Fosfenele și crearea de noi rețele neuronale

Fosfenele și crearea de noi rețele neuronale

În 1959, în calitate de medic în cadrul Serviciului de Sănătate Şcolar, doctorul Francis LEFEBURE a descoperit şi analizat acţiunea dinamizatoare a luminii asupra tuturor funcţiilor creierului. Metoda lui se bazează pe „fosfene”, adică pete multicolore care persistă în întuneric timp de trei minute de la fixarea privirii asupra unei surse de lumină timp de aproximativ treizeci de secunde.

De aproape patruzeci de ani, cartea Doctorului LEFEBURE „Amestecul fosfenic în pedagogie” i-a ajutat pe mii de copii și elevi să poată urma cursurile și promova examenele, luptând astfel eficient împotriva abandonului școlar.

Dacă această capacitate pedagogică a fosfenelor este dincolo de orice îndoială, recent s-au făcut progrese într-o altă aplicație a fosfenismului: relația acestuia cu întreținerea neuronală.

Se pot crea noi rețele neuronale

Crearea de noi rețele neuronale este posibilă rapid și puternic prin intermediul luminii creierului și al ritmului. Până de curând, se credea că ne-am născut cu un stoc de neuroni și că acesta s-a diminuat în timp. Acum, știința a ajuns la o nouă paradigmă, neuroplasticitatea creierului. Se pare că este posibilă, ca și în cazul celorlalte celule, crearea de noi neuroni.

Neurocoach Roberto Escalante, apreciază prin mărturia sa tehnica de îmbunătățire a rețelelor neuronale. El afirmă: „Ceea ce m-a frapat la tehnicile Dr. Lefebure este că modifică rețelele neuronale. Asta pentru mine, ca neurocoach, înseamnă mult, pentru că schimbarea rețelelor neuronale ale creierului este foarte dificilă. Este minunat”.

Un studiu condus de María Llorens-Martín, la Centrul Severo Ochoa din Madrid, pare să conteste această idee. Neuronii se formează în hipocamp de-a lungul vieții. Prin urmare, această descoperire ar putea fi vitală, de exemplu, pentru memorie. Ca întotdeauna, procesul de adaptare la idei noi este controversat.
Noii neuroni ar condiționa rețelele neuronale deja stabilite ale creierului. Prin urmare, ar putea apărea o modificare semnificativă a creierului. Cu alte cuvinte, neurogeneza este încă privită, în anumite sectoare, cu suspiciune. Deși, este bine cunoscut faptul că, de exemplu, după o moarte neuronală subită, un accident vascular cerebral, neurogeneza este accelerată.

Neuroplasticitatea și neurogeneza

În plus, egalizează stimulii mediului ambiant, cei de intrare și de ieșire. Această dinamică lasă o urmă, creând diverse tipuri de rețele neuronale.
Inițial, cercetările asupra neurogenezei în hipocamp au fost făcute pe șoareci. Au trebuit să facă distincția între mai multe imagini. Când au reușit, au apărut noi neuroni în hipocampul lor. La fel, dacă antrenamentul s-a oprit, tinerii neuroni au dispărut. Tot invers, adică dacă exercițiul a fost reluat, neurogeneza a apărut din nou. Prin urmare, se pare că regularitatea în repetare ar putea ajuta la crearea de noi neuroni în hipocamp. În consecință, crearea de noi rețele neuronale pare mai mult decât fezabilă. Mai mult, este inevitabil să ne gândim la repetarea continuă, la gândirea ritmică practicată de toate inițierile.
Neuroplasticitatea, sau plasticitatea sinaptică, este o proprietate pe care neuronii o dezvoltă atunci când comunică. Pe scurt, plasticitatea neuronală este o capacitate a creierului de a se structura, de a se restructura și chiar de a se repara.
În plus, egalizează stimulii mediului ambiant, cei de intrare și de ieșire. Această dinamică lasă o urmă, creând diverse tipuri de rețele neuronale.

Tipuri de rețele neuronale la vârstnici și tineri

Performanța cognitivă la persoanele în vârstă nu se compară cu cea a persoanelor tinere, în cazul acestora din urmă fiind, evident, favorabilă. Cu toate acestea, unii vârstnici investigați folosesc aceleași zone ale creierului ca și tinerii. În plus, acești oameni adaugă regiuni ale creierului proceselor lor pe care tinerii nu le folosesc. Este probabil o strategie de compensare, creierul se reorganizează, folosind diferite tipuri de rețele neuronale. Cu siguranță, încă de la Fosfenism, știm că, în plus, și persoanele în vârstă sunt capabile să creeze noi rețele neuronale.

Tehnica de îmbunătățire a rețelelor neuronale cu fosfenism

Evident, munca Dr. Lefebure Methods de a aduce lumină în creierul nostru generează neuroplasticitate. Mai mult, un alt element cheie ale tehnicii fosfenice este repetarea ritmică. Stabilirea unei sincronizări neurologice pentru realizarea experiențelor. În consecință, crearea de noi rețele neuronale constituie un aspect fundamental al lucrului cu fosfena și ritmul.
O fosfenă apare în câmpul nostru vizual dacă stimulăm retina sau cortexul vizual electric, magnetic sau mecanic. În schimb, știm că lumina este legată de toate procesele vieții. În plus, corpul nostru se comportă ca o celulă fotoelectrică. Adică, s-ar putea deduce că intrarea luminii în creier nu are doar funcția de a vedea. Fosfenismul, confrom dr. Lefebure, a descoperit că fosfenele sunt manifestări ale absorbției energiei luminoase transformate în energie cerebrală. Ca rezultat, crearea de noi rețele neuronale folosind fosfene și sincronizarea interemisferică este naturală pentru metodă.

Atenție concentrată prin fosfene

Experiența în relație cu mediul și, prin urmare, deciziile noastre, sunt fundamentale pentru sistemul nervos. Mai presus de toate, pentru a crea noi rețele neuronale, trebuie să menținem atenția concentrată. Învățarea cu o concentrare adecvată angajează creierul, îl concentrează. Cu siguranță, este deci important să subliniem că ceea ce este cel mai cunoscut și mai apreciat legat de fosfenism este aplicarea lui pedagogică. Fosfena concentrează atenția, concentrația este maximă când este prezentă. În plus, efervescența ideilor este spectaculoasă.
Antrenamentul cognitiv produs de fosfene și neurosincronizare este vital pentru plasticitatea creierului. Practicarea sistematică a exercițiilor ritmico-fosfenice îmbunătățește circuitele neuronale și întărește conexiunile sinaptice. Șaizeci de ani de experiență în îmbunătățirea cognitivă prin fosfene și sute de mărturii precum cea a neurocoach-ului Roberto Escalante susțin metoda.

Rețele neuronale permanente și inițiere

Diferența dintre un începător și un inițiat este că acesta din urmă a reușit să creeze rețele neuronale fixe. Cu alte cuvinte, prin exerciții de inițiere regulate și adecvate, căile de legătură dintre diferitele zone ale creierului sunt autostrăzi ale informației biofotonice. 
În schimb, la un începător, experiențele apar spontan. Prin urmare, căile neuronale care le-au dat naștere sunt ca potecile din pădure. 

Pentru alte detalii referitoare la foloasele fototerapiei, vizionați acest material video!

Organizăm la cerere cursuri despre fosfenism, sub îndrumarea doamnei instructor Adriana Ștefănescu.

 

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *