Sănătatea dentară – De ce este esențială?

Un zâmbet sănătos pentru o minte sănătoasă!

people-2597995_1280

Poate ne vine greu să credem, dar o sănătate dentară precară ar putea juca un rol major în ce privește riscul dezvoltării cumplitei maladii Alzheimer.

După decenii de studii, frământări și dezamăgiri, cercetătorii par să fi găsit un indiciu care să-i conducă spre factorul de risc, dar și spre un posibil remediu al bolii Alzheimer, unul dintre cele mai mari mistere ale medicinei.

Se spune că demența este pe locul cinci în ce privește cauzele majore de deces la nivel mondial. Dintre aceste cazuri, boala Alzheimer, care este o formă de demență, constituie aproximativ 70%. Însă nu se cunoaște cu exactitate care este cauza ei. Această maladie ce duce la pierderea progresivă a memoriei și a funcției cognitive este devastatoare atât pentru cei afectați de ea, cât și pentru rudele acestora.

Boala Alzheimer presupune acumularea în creier a două tipuri de proteine, numite proteina beta-amiloid și proteina tau. Întrucât acestea se numără printre primele semne ale bolii, ipoteza cea mai probabilă stabilită încă din 1984 este că boala este cauzată de un control deficitar al acestor proteine, îndeosebi a celei amiloide, care se acumulează la nivelul creierului și formează niște plăci lipicioase imense.

Cele mai multe cercetări și studii legate de înțelegerea și tratarea bolii Alzheimer s-au concentrat asupra „ipotezei legate de proteina amiloidă”. S-au investit sume imense de bani în fabricarea de medicamente ce blochează sau distrug proteinele amiloide sau mănunchiuri degradate de proteine tau.

După cum s-a constatat, această abordare nu dă rezultate. Numai în 2018, în Statele Unite s-au cheltuit 1,9 miliarde de dolari  pe cercetările legate de boala Alzheimer. Însă potrivit unui studiu recent, rata eșecului de producere a unui medicament pentru această boală este de 99%.

Unii au început să pună la îndoială „ipoteza proteinei amiloide”. Ciudat este că există persoane – unele trecute de 90 de ani și având o memorie excelentă – care au plăci cerebrale lipicioase de proteine amiloide și nu au demență. Având în vedere ultimele cercetări, Bryce Vissel, de la Universitatea de Tehnologie din Sydney, a concluzionat că nu există suficiente informații care să sugereze că „proteina amiloidă joacă un rol central și unic în boala Alzheimer”.

O nouă descoperire ce aduce lumină

În 2016, cercetătorii au descoperit că proteina beta-amiloid pare să joace rolul de barieră lipicioasă împotriva bacteriilor. Aceștia au constatat că proteina acționează ca un compus antimicrobian ce ucide bacteriile. Mai multe echipe de cercetători au observat, în urma studiilor făcute pe șoareci, că bacteria Porphyromonas gingivalis, principala bacterie ce cauzează  boala parodontală, constituie un factor de risc recunoscut în boala Alzheimer. Până în prezent, echipele de cercetători au constatat că P. gingivalis invadează și inflamează acele zone ale creierului care sunt afectate de  Alzheimer, că infecțiile gingivale pot înrăutăți simptomele bolii și că pot provoca imflamația cerebrală specifică bolii Alzheimer, leziuni neuronale și plăci lipicioase cu proteine beta-amiloid, după cum se precizează în revista Journal of Alzheimers Disease.

Cercetătorii de la compania farmaceutică Cortexyme și cei din cadrul mai multor universități de prestigiu din lume au descoperit cele două enzime toxice de care bacteria P. gingivalis se folosește pentru a degrada neuronii bolnavilor de Alzheimer (după cum precizează publicația Science Advancesdoi.org/gftvdt). Aceste enzime toxice numite gingipine constituie factori de virulență produși de bacteria P. gingivalis ce conduce la creșterea numărului de proteine beta-amiloid la nivelul creierului și la un declin cognitiv mai pronunțat, ca urmare a numărului mai mare de fragmente de proteine tau.

În creierul bolnavilor de Alzheimer examinat, echipa a descoperit și material genetic provenind de la bacteria P. gingivalis la nivelul cortexului cerebral – acea zonă a creierului ce are legătură cu gândirea conceptuală. Nu se știe cum ajunge bacteria P. gingivalis la creier, dar există mai multe rute prin care poate să o facă. În gură există o comunitate relativ stabilă de bacterii, însă când se formează placă dentară sub marginea gingivală, pot apărea pungi imflamate în care P. gingivalis se dezvoltă și eliberează toxine. Această inflamație poate duce la parodontită cronică și la pierderea dinților. Inflamația și toxinele eliberate de P. gingivalis pot favoriza pătrunderea bacteriilor orale în fluxul sanguin și în alte organe. Bacteria P. gingivalis poate invada celulele albe și cele care captușesc vasele sanguine, traversând astfel spre creier. Ajunsă la creier, bacteria poate declanșa producerea de proteine beta-amiloid – metoda creierului de apărare împotriva infecției – care însă nu fac decât să ucidă neuronii. Așa cum P. gingivalis cauzează inflamarea țesutului gingival, ea poate face același lucru și la nivelul creierului.  Sau, pe parcursul mai multor ani, bacteria poate invada nervii cranieni de la nivelul gurii, răspândindu-se din celulă în celulă până la creier.

Evident, sunt mulți alți factori de risc legați de boala Alzheimer și să nu uităm și de factorul genetic, care are un rol semnificativ. Dar ipoteza bacteriană ca factor de risc pentru Alzheimer concordă cu dovezile de ordin genetic. După cum afirmă Vissel, aceste noi descoperiri au dovedit o dată în plus că o boală atât de complexă nu poate avea un mecanism simplu. „Acum înțelegem de ce eforturile de a trata boala Alzheimer prin combaterea proteinelor beta-amiloid au dat atât de puține rezultate: ele nu erau decât simptome ale bolii, și nu cauza ei. Ele erau reacția de apărare a creierului în fața infecției, nicidecum inițiatorii ei”, a afirmat George Perry de la Universitatea San Antonio din Texas.

Cercetătorii de la compania farmaceutică Cortexyme au demonstrat prin experimentele deja făcute că pot inhiba gingipinele printr-o serie de terapii moleculare,  reducând  infecția de la nivelul creierului și blocând producția de proteine beta-amiloid, ceea ce ar duce la protejarea neuronilor din hipocampus – partea creierului în care se manifestă primele simtome ale bolii Alzheimer. Un vaccin pentru parodontoză ar fi mai mult decât binevenit, susțin cercetătorii, iar dacă acesta ar putea stopa evoluția bolii Alzheimer, impactul ar fi enorm.

Câteva soluții practice

toothbrush-2751212_640

Înseamnă oare că oricine are afecțiuni gingivale, mai ales boala parodontală (cum e, de pildă, cazul a circa 50% din populația Statelor Unite) va dezvolta boala Alzheimer? Nu neapărat. Însă dacă dorim să rămânem sănătoși și să reducem acest risc, „nu ne rămâne decât să ne îngrijim bine dantura, prin periaj regulat și folosirea firului dentar”, afirmă neurologul James Noble, de la Universitatea Columbia, care a studiat legătura dintre parodontoză și boala Alzheimer. Așadar, să nu ne considerăm victime sigure ale bacteriei P. gingivalis. Cea mai bună modalitate de a o ține sub control e o bună igienă orală prin perierea dinților și folosirea firului dentar în mod regulat, precum și vizita la un medic stomatolog cel puțin o dată pe an. În fond, un zâmbet sănătos ar putea însemna mai mult decât frumusețe. Deci merită să facem totul pentru a-l ocroti!

 

Articol realizat si redactat de Mihaela Balint.

 

 

Referințe: Science AdvancesDOI: 10.1126/sciadv.aau3333m

Journal of Alzheimers Disease/jad140315

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *