sfatul medicului înainte de a lua boswellia cu alte medicamente, precum:

  • aspirina
  • naproxen
  • ibuprofen

Boswellia ar putea interfera și cu medicamente anticoagulante și antiplachetare. Dacă luați astfel de medicamente, este bine să vă adresați medicului înainte de a lua extracte de Boswellia, sau de tămâie.

 

Notă: Atenție la tămâia contrafăcută.  Există tămâie sintetică, făcută din rășini de brad sau molid. Acestea pot fi dăunătoare dacă sunt folosite în scop terapeutic.

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

 

Surse: NIH – National Cancer Institute

Natural Medicine Journal

Ecyclpaedia Britannica

NCBI

naturalmedicines.therapeuticresearch.com/

 

Seva de mesteacăn: comoară pentru sănătate

Seva de mesteacăn – apa vie a „prințului pădurilor”

Seva de mesteacăn pare să devină vedeta ce pune în umbră apa de cocos, băutura sănătoasă de mare popularitate. Seva de mesteacăn este fină, semănând la gust cu siropul de arțar, deși e puțin mai ușoară. E considerată un tonic în multe țări din Europa, și nu numai, pentru utilizările ei medicale, dar și ca supliment nutritiv. Aceasta se datorează proprietăților ei de detoxifiere, purificare și de bun antiinflamator.

Proveniența cuvântului „mesteacăn”

Arborele de mesteacăn este unul dintre cei mai versatili arbori.  Există două varietăți principale. Prima este mesteacănul alb sau mesteacănul argintiu, cu denumirea științifică Betula pendula.  Cealaltă este mesteacănul negru sau mesteacănul dulce, cu denumirea științifică Betula lenta. În limba română, cuvântul „mesteacăn” provine din latinescul mastichinus, ce înseamnă „care aparține masticulului”. Masticul era un amestec de rășini vegetale și minerale folosit la lipit, chituit sau nivelat.

În multe alte limbi, termenul provine din sanscrită. Cuvântul birch din engleză, ca de altfel și din multe limbi scandinave, provine din cuvântul sanscrit bhurja. Acesta înseamnă „arbore pe a cărui scoarță se scrie”. Proprietățile medicinale ale mesteacănului sunt prețuite încă din antichitate, în vreme ce varietățile acestui arbore sunt întrebuințate și în scopuri decorative.

Componentele ce pot fi folosite

Din arborele de mesteacăn se pot folosi mugurii, scoarța, frunzele și seva. Acestea posedă proprietăți terapeutice.

Mugurii de mesteacăn conțin uleiuri volatile precum betulinul.

Mugurii ameliorează simptomele asociate infecțiilor aparatului respirator.

Mugurii de mesteacăn – Mugurii conțin ulei volatil ce include camforul, precum betulinul.

Frunzele de mesteacăn – Frunzele sunt bogate în flavonoide și saponine. În plus, acestea conțin salicilați (ca și aspirina) și, prin urmare, prezintă proprietăți anitiinflamatorii și analgezice.

Frunzele de mesteacăn sunt bogate în saponine.

Frunzele de mesteacăn conțin substanțe cu rol antiinflamator și analgezic.

Seva de mesteacăn – Seva conține substanțe chimice cu efect diuretic. Seva, de o consistență apoasă și fină, ameliorează mai multe afecțiuni, întrucât conține nutrienți naturali. Aceștia sunt: carbohidrații, acizi organici, acizi fructați, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, mangan, zinc, sodiu, fier, cupru și vitaminele B și C.

Scoarța de mesteacăn – Scoarța mesteacănului este bogată în betulinol și glicozidă, din care se poate obține glucoză. Scoarța prezintă multe alte întrebuințări terapeutice.

Iată, așadar, câteva dintre proprietățile lui medicinale și terapeutice, care, în treacăt fie spus, sunt de-a dreptul remarcabile.

Proprietăți medicinale ale extractului de mesteacăn

Luptă împotriva melanomului

Una dintre cele mai importante proprietăți ale arborelui de mesteacăn este cea anticancerigenă.  O substanță chimică extrasă din scoarța de mesteacăn, mai exact acidul betulinic, ucide celulele canceroase în cazul melanomului, sau cancerul de piele. Interesant este că acidul betulinic nu afectează celulele sănătoase, după cum afirmă mai mulți specialiști americani.

Această substanță a fost descoperită ca urmare a unui program de screening fundat de Institutul American de Oncologie. Acesta a testat 2500 de extracte din plante pentru toxicitatea lor asupra culturilor din laborator de celule canceroase umane.

Încă din 2003, în paginile revistei Clinical Cancer Research a fost publicat un studiu care demonstrează că acidul betulinic declanșează apoptoza, sau moartea controlată a celulelor, în culturile celulare canceroase ale melanomului. Totodată, s-a constatat că acesta nu are niciun efect asupra celorlalte tipuri de celule testate.  

În plus, scoarța de mesteacăn conține și acid oleanolic și lupeol, care au efecte benefice în tratamentul cheratozei actinice (o afecțiune dermatologică precanceroasă).

Protector în cancerul de prostată

Un studiu publicat în revista Cancer Research din 2007 arată că acidul betulinic are efect protector și în cazul cancerului de prostată. Mecanismul de funcționare al acidului betulinic în acest tip de cancer e acela de a reduce „supraexpresia anumitor proteine”. Supraexpresia are loc atunci când în corp sunt produse prea multe copii ale anumitor proteine. Această supraexpresie contribuie la dezvoltarea cancerului.

Scoarța de mesteacăn este bogată în betulinol și glicozidă

Scoarța tratează cu eficiență cheratoza actinică (afecțiune dermatologică precanceroasă)

Previne infecțiile tractului urinar

Mesteacănul are proprietăți tonice și detoxifiante remarcabile, acționând în principal asupra sistemului urinar. Acționează ca diuretic, mărind frecvența de urinare. Astfel sunt eliminate toxinele și reziduurile, precum și lichidul excesiv din organism.

Susține funcția sănătoasă a rinichilor și a vezicii, fiind extrem de util în reducerea riscului de dezvoltare a pietrelor la rinichi. Betulenolul și betulenul sunt cele două componente responsabile pentru efectul lui diuretic.

Reduce colesterolul

Un compus al sevei de mesteacăn este saponina. Potrivit unui studiu publicat în revista American Journal of Clinical Nutrition, saponinele reduc nivelul colesterolului din sânge, legând colesterolul de acizii biliari. Saponinele previn reabsorbirea colesterolului și mărind eliminarea acestuia prin excreție.

Susține scăderea în greutate

Apa, sau seva, de mesteacăn ajută la scăderea în greutate. Întrucât contribuie la eliminarea sării excesive, a fosfaților, acidului uric și a anumitor medicamente, dar și a altor impurități, seva de mesteacăn curăță tractul urinar. Astfel, ea contribuie la scăderea în greutate. De ce este eficientă? Deoarece, atunci când numărul de toxine crește în organism, acesta își apără rezervele de grăsime pentru a-și proteja organele de acțiunea acidă a toxinelor. Însă dacă toxinele sunt eliminate, atunci lupta noastră cu kilogramele nedorite este mult mai ușoară. Specialiștii recomandă pentru detoxifiere să se bea o ceașcă de sevă de mesteacăn pe stomacul gol zilnic timp de 4-6 săptămâni.

Susține sănătatea ficatului

Seva de mesteacăn acționează și ca un puternic agent de detoxifiere a ficatului.  Ea elimină toxine pe care numai ficatul le poate procesa, precum grăsimile saturate, alcoolul, pesticidele și multe altele. Astfel, seva și-a câștigat acceptul ca supliment nutritiv important pentru sănătatea ficatului.

Seva de mesteacăn conferă pielii un aspect luminos și sănătos.

Seva de mesteacăn protejează pielea de razele UV.

Conferă pielii un aspect curat și luminos

Grație eficienței cu care ajută la eliminarea toxinelor, seva de mesteacăn curăță pielea și îi conferă un aspect sănătos și luminos. Iar acest rezultat se poate obține nu numai prin consum intern, dar și prin aplicarea ei direct pe piele. Seva de mesteacăn protejează pielea de razele UV și de efectele poluării, dar îi și îmbunătățește elasticitatea.

Grăbește vindecarea rănilor

Pe lângă vindecarea afecțiunilor dermatologice precum acneea și eczemele, datorită stimulării celulelor epidermei, seva de mesteacăn ajută și la vindecarea mai rapidă a rănilor. Într-un studiu publicat în revista PLOS One, autorii au afirmat că scoarța de mesteacăn era folosită de indienii din America de Nord la vindecarea rănilor. Aceștia înfășurau rănile în scoarța de mesteacăn pentru a accelera vindecarea acestora. Cercetătorii au constatat că extractul din scoarță de mesteacăn mărește capacitatea pielii rănite de a produce subtanțele antiinflamatorii. Acestea atrag acele tipuri de celule ce înlătură țesutul mort și bacteriile. Practic, scoarța pune celulele în mișcare la nivelul rănii; o vindecă și o închide mai repede.

Reduce durerile articulare

Apa, sau seva, de mesteacăn are un aport considerabil și în ce privește calmarea durerilor articulare. După cum afirmă renumita nutriționistă britanică Candice Van Eeden, seva este un bun adjuvant în cazul artritei și al osteoartritei. Aceasta se datorează proprietăților ei antiinflamatoare, ea reducând umflăturile și inflamația.  În plus, după cum afirmă Van Eeden, acumularea de acid uric în organism generează durere la nivelul articulațiilor sau chiar artrită. Exercițiile fizice solicitante reprezintă unul dintre factorii ce determină organismul să producă acid uric în exces. Una din cinci persoane se confruntă cu această afecțiune, remarcă Van Eeden.

Consumul apei de mesteacăn cu regularitate previne formarea cristalelor din articulații. Se poate aplica local sub formă de comprese din frunze de mesteacăn, infuzate și pasate în prealabil.

Reduce numărul cariilor dentare

Dacă dorim să prevenim formarea cariilor și deci să reducem numărul de vizite la dentist, seva de mesteacăn ne-ar putea fi de ajutor. Ea favorizează o bună sănătate orală grație unei substanțe numite xilitol. Acesta este un tip de zahăr natural pe care bacteriile ce generează carii nu îl pot folosi ca sursă de hrană.

În articolul intitulat „Îndulcitorul ce previne formarea cariilor”, California Dental Association declara următoarele: „Xilitolul inhibă dezvoltarea bacteriilor generatoare de carii. Aceste bacterii (Streptococcus mutans) nu îl pot folosi ca sursă de hrană. Dacă folosim xilitolul cu regularitate, tipul de bacterii din gură se schimbă, iar cele de produc carii nu mai pot supraviețui pe suprafața dentară. Astfel devin tot mai puține la număr. Studiile arată că Streptococcus mutans se transmite de la mamă la făt. Dacă mamele folosesc frecvent xilitol, reduc semnificativ transmiterea bacteriilor și deci numărul de carii dentare la copil”.

Alte foloase ale extractului de mesteacăn

Cercetările dezvăluie că seva de mesteacăn poate fi folosită cu eficiență pentru tratarea anemiei, a tuberculozei, a răcelilor și a bolilor de piele. Grație proprietăților lui expectorante, antimicrobiene și antiinflamatoare, uleiul esențial de mesteacăn susține lupta organismului cu congestia nazală, bronșita, pneumonia și congestia bronșică.

Ceaiul din scoarță de mesteacăn, bun detoxifiant hepatic și renal.

Ceaiul din scoarță sau frunze de mesteacăn este un excelent tonic general.

Un mod delicios de a ne hidrata

Dacă motivele de mai sus nu v-au convins de proprietățile benefice ale mesteacănului, poate gustul apei de mesteacăn va reuși acest lucru. Seva de mesteacăn este mai săracă în calorii și zaharuri decât celelalte băuturi tonice, precum apa de cocos sau de arțar. Dar, poate cel mai bine ar fi să vă convingeți personal. Ce ar fi ca, data viitoare când doriți ceva tonic, să încercați seva de mesteacăn – apa vie a „prințului pădurilor”! În fond, mesteacănul și-a câștigat pe drept acest titlu!

 

Notă: Componentele mesteacănului trebuie folosite cu prudență de femeile însărcinate sau care alăptează. Persoanele alergice la aspirină nu ar trebui să-l folosească. Uleiul de mesteacăn poate irita pielea. Persoanele cu funcția renală și cardiacă compromisă  nu trebuie să întrebuințeze extractul sau seva de mesteacăn, ținând cont de efectul lor diuretic asupra rinichilor. Persoanele cu probleme grave de sănătate vor consulta medicul specialist sau medicul curant înainte de întrebuințarea oricăreia dintre componentele mesteacănului.

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

Resurse: ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12855667

verywellhealth.com/melanoma-information-malignant-melanoma-1068837

journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0086147

Primele broaște veninoase și „arma” lor redutabilă

Primele broaște veninoase și „sărutul lor mortal”

Când ne gândim la banalele broaşte, unii dintre noi vedem în ele niște creaturi simpatice, ce populează bălţile şi lacurile. Dar poate alții le consideră niște făpturi dezagreabile, zgomotoase și enervante. În timp ce, în opinia altora, cum sunt pescarii pasionați, broaștele fac parte din peisajul specific. Totuși, nu toate speciile de broaște sunt inofensive. Există broaște otrăvitoare, dar și broaște veninoase. Da, broaște veninoase.

O mare parte din broaştele otrăvitoare folosesc coloristica pielii pentru a speria posibilii prădători. Însă aceasta nu constituie singura lor armă de apărare împotriva prădătorilor. Ele folosesc secreţiile pielii pentru a se apăra.

Arma broaștelor „otrăvitoare”

Cea mai periculoasă specie de broaște otrăvitoare este celebra broască „Săgeata aurie” (Phyllobates teribilis). Când toxinele ei extrem de puternice intră în contact cu pielea omului, ele generează o senzație cumplită de arsură, ce durează câteva ore. Dar acestea pot avea urmări mult mai grave, precum aritmii, fibrilații sau chiar infarct. Otrava unei singure broaște „Săgeata aurie” poate fi suficientă pentru a ucide doi elefanți africani, sau 10-20 de oameni!

Broasca otrăvitoare „Săgeata aurie” (Phyllobates teribilis)

Otrava unei singure broaște Phyllobates teribilis, sau „Săgeata aurie” poate ucide doi elefanți.

 

Batrahotoxina, cum se numește această otravă, poate genera şi puternice senzaţii de amorţire locală, iar din acest motiv unii cercetători iau în calcul folosirea ei pentru producerea unor analgezice biologice.

Primele broaște „veninoase”

Însă, așa cum am afirmat mai sus, lumea amfibienilor ne mai rezervă și alte surprize deloc de neglijat. Să facem cunoștință cu primele și, deocamdată, singurele două specii de broaște veninoase. Da, ați auzit bine. Există și broaște veninoase. Vinovatele responsabile de „sărutul morții” sunt „broasca cu cască a lui Bruno”, sau Aparasphenodon brunoi,  și „broasca lui Greening”, sau Corythomantis greeningi.

Aparasphenodon brunoi este una dintre primele specii de broaște veninoase

Veninul „broaștei cu cască a lui Bruno” este de 25 de ori mai puternic decât al viperei braziliene Bothrops jararaca.

 

 Aceste două specii, descoperite în Brazilia,  au pe cap mici țepi, îndeosebi pe buza superioară, care le permit injectarea veninului letal direct în fluxul sanguin al atacatorului.

Cât de veninoase?

Un singur gram din veninul „broaștei cu cască a lui Bruno” este suficient pentru a ucide 80 de oameni. Veninul acestei broaște este de 25 de ori mai otrăvitor decât al viperei braziliene Bothrops jararaca.

Veninul „broaștei lui Greening” este mai puțin periculos, însă de două ori mai puternic decât al viperei Bothrops jararaca. Acest lucru a fost constatat din proprie experiență de Carlos Jared, cercetător în cadrul Institutului Butantan din São Paulo (Brazilia) când a mers într-o excursie în Caatinga (statul Rio Grande del Norte).

„Broasca lui Greening”, Corythomantis greeningi, prima specie de broască veninoasă

Cu siguranță, nimeni nu ar vrea să supere „broasca lui Greening”, una dintre cele mai veninoase specii de broaște din lume, descoperite în pădurea tropicală braziliană.

 

Cealaltă, „broasca cu cască a lui Bruno”, a fost descoperită în vegetația densă din pădurea tropicală braziliană din statul Espirito Santo, dar, din fericire, de data aceasta fără a o atinge cu mâinile neprotejate.

Particularitățile primelor broaște veninoase

 Jared și colegii săi au analizat 15 exemplare din ambele specii, testând puterea veninului, dar și structura pielii, a mușchilor și a scheletului acestora. Astfel au putut observa țepii mici de pe capul broaștelor cu ajutorul cărora injectează veninul din glande în posibilul atacator. Acești țepi se găsesc în număr mai mare pe buza superioară. Interesant este faptul că broaștele își pot flexa capul sus-jos și în lateral, ceea ce le ajută să își „sărute mortal” agresorul. Iar sărutul lor nu e nici pe departe dulce, ci extrem de dureros, durere care poate ține circa 5 ore.

„Faptul că anumite broaște pot injecta un venin mai toxic decât al viperelor Bothrops jararaca ne schimbă radical atitudinea față de aceste creaturi incredibile. Probabil, există mult mai multe specii de broaște veninoase ce așteaptă să fie descoperite”, a declarat Deborah Hutchinson, profesor de biologie în cadrul Universității Seattle, Washington.

Potențialul medical

Cu siguranță, cercetătorii analizează proprietățile veninului acestor broaște, pentru a ști cum să îl folosească în scopuri medicale. Devreme ce veninul, de pildă veninul scorpionului albastru din Cuba, este folosit cu succes în cazuri de cancer, viitorul ne-ar putea oferi și alte surprize. Nu ar fi nici prima, nici ultima dată când „farmacia omenirii” – pădurea tropicală amazoniană – ne uimește cu leacurile oferite de fauna și flora pe care le adăpostește.

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

Surse: Current Biology, DOI: 10.1016/j.cub.2015.06.061

Uleiul CBD ­– „aurul” cu puteri tămăduitoare nebănuite

Uleiul CBD ­– „aurul” cu puteri tămăduitoare nebănuite

 

Uleiul CBD, sau uleiul de canabis Canabidiol, se bucură de o mare popularitate în ultimii ani. Aceasta se datorează proprietăților lui terapeutice, cât și aportului considerabil adus sănătății și bunăstării generale a organismului. Însă lucrurile nu au stat întotdeauna astfel.

Canabisul este considerat cel mai popular drog ilegal din lume, numai în 2016 existând aproximativ 192 de milioane de consumatori ai acestei plante.  Însă întrebuințările ei nu sunt strict recreative, ea fiind folosită și în scopuri medicale. Timp de decenii, autoritățile din întreaga lume au dus o politică de interdicție, în fruntea căreia s-a aflat chiar ONU. Însă în ultimii ani, unele țări, precum Canada, Uruguay, Olanda, dar și unele state ale Statelor Unite au ales o cale diferită de abordare. Au legalizat comercializarea plantei pentru consumul personal, în timp ce altele au decis să abroge sentințele cu închisoarea pentru consumatorii de canabis. De asemenea, ca urmare a campaniilor duse în favoarea autorizării folosirii plantei în scopuri medicale, atitudinea multor autorități a devenit mai tolerantă. Dar ce este canabisul?

Proprietățile medicale ale plantei de canabis, din care este extras uleiul de canabis, sunt elogiate de peste 3000 de ani. Valoarea ei medicală era descrisă în Papirusul Ebers din Egipt, ce datează din aproximativ 1550 î.e.n. Planta se pare că a fost folosită ca medicament în China chiar înainte de această dată.

Descriere științifică

Planta canabis, sau cânepa, face parte din familia de plante numită Cannabaceae. Oamenii de știință consideră că există mai multe specii de canabis. Trei specii  de canabis recunoscute sunt:

  • Cannabis sativa
  • Cannabis indica
  • Cannabis ruderalis 

Cânepa pentru fibre şi în special Cannabis sativa, din care fac parte şi soiurile cultivate în România şi, în general, în Europa, au un conţinut scăzut în substanţe narcotice şi halucinogene. Această cânepă este produsă şi utilizată îndeosebi pentru producerea de fibre.

Unele varietăți ale plantei canabis (precum  cânepa indiană – Cannabis indica, cu cele două forme ale sale: C. indica – subnarcotică şi C. indica – narcotică) conțin niveluri mari ale substanței psihoactive tetrahidrocanabinol (THC). THC-ul este cel care dă senzația halucinogenă și de euforie consumatorului care fumează sau mestecă frunzele sau rășina de Canabis indica. Această specie se găseşte cultivată şi necultivată în: India, Iran, Turcia, Siria, Nordul Africii, Orientul Apropiat şi Mijlociu. Celălalt component chimic major al plantei este canabidiolul sau CBD, care însă nu are niciun efect psihoactiv.

Click aici pentru a accesa pagina produsului CBD Pure Gold Kannaway – uleiul de canabis! 

Ce este uleiul CBD sau uleiul de CANABIDIOL?

Uleiul CBD este de regulă extras din cânepă, de aceea poate fi numit și Ulei CBD din Cânepă sau Ulei CBD Industrial din Cânepă.

CBD-ul (prescurtare a termenului „canabidiol”) este unul dintre cei mai abundenți canabinoizi, dar, așa cum am precizat mai sus, nu are proprietăți psihoactive, deci nu produce efecte euforice.

Canabinoizii sunt compuși organici ce se găsesc în planta canabis. Aceștia interacționează cu receptorii endocanabinoizi din organism, declanșând diverse efecte. Până în prezent, au fost identificați peste 100 de canabinoizi.

Sistemul nervos uman conține un număr impresionant de receptori. Unul dintre sistemele de receptori este numit sistemul endocanabinoid (SEC). Acesta acționează ca un mecanism de echilibru pentru celelalte sisteme ale organismului uman, precum sistemul circulator, nervos și digestiv.

Receptorii SEC se află în creier și în sistemul nervos periferic. În creier, receptorii se află în zonele cerebrale responsabile cu percepția, memoria și mișcarea. De aceea sistemul endocanabinoid reglează multe procese fiziologice inclusiv senzația de durere, diverse stări  afective și controlul apetitului. Acest sistem se activează și atunci când facem sport, reacționând la nivel neuronal. CBD a fost catalogat drept antispasmodic, antipsihotic, anticonvulsiv și neuroprotector. De aceea, folosirea uleiului CBD induce o stare generală de relaxare, inculsiv de relaxare musculară. CBD contribuie la reducerea stresului și crește rezistența sistemului nervos.

Așadar, CBD ameliorează o multitudine de simptome și afecțiuni, deoarece activează receptorii de serotonină. Aceștia creează un efect calmant care se corelează direct cu somnul, durerea și sănătatea întregului organism. Printre aceste afecțiuni se numără următoarele: diabetul, stresul post-traumatic, epilepsia, infecțiile rezistente la antibiotice, artrita reumatoidă, tulburările neurologice.

Câte tipuri de ulei există?

Expresia „Ulei de canabis” este una cuprinzătoare în care intră diferitele tipuri de ulei ce poate fi extras din planta canabis.

Uleiul de canabis poate fi împărțit în următoarele subcategorii:

  • Ulei CBD sau Ulei CBD din Cânepă
  • Ulei Canabidiol
  • Ulei Canabinoid
  • Ulei THC sau Ulei din Marijuana
  • Ulei de hașiș
  • Ulei din semințe de cânepă

Diferența dintre marijuana și cânepă

Marijuana și cânepa comună sunt amândouă extrase din planta canabis. Atât cânepa comună, cât și marijuana provin din aceeași specie, dar constituie varietăți diferite ale plantei canabis, cultivate pentru scopuri diferite. Marijuana este un amestec din florile, frunzele și tulpinele tinere ale cânepii indiene, sau Cannabis indica.

Așadar, deși uleiul de marijuana și uleiul de cânepă constituie, tehnic vorbind, ulei de canabis, nu trebuie să facem confuzie între ele, acestea având proprietăți cu totul diferite, întrebuințări diferite și restricții legale diferite.

Există multe diferențe între cânepa comună și marijuana în ce privește cultivarea, întrebuințarea dar și modul în care sunt aplicate. Cea mai importantă diferență însă este compoziția chimică a plantei, mai exact, cantitatea de THC pe care o conține.

Concentrația de CANABIDIOL (CBD)

Plantele de cânepă cultivate industrial produc în mod natural niveluri mari de canabidiol (CBD) și niveluri scăzute de tetrahidrocanabinol (THC). Pentru a fi clasificată drept cânepă, planta de cânepă trebuie să conțină o concentrație sub 0.3% de THC.

Concentrația de TETRAHIDROCANABINOL (THC)

O plantă canabis este clasificată drept marijuana dacă conține peste 0.3% THC. O plantă marijuana conține, de regulă, între 5% și 35% concentrație de THC.

Plantele marijuana conțin niveluri mai mari de tetrahidrocanabinol (THC) și mai mici de canabidiol (CBD). 

 

Ce este Uleiul din Semințe de Cânepă?

Uleiul CBD mai este numit și Ulei CBD din Cânepă, întrucât este extras din planta de cânepă. Însă veți auzi și de Ulei din Semințe de Cânepă, care este diferit. Uleiul din Semințe de Cânepă este un produs des întâlnit în magazine alimentare, fiind întrebuințat în scopuri culinare.

Așadar, Uleiul din Semințe de Cânepă este diferit de Uleiul CBD din Cânepă. După cum sugerează și numele, Uleiul din Semințe de Cânepă este obținut prin presarea semințelor de cânepă, nu din frunzele sau mugurii de cânepă. 

Uleiul din Semințe de Cânepă nu conține canabinoizii CBD sau THC. Conform studiilor efectuate, în semințele de cânepă nu se găsesc canabinoizi.

Uleiul Pure Gold KannawayFoloasele Uleiului din Semințe de Cânepă asupra sănătății

Semințele de cânepă, dar și Uleiul din Semințe de Cânepă fac parte din categoria „superalimentelor” grație conținului mare de acizi grași omega 3 și de substanțe nutritive. Aceste semințe seamănă la gust cu nucile, fiind întrebuințate în scopuri culinare. Sunt bogate în proteine, fibre, acizi grași omega 3 și omega 6, dar și în antioxidanți.

Ce este Uleiul TETRAHIDROCANABINOL (THC) sau Uleiul din  Marijuana?

THC-ul este ingredientul psihoactiv extras din planta canabis, fiind principalul ingredient responsabil cu efectul narcotic, sau de euforie, asociat cu consumul de canabis.

Uleiul din Marijuana, cunoscut și sub numele de Ulei THC, este produs ca urmare a extragerii și izolării THC-ului din planta marijuana. Acest ulei conține concentrații foarte mari de THC, prin urmare, este ilegal.

Pe de altă parte, uleiul CBD, sau Canabidiolul, nu are efecte narcotice, deoarece nu conține THC, care este componentul canabinoid responsabil de efectul psihoactiv, sau euforic.

Foloasele întrebuințării uleiului CBD

Revenind acum la foloasele întrebuințării uleiului CBD (Canabidiol), acesta poate fi folosit ca adjuvant în cazul următoarelor condiții medicale și afecțiuni:

  • Dureri și inflamații – CBD este puternic analgezic și antiinflamator. Poate fi administrat pe cale orală sau aplicat direct pe piele, fiind bun adjuvant în cazul durerilor de artrită.
  • Anxietate și depresie – CBD este un bun anxiolitic, reglând diverse stări afective, prevenind anumite faze depresive și fiind foarte eficient în cazul atacurilor de panică.
  • Stări de greață și amețeli – CBD are proprietăți antivomitive, fiind eficient în cazurile de amețeli și vomă rezultate în urma chimioterapiei.
  • Epilepsie – CBD este, conform multor studii, bun adjuvant în formele severe de epilepsie, în special la copii, dar și la persoanele care suferă de sindromul Dravet.
  • Sindromul colonului iritabil – CBD are proprietăți curative în cazul Sindromului colonului iritabil, boala Chron și colita ulcerativă.
  • Boli neurologice și neuropsihiatrice – CBD este neuroprotector, fiind un bun adjuvant în cazul simptomelor degenerative ale bolii Alzheimer.
  • Acnee – CBD constituie un tratament eficient al acneei, inclusiv cea a adolescenților, deoarece are un efect sebostatic și antiinflamator asupra sebocitelor, celulele secretoare ale glandei sebacee.
  • Cancer – CBD are proprietăți antitumorale și antiangiogenice, inhibând crearea de vase sanguine noi ce alimentează tumoarea.
  • În prevenția altor afecțiuni.
  • Dependența de substanțe adictive – CBD este un bun adjuvant în tratarea comportamentului adictiv, în special pentru cei care vor să se lase de fumat.
  • Diverse psihoze – CBD are considerabile proprietăți antipsihotice.

Notă

Conținutul acestui articol nu înlocuiește sfatul medicului specialist, care este în măsură să ofere diagnosticul și tratamentul adecvat pentru pacient. Pentru orice întrebări legate de afecțiunea dumneavoastră, solicitați sfatul medicului curant sau al altui medic specialist.

Însă trebuie să precizăm că uleiul CBD nu este doar pentru persoanele care se confruntă cu probleme medicale. Și persoanele sănătoase pot trage mari foloase din utilizarea uleiului CBD, ca metodă de prevenție sau pentru a le ajuta să ducă o viață sănătoasă.

CBD-ul poate fi disponibil în mai multe forme, nu doar sub formă de ulei.  Îl putem găsi în capsule, gumă de mestecat, bomboane, ciocolată și chiar în pad-uri de cafea. Da, nu glumesc. Cafea!!!

Așadar, fie că avem nevoie de el pentru a ne îmbunătăți starea de sănătate, pentru a ne alina durerile fizice provocate de afecțiuni grave sau debilitante, fie că dorim să prevenim problemele de sănătate și să ne simțim bine, să apelăm cu încredere la uleiul CBD. Vom fi surprinși de rezultate!

Click aici pentru a accesa pagina produsului CBD Pure Gold Kannaway – uleiul de canabis! 

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint.

Surse: World Drug Report  2018 1 bklt, pag 11-13  (United Nations publication)

OMS Update of Cannabis and its Medical Use; OMS Pre-Review Report Agenda Item 5.2

 

 

Cancerul pancreatic – Metode inovative de depistare

Cancerul pancreatic:  progrese în depistarea „ucigașului tăcut”

laboratory-3827736_1280

Cancerul pancreatic este supranumit „ucigașul tăcut”, întrucât, atunci când apar simptomele, acesta este deja într-o fază mult prea avansată pentru a mai putea fi tratat.

Singura modalitate de a trata cancerul la pancreas, susțin medicii, este îndepărtarea completă a tumorii înainte ca aceasta să ajungă să se răspândească în tot organismul.

Însă, dat fiind că pancreasul este un organ destul de bine ascuns în spatele stomacului, dificil de vizualizat sau din care este greu să se preleveze probe pentru biopsie, depistarea din timp a problemelor pancreasului ar putea fi o adevărată provocare.

După cum afirmă Lorraine Chantrill de la Centrul Oncologic Kinghorn din Sydney, „cea mai bună metodă de screening de care dispunem în prezent este cea cu ultrasunete, însă nu este extraordinară”.

Tony Hu, împreună cu colegii săi din cadrul Universității Tempe din Statul Arizona (SUA) au efectuat o analiză de sânge care ar putea depista cancerul pancreatic înainte ca acesta să se răspândească.

În cadrul unui studiu-pilot efectuat asupra a circa 60 de persoane care se confruntau cu această boală, testul respectiv a depistat cancerul pancreatic în fază precoce în pese 90 la sută din cazuri.

În studiu au mai fost incluse circa 50 de persoane sănătoase, dar și în jur de 50 de persoane bolnave de pancreatită, o inflamație acută a pancreasului ce poate fi greu de diferențiat de cancerul pancreatic cu metode precum screeningul cu ultrasunete.

Însă cu ajutorul acestei analize de sânge s-a văzut clar diferența dintre cele două boli.

Nanoparticulele de aur

Gold-nano

Majoritatea celulelor din organism secretă mici globule numite vezicule extracelulare, care intră în fluxul sanguin, comunicând cu alte celule.

Când anumite celule pancreatice devin canceroase, ele produc tipuri diferite de vezicule extracelulare, transmițând altor celule gene oncogene, adică acele gene ce cauzează cancer, sau proteine oncogene, care promovează formarea cancerului și evoluția bolii.

Tony Hu și colegii săi au realizat nanoparticule de aur care se atașează selectiv de aceste vezicule extracelulare canceroase în probele de sânge.

Ca urmare a unirii cu aceste vezicule, nanoparticulele își schimbă proprietățile luminoase, semnalând astfel prezența cancerului pancreatic.

Acest test este nu numai rapid, ci și ieftin, fiind posibilă realizarea lui pe o miime dintr-un milimetru de plasmă sanguină.

„Fără îndoială că teste de screening făcute din timp, îndeosebi un test de sânge ca acesta, care este non-invaziv, ar fi extrem de valoroase”, a declarat Anthony Gill, profesor în patologie chirurgicală din cadrul Unversității din Sydney.

Însă, deocamdată sunt necesare studii mai ample.

Echipa lui Tony Hu dorește să realizeze studii mult mai mari. Hu speră ca în viitor această analiză de sânge cu nanoparticule de aur să fie utilizată pentru screening la scară largă pentru depistarea cancerului pancreatic.

El consideră că testul cu nanoparticule de aur ar putea fi adaptat și pentru alte boli în cazul cărora sunt secretate vezicule extracelulare unice.

„Actualmente lucrăm cu cazuri de cancer pulmonar și limfom și înregistrăm rezultate foarte bune. În plus, conducem un studiu de diagnoză nu numai pentru cancer, ci și pentru tuberculoză, mai spune Hu.

Teoretic, acest test ar putea fi aplicat oricărui tip de boală sau afecțiune.”

Resurse: Nature Biomedical EngineeringDOI: 10.1038/s41551-016-0021

https://cen.acs.org

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint

Superbacteria Candida auris – Cum poate fi stopată?

Candida auris – superbacteria ce surprinde lumea medicală

 

 Candida auris

Candida auris, bacteria rezistentă la antibiotice, descoperită cu 10 ani  în urmă, este acum una dintre cele mai temute bacterii intraspitalicești.

Ce este Candida auris?

Candida auris (C. auris) este o ciupercă, un tip de fungi, ce poate provoca infecții la oameni. Se înrudește cu Candida albicans,  ce provoacă erupții. Candida auris a fost descoperită  în 2009 în canalul auricular al unui pacient japonez din Spitalul Metropolitan de Geriatrie din Tokyo.

De regulă, ciupercile de Candida trăiesc la nivelul pielii noastre fără să cauzeze probleme, însă pot provoca infecții dacă suntem deja bolnavi de anumite afecțiuni, sau dacă pătrund în sânge sau plămâni.

Ce infecții poate provoca?

Candida auris poate provoca infecții ale sângelui, însă poate infecta și sistemul respirator, sistemul nervos central sau chiar organe interne. De obicei aceste infecții sunt destul de serioase. Bacteria este rezistentă la tratamentul obișnuit, ceea ce face infecția dificil de eradicat. De asemenea, infecția cu Candida auris poate avea simptome similare cu cele ale altor infecții, ceea ce o face greu de depistat.

„Mai multe spitale din Marea Britanie înregistrează în ultimul timp un număr mare de cazuri de C. auris, solicitând sprijin din partea Ministerul Britanic al Sănătății”, după cum precizează medicul de boli infecțioase Elaine Cloutman-Green.  „Candida auris supraviețuiește în mediile spitalicești, de aceea curățenia are un rol esențial în stoparea acesteia. Depistarea bacteriei este o chestiune serioasă, atât pentru pacient, cât și pentru spital, deoarece ținerea ei sub control se poate dovedi dificilă”, mai spune medicul Elaine Cloutman-Green.

Avem motive de îngrijorare?

Cele mai expuse riscului sunt persoanele cu sistemul imunitar slăbit spitalizate pe o perioadă lungă de timp. Printre acestea se pot număra bolnavii de diabet, cei care fac dializă, pacienții care au fost supuși unei intervenții chirurgicale sau cărora li s-a efectuat un transplant, dar și bebelușii născuți prematur.

Riscul infectării cu C. auris este prezent și în cazul persoanelor care au luat foarte multe antibiotice, deoarece acestea distrug bacteriile benefice care o țin de obicei sub control.

Din 2013 până în prezent, în Marea Britanie, de pildă, au fost infectați cu C. auris circa 60 de pacienți, iar Centrul American pentru Controlul Bolilor raportează că, la nivel mondial, tot mai multe țări înregistrează cazuri de infecție cu bacteria C. auris. Majoritatea țărilor europene au înregistrat un număr mic de cazuri, cel mai recent fiind din Grecia, în luna aprilie. Din fericire, în România nu s-au înregistrat încă astfel de cazuri.

De ce este C. auris rezistentă la medicamentele obișnuite?

Rezistența la antifungicele obișnuite, precum fluconazol, a fost raportată în majoritatea tulpinilor de C. auris depistate. Aceasta înseamnă că aceste antifungice nu dau rezultate în cazul bacteriei C. auris. Din acest motiv, s-a încercat întrebuințarea unor antifungice mai puțin cunoscute, însă C. auris a dezvoltat rezistență și la acestea.

Probele de ADN arată că genele bacteriei C. auris de rezistență la antifungice sunt foarte asemănătoare cu cele ale bacteriei Candida albicans, care este mult mai frecventă. Aceasta lasă să se înțeleagă că genele de rezistență la antifungice s-au transmis de la o specie la alta.

Care ar putea fi factorul declanșator?

Un studiu sugerează că motivul pentru care cazurile de infectare cu bacteria C. auris s-au înmulțit ar fi acela că această specie este forțată să trăiască în temperaturi din ce în ce mai mari, ca urmare a schimbărilor climatice.

Majoritatea fungilor preferă temperaturile mai răcoroase din sol. Însă, odată cu creșterea temperaturilor la nivel global, Candida auris a fost forțată să se adapteze la temperaturi tot mai ridicate, motiv pentru care aceasta pare se prospere în organismul uman, care are o temperatură de 36 – 37 de grade Celsius.

Cum poate fi stopată?

Candida auris este foarte rezistentă și poate supraviețui pe suprafețe mult timp. Ea nu poate fi distrusă cu ajutorul detergenților și dezinfectanților obișnuiți. Este importantă folosirea dezinfectanților potriviți pentru a o putea elimina din spitale. Răspândirea ei poate fi limitată printr-o bună igienă ce constă în menținerea mâinilor curate prin spălarea lor în mod frecvent și folosirea de dezinfectant pentru mâini.

În prezent, unități importante de prevenție din lume lucrează la testarea mai multor sustanțe dezinfectante și antiseptice care să stopeze infecția cu C. auris. Câteva companii de medicamente lucrează la dezvoltarea unor compuși antifungici iar în Suedia, Marea Britanie și Japonia sunt în lucru câteva tratamente orale și intravenoase promițătoare. Rămâne de văzut dacă acestea vor reuși să combată această ciupercă îndărătnică. Ceea ce putem face până atunci fiecare dintre noi este să ne întărim sistemul imunitar. Bacterii precum Candida albicans sunt ținute sub control de organismul nostru atunci când sistemul imunitar este puternic.

vegetables-790022_1280

Pe lângă o bună igienă, o alimentație echilibrată bazată pe alimente cât mai proaspete, bogată în legume și fructe, dar și exerciții fizice practicate cu regularitate, specialiștii recomandă un aport zilnic de vitamine si minerale. Mai mult, pentru un sistem imunitar puternic avem nevoie de odihnă și de menținerea stresului sub control.

Așadar, să facem tot posibilul să ne menținem puternică propria „fortăreață”, luând toate măsurile pentru ca în ea să nu apară nicio breșă. Și atunci, ea își va îndeplini rolul protector de care avem atâta nevoie!

 

 

Articol realizat și redactat de Mihaela Balint.

Resurse: https://www.cdc.gov/fungal/diseases/candidiasis/candida-auris.html